De ce nu?
Vi s-a întâmplat vreodată în momentele acelea din cotidianul zilei să aveți în față ocazia de a ocoli regulile generale și să profitați de ea? Uneori viața îți pune pe tavă momente cu totul neașteptate, unele amuzante, altele poate mai puțin amuzante, însa esența stă la ochiul care privește. De fiecare dată!
La sfârșit de zi, așa cum se întâmplă (cu accent pe de fiecare dată), majoritatea dintre noi ne îndreptăm spre casă. Corect, nu? Cel puțin către asta tindem. Evident nevoia aceasta îmi striga sus și tare fiecare pas pe care-l am de făcut: stânga, dreapta, cobori scările, iar acum vei intra la metrou și drum drept către casă. Ascultătoare cum sunt, mi-am urmat propria conștiință.
În sfârșit aflată la metrou, cu oameni venind și plecând în și din toate direcțiile, fiecare cu drumul lui, fie spre casă, fie spre alte locuri, singuri sau cu prieteni, eram concentrată să intru în rând cu cei din jur, așa că am luat foarte încrezătoare inițiativă și am început să mă buzunăresc după cartela de metrou. Rareori se întâmplă să surprinzi vreo modificare în mersul acesta – pe care am ajuns să-l numim firesc – al lucrurilor, însă atunci când se întâmplă este cumva ca atunci când arunci o piatră în apă și încep să se vadă valuri în jur care se împrăștie și se împrăștie… Dimensiunea acestora depinde doar de cât de tare arunci piatra.
În căutarea mea prin geantă și în graba cea de toate zilele, dar fiind totodată atentă și la mers ca eventual să nu mă împiedic de ceva sau cineva, (pentru că acest proces se întâmplă din mers, desigur), am zărit luminița de la capătul tunelului. În fața mea stătea un turnichet aparent nevinovat, cu brațele deschise, care îmi striga încet… Treci, treci… Parcă mă chema, știți?! Undeva aproape, două voci și doi băieți. Unul dintre ei împreună cu a sa voce îl încuraja pe cel de-al doilea care căuta oarecum nesigur varianta potrivită de a ieși din situația ciudată în care se afla. Mă credeți sau nu, care era situația nu prea am înțeles. (Să fie oare o defecțiune a noilor proaspăt instalate căi de acces la metrou? Refuz să cred așa ceva…)
Tot ce știu este că am văzut cale liberă și dacă mi s-a dat și acordul să trec, acel gest afirmativ din cap făcut de prietenul aflat pe cealaltă parte a baricadei, am zis: De ce nu? Și am trecut, nu fără să-mi fluture pe față un zâmbet amuzat și să răsune în urma mea aceeași voce care încuraja mai devreme și care s-a îndreptat acum asupra mea, legat de curajul meu de a trece fără să plătesc, în defavoarea prietenului său.
Și… fără a trece mult timp după escapada mea curajoasă, mă simt urmată de cel de-al doilea care îmi cere socoteală pentru banii pierduți pe călătoria utilizată mai devreme la turnichetul unde eu mi-am permis acel moment, rar întâlnit, pentru De ce nu?, în timp ce cobor pe scări și mă îndrept spre peronul metroului.
Vă mai spun doar că am scăpat ieftin cu doar un schimb de numere de telefon și câteva întrebări mai îndrăznețe decât a lăsat aparent situația de mai devreme să se vadă, despre propria-mi persoană. Rămâne de văzut cum îmi voi plăti mai departe această mică… datorie(?). Amintiți-mi, vă rog, cât era o călătorie! Un singur lucru e sigur: agenda mea telefonică cu siguranță se simte mai bogată acum.
Tag. Dă-o mai departe · Când leapșa devine un joc periculos (2018)
Jerry: Never been tagged. Just sayin’. Rațele şi vânătorii. De-a v-aţi ascunselea. Maţele încurcate. Leapşa. La prima vedere, jocuri nevinovate, perfecte pentru zilele mai puţin toride de vară, activităţi desfăşurate la scara blocului, în curtea bunicilor sau în parcurile în care ne-am julit genunchii şi am învăţat că dacă nu te întorci acasă zâmbind, cu hainele murdare şi cu o minge care a ...[Read More]
Urlet în tăcere (Urlet în tăcere #1) · Marina Neagu
„- Ți-ai dorit vreodată ceva atât de mult, încât simți că mori dacă nu-l ai? Simplu gând te ține treaz noaptea. Nu poți să respiri, nu poți să dormi.” Trebuie să îți fac o mărturisire: când am cunoscut-o pe Marina Neagu, am avut emoții foarte mari. Nu știu de ce, dar mă așteptasem să nu mă placă sau să mă fac de râs, pentru că sunt o persoană foarte copilăroasă și vorbesc exagerat de mult când sun...[Read More]
Participarea Grupului Editorial Corint la Târgul Gaudeamus 2017
Grupul Editorial Corint a încheiat duminică seara participarea la Târgul Internațional Gaudeamus 2017 – Carte de învățătură, ediția a XXIV-a, după 5 zile pline de lansări, evenimente, spectacole-lectură, ateliere pentru copii, momente artistice. Surpriza acestei ediții a constat în reduceri substanțiale! Miercuri și joi, pasionații de lectură au putut beneficia de REDUCERE de 50% pentru ORICE titl...[Read More]
Surprizele și noutățile editurilor Nemira și Nemi în 2018
Colecția Nautilus science fiction & fantasy Central Station, de Lavie Tidhar, tânăr scriitor israelian, distins cu numeroase premii internaționale (cea mai bună carte SF&F la The Guardian în 2016, câștigător al John W. Campbell Memorial Award, pe lista scurtă pentru Cel mai bun roman la British Science Fiction Award 2016, nominalizat la Premiul Arthur C. Clarke 2017). Adrian Tchaikovsky cu...[Read More]