Fragment în avanpremieră: Anatomia unui scandal, de Sarah Vaughan

Pe 2 aprilie apare un nou roman în colecția Buzz Books a Editurii Litera: Anatomia unui scandal, de Sarah Vaughan, volum tradus în peste 20 de țări. Traducere din limba engleză de Dana-Ligia Ilin. Romanul o să fie disponibil la toate punctele de difuzare a presei.

Soțul lui Sophie, James, este un tată iubitor, un bărbat charismatic și un ministru de succes. Cu toate acestea, el este acuzat de o infracțiune teribilă – de faptul că și-ar fi violat o colegă. Sophie este convinsă că e nevinovat și e disperată să-și protejeze familia de minciunile care amenință să o distrugă.

Kate este avocata acuzării: o profesionistă cu experiență care știe că, la tribunal, tot ce contează este să câștigi. Și totuși ceea ce caută Kate este adevărul. Ea e sigură că James este vinovat și e hotărâtă să-l facă să plătească cu orice preț.

Cine are dreptate în ceea ce-l privește pe James? Sophie sau Kate? Și are vreuna din ele mai multe informații decât cele oferite de instinct și de experiența personală?

 

„Această dramă juridică expert construită se concentrează asupra lui Sophie, soția care îi stă alături faimosului său soț James, și a lui Kate, avocata acuzării care este sigură că acesta e vinovat de o infracțiune teribilă. Personajele sunt descrise cu mare expresivitate. O carte captivantă și frumos scrisă.” – Sunday Post

„Întrețesând cu îndemânare povestea scandalului care se dezlănțuie, Vaughan dezvăluie treptat cât de șocant de mari sunt mizele. Forța romanului este atât de mare, încât evenimentele strălucitoare, demne de tabloide se dovedesc a fi una dintre fațetele mai puțin interesante ale acestei povești captivante, pline de răsturnări de situație.” – Publishers Weekly

„O alegere redutabilă pentru cluburile de carte. Fost corespondent politic, Vaughan își face un debut impresionant cu această dramă juridică bine documentată și plină de forță.” – Kirkus Reviews

 „Un roman uimitor de incisiv și de tensionat despre un scandal în rândul elitei privilegiate a Marii Britanii și despre femeile implicate în el.” – Book Reporter

„Vaughan, fost corespondent politic, ne oferă o perspectivă captivantă asupra mașinațiilor ascunse ale unui scandal politic și asupra tensiunii dintre justiție și privilegii. Un roman de debut rafinat și fascinant.” – Booklist

„În impresionantul roman Anatomia unui scandal de Sarah Vaughan, cele trei personaje principale sunt descrise cu o deosebită expresivitate… Fără îndoială, în actualul climat MeToo… vor exista o mulțime de cărți în care subiectul agresiunii sexuale este central. Puține, însă, sunt susceptibile de a avea rigurozitatea și inteligența romanului lui Vaughan.” – The Financial Times

 

Despre autoare

Sarah Vaughan a studiat limba engleză la Oxford şi a devenit jurnalistă. După pregătirea făcută la Press Association, a fost timp de unsprezece ani reporter, corespondent în domeniul sănătăţii şi în domeniul politicii la Guardian. Apoi a devenit jurnalist independent şi a început să scrie cărți de ficţiune: The Art of Baking Blind (2014), The Farm at the Edge of the World (2016) și Anatomia unui scandal (Anatomy of a Scandal, 2018). Sarah locuieşte în apropiere de Cambridge împreună cu soţul şi doi copii.

Fragment


KATE

2 decembrie 2016

1

 

Peruca mea e tuflită pe birou, unde am azvârlit‑o. Ca o meduză eşuată pe plajă. În afara sălii de judecată, mă port neglijent cu această piesă crucială a garderobei mele, arătându‑i opusul a ceea ce‑ar trebui să impună: respect. E confecţionată manual din păr de cal, valorează aproape şase sute de lire şi vreau să arate uzată; să sporească solemnitatea care uneori mă tem că‑mi lipseşte. Linia părului să îngălbenească de la atâţia ani de transpiraţie, buclele mărunte, bej, să se lase sau să devină cenuşii de la praf. După nouăsprezece ani de când am intrat în barou, peruca mea continuă să fie cea a unei nou‑venite conştiincioase – nu a unui avocat pledant care a moştenit‑o de la tatăl ei, sau, în cele mai multe cazuri, tatăl lui.

Îmi arunc încălţările cât colo: pantofi de piele cu toc mic, negri, cu şnur auriu în faţă, ca pentru un filfizon din perioada Regenţei; pentru Black Rod[1]; sau pentru o avocată care adoră istoria, setul complicat de proceduri, ridicolul pur al chestiei ăsteia. Pantofii scumpi sunt importanţi. Când stăm la taclale cu colegii sau cu clienţii, aprozii şi poliţiştii, cu toţii privim în jos din când în când, ca să nu părem belicoşi. Oricine se uită la pantofii mei vede o persoană care înţelege această ciudăţenie a psihologiei umane şi se ia în serios. Vede o femeie care se înveşmântează ca şi cum ar fi convinsă că va câştiga.

Ştiţi, îmi place să arăt cum trebuie. Să fac totul aşa cum se cuvine. Avocatele pledante pot să poarte un guleraş: un obiect din bumbac şi dantelă care arată ca o baveţică – un fel de platcă în jurul gâtului – şi care costă vreo treizeci de lire. Sau se pot îmbrăca la fel ca mine: o tunică albă fără guler, cu gulerul prins cu butoni în faţă şi în spate. Butoni la manşete. O haină de lână neagră şi fustă sau pantaloni; şi – în funcţie de succesul şi vechimea lor – o robă neagră din lână sau lână în amestec cu mătase.

Acum nu port toate astea. M‑am descotorosit de o parte din deghizaj în vestiarul de la Bailey[2]. Mi‑am dat jos roba. Mi‑am desfăcut gulerul şi manşetele: părul blond, de lungime medie – legat în coadă de cal în sala tribunalului – l‑am lăsat liber; doar un pic ciufulit.

Sunt mai feminină fără toată costumaţia. Cu peruca şi ochelarii cu rame groase, ştiu că arăt asexuată. Cu siguranţă, nu atrăgătoare – cu toate că îmi pot fi remarcaţi pomeţii: două muchii care au apărut pe la vreo douăzeci de ani, s‑au întărit şi s‑au ascuţit, aşa cum eu m‑am întărit şi m‑am ascuţit odată cu trecerea anilor.

Sunt mai firească fără perucă. Mai eu însămi. Eu care sunt în suflet, nu eu cea prezentă la tribunal sau vreo altă încarnare precedentă a personalităţii mele. Asta sunt eu: Kate Woodcroft, QC[3]; avocat pledant de drept penal; membră a Inner Temple[4]; o specialistă cu foarte multă experienţă în judecarea delictelor sexuale. În vârstă de patruzeci şi doi de ani; divorţată, fără partener, fără copii. Îmi prind capul în mâini şi las să iasă din mine o respiraţie prelungă, impunându‑mi să renunţ o clipă. Degeaba. Nu mă pot relaxa. Am pe încheietura mâinii o mică eczemă şi o ung cu cremă E45, rezistând dorinţei de a mă scărpina. De a mă scărpina de nemulţumirea faţă de viaţă.

Mai bine ridic privirea spre tavanul înalt al biroului meu. Câteva încăperi într‑o oază de pace din buricul Londrei. Din secolul al XVIII‑lea, cu cornişe decorative, frunze aurite în jurul rozetei de pe tavan şi vedere – prin ferestrele glisante înalte – spre curtea din Inner Temple şi spre Temple Church, rotundă, din secolul al XII‑lea.

Aceasta este lumea mea. Arhaică, anacronică, privilegiată, exclusivă. Tot ce ar trebui – şi în mod normal aş face‑o – să proclam că urăsc. Şi totuşi, o iubesc. O iubesc pentru că toate astea – cuibul de clădiri de lângă City[5], ghemuite pe lângă Strand[6] şi curgând spre fluviu; fastul şi ierarhia; statutul, istoria şi tradiţia – sunt ceva ce odinioară habar n‑aveam că există; şi la care nu mi‑am închipuit că pot să aspir. Toate astea arată cât de departe am ajuns.

Este motivul pentru care, ori de câte ori îmi iau un cappuccino, dacă nu sunt cu colegii mei, îi dau pe furiş o ciocolată caldă – cu pacheţele de zahăr în plus – fetei ghemuite în sacul de dormit pe pragul unei uşi de pe Strand. Cei mai mulţi oameni n‑o bagă în seamă. Cei fără adăpost se pricep să fie invizibili sau noi ne pricepem să‑i facem să fie: ne întoarcem privirea de la sacii lor de dormit kaki, de la feţele cenuşii şi părul împâslit, de la trupurile încotoşmănate în pulovere prea mari şi de la ogarii lor la fel de costelivi, pe când ne grăbim să ajungem la strălucirea seducătoare din Covent Garden sau la atracţiile culturale din South Bank.

Dar, dacă stai o vreme prin preajma vreunui tribunal, o să vezi cât de fragilă este viaţa. Cum lumea ta poate să se prăbuşească mult prea repede dacă faci un pas greşit: dacă, pentru o fracţiune de secundă fatală, faci ceva ilegal. Sau, mai degrabă, dacă eşti sărac şi încalci legea. Pentru că tribunalele, la fel ca spitalele, sunt ca un magnet pentru cei care au pornit în viaţă defavorizaţi; care au ales soţul nepotrivit sau tovărăşia nepotrivită şi s‑au împotmolit atât de adânc în ghinion, încât şi‑au pierdut busola morală. Cei bogaţi nu sunt afectaţi la fel de mult. Uitaţi‑vă la neplata taxelor – sau fraudă, cum poate fi numită dacă este făcută de cineva care nu are la dispoziţie un contabil priceput. Ghinionul – sau lipsa de discernământ – nu pare să‑i hărţuiască pe bogaţi la fel de înverşunat ca pe săraci.

Oh, sunt prost dispusă. Îţi poţi da seama că sunt prost dispusă atunci când încep să gândesc ca un student care face politică. În cea mai mare parte a timpului îmi păstrez pentru mine tendinţa de a citi Guardian. Nu e în mare consonanţă cu membrii mai tradiţionali ai biroului meu; duce la discuţii aprinse la dineuri când mâncăm chestiile alea de duzină care se livrează şi pe la nunţi – pui sau somon în crustă crocantă – şi bem vinul la fel de mediocru. E mult mai diplomatic să te mulţumeşti cu bârfa din breaslă: care QC primeşte atât de puţine cazuri, încât şi‑a depus dosarul pentru un post de judecător la Crown Court[7]; cine urmează să fie numit QC; cine şi‑a ieşit din pepeni în timpul procesului din pricina unui aprod. Pot să particip la astfel de conversaţii în timp ce mă gândesc la cazurile mele, îmi fac griji pentru viaţa personală sau chiar plănuiesc ce să cumpăr a doua zi pentru cină. După nouăsprezece ani, ştiu să mă integrez în peisaj. Mă pricep de minune.

Însă în cadrul sacru al camerei mele pot uneori să‑mi dau frâu liber, doar un pic, aşa că, pentru o clipă, îmi prind capul cu mâinile şi‑l aşez pe biroul dublu de mahon, închid ochii strâns şi îi apăs cu încheieturile degetelor. Văd stele: punctişoare albe care sparg întunericul şi strălucesc ca diamantele inelului pe care mi l‑am cumpărat singură – pentru că nimeni altcineva n‑avea să mi‑l cumpere. Mai bine să le văd pe ele decât să mă las pradă lacrimilor.

Tocmai am pierdut un proces. Şi, cu toate că ştiu că până luni o să dispară amărăciunea eşecului, o să trec peste asta, pentru că mai sunt şi alte cazuri de urmărit, alţi clienţi de reprezentat, încă mă roade. Nu e ceva ce se întâmplă des sau cu care să mă împac, pentru că îmi place să câştig. Mă rog, tuturor ne place. E un lucru firesc. Avem nevoie de asta ca să ne asigurăm că avem în continuare o carieră strălucitoare. Şi este felul în care funcţionează sistemul nostru judiciar bazat pe principiul contradictorialităţii.

Îmi amintesc că a fost un şoc imens când mi s‑a spus asta, la începutul perioadei de pregătire pentru intrarea în barou. Alesesem cariera juridică având idealuri înalte – şi mai am câteva, încă nu m‑am blazat –, însă nu mă aşteptasem să fie exprimat atât de brutal.

„Adevărul este o chestiune înşelătoare. Pe drept sau pe nedrept, avocatura nu este cu adevărat o căutare a adevărului“, ne‑a spus Justin Carew, QC, nouă, novicilor un pic trecuţi de douăzeci de ani, de‑abia veniţi de la Oxford, Cambridge, Durham şi Bristol. „Avocatura înseamnă să fii mai convingător decât adversarul tău“, a continuat el. „Poţi să câştigi chiar dacă dovezile sunt împotriva ta, cu condiţia să argumentezi mai bine. Şi, desigur, nu contează decât să câştigi.“

Însă uneori, în ciuda puterii tale de persuasiune, pierzi; şi, în cazul meu, asta se întâmplă invariabil dacă un martor se dovedeşte a fi vulnerabil; dacă mărturia lui nu rezistă examinării; dacă la audierea încrucişată povestea lui se încâlceşte ca un fuior de lână luat la scărmănat de un pisoi – un morman de contradicţii care devine şi mai încâlcit atunci când tragi de fire.

Este ceea ce s‑a întâmplat astăzi, în procesul Butler. A fost un caz de viol umbrit de violenţă conjugală: Ted Butler şi Stacey Gibbons, care au trăit împreună patru ani, şi în cea mai mare a timpului el a bătut‑o.

Am ştiut de la început că lucrurile nu sunt în favoarea noastră. Juriul condamnă bucuros un violator prădător, arhetipul lui bau‑bau de pe o străduţă întunecată, însă când vine vorba despre violul conjugal preferă să n‑audă de aşa ceva, mersi frumos.

Cu toate că, în general, cred că juraţii văd lucrurile corect, în acest caz n‑au făcut‑o. Uneori am impresia că au înţepenit în epoca victoriană; ea ţi‑e nevastă sau parteneră de viaţă, şi asta e o chestie cu totul personală, care se petrece în spatele uşilor închise. Şi, ca să fim cinstiţi, e o chestiune destul de sordidă să te bagi atât de adânc în viaţa unui cuplu: să auzi ce poartă ea în pat – un tricou prea mare de la unul dintre principalele supermarketuri – sau că lui îi place să‑şi aprindă o ţigară după sex, deşi ea e astmatică şi el ştie că asta îi îngreunează respiraţia. Mă întreb ce e cu cei care stau pe locurile pentru public: de ce vin să urmărească această dramă jalnică, penibilă? Mai captivantă decât un serial melodramatic, pentru că în ea sunt oameni adevăraţi şi suspine adevărate din partea martorei – pe care, slavă Domnului, publicul nu poate s‑o vadă; e protejată de un paravan, ca să nu fie nevoită să se uite la presupusul ei atacator: cu ceafa groasă şi ochi porcini, într‑un costum ieftin, cu cămaşă neagră şi cravată, cu încercarea lui ameninţătoare de a arăta respectabil, fulgerând cu privirea din boxă, prin geamul incasabil.


[1] Parliament’s Black Rod, funcţionarul administrativ cu cel mai înalt grad al Parlamentului

[2] Old Bailey, cel mai important tribunal pentru cazuri pe­nale din Anglia şi Ţara Galilor

[3] Queen’s Counsel, avocat eminent numit de regină, face parte din ramura superioară a baroului

[4] The Honourable Society of the Inner Temple, una dintre cele patru asociaţii profesionale ale avocaţilor pledanţi şi judecătorilor din Londra

[5] Entitatea administrativă a Londrei

[6] Stradă importantă din centrul Londrei

[7] Una dintre Curţile Superioare din Anglia şi Ţara Galilor

Împrăștiată, dar creativă, cu nasul în cărți și mereu pe fugă. Încăpățânată și cu un doctorat în Sarcasm. Dușmanul declarat al somnului. Cinefilă de mică, cu căștile în urechi oriunde merge, imaginația o îndeamnă să viseze în cele mai (ne)potrivite momente.

Fragment în avanpremieră: Regele malefic, de Holly Black

În martie la Storia Books (colecția Young Adult): Regele malefic, a doua carte din seria „Făpturile văzduhului”, continuarea fermecătoare și sângeroasă a romanului Prințul nemilos, bestseller New York Times. După ce şi-a trădat familia şi l-a păcălit pe Cardan să devină regele ei marionetă peste regatul Elfhame, Jude descoperă că este mult mai ușor să câștigi puterea decât să o păstrezi. Politica ...[Read More]

[World Emoji Day]: 5 cărți și 15 reacții

Trebuie să recunoaștem: suntem dependenți de emoji-uri. Au înlocuit cuvintele și sentimentele, sunt mai ușor de împărtășit și, surprinzător sau nu, mai eficiente. Dacă îți e greu să îi vorbești unei persoane dragi sau vrei să te asiguri că noul tău crush nu își dă seama din primele trei minute de sentimentele tale, emoji-urile sunt acolo și îți asigură o amânare binevenită. Te salvează din aproape...[Read More]

Lansările editurii Tracus Arte la Bookfest 2018

În perioada 30 mai – 3 iunie 2018, Editura Tracus Arte va participa la cea de-a XIII-a ediție a Salonului Internațional de Carte Bookfest, cu peste 300 de titluri, dintre care 50 de titluri noi, toate aflate la reducere (35 – 40%). 2018 este anul în care Editura Tracus Arte serbează 10 ani de activitate, iar autorii, traducătorii și titlurile selectate reflectă direcțiile pe care și le-a asumat ed...[Read More]

Trădarea Câștigătorului (Trilogia Câștigătorului #2) · Marie Rutkoski

„- Dacă nu vrei să-mi fii prieten, atunci vei regreta că-mi ești dușman.” Steaua roşie, reflectată pe suprafaţa rubinului. Pumnalul ascuns în mânecă, pregătit să fie folosit. Foşnetul draperiilor, al rochiilor ascunse în dulap, demne de o viitoare regină. Paşi ce răsună în depărtare, uşi trântite şi secrete fragile, ce se sparg în minciuni, chiar şi la apariţia adevărului. Şi o pasiune ce împrumut...[Read More]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*

Lost Password

Powered by watch naruto shippuden watch one piece watch one punch man online

Download by Wordpress Nulled Themes Keepvid youtube downloader