Miss Daisy și șoferul ei, o comedie simpatică ce atinge probleme filozofice
Săptămâna trecută am avut ocazia să vizionez piesa „Miss Daisy și șoferul ei”, cu Maia Morgenstern în rolul principal. Dacă ar fi să rotunjim o încadrare, se poate spune că avem de-a face cu o comedie simpatică, pe stilul Christmas Special, în care putem găsi și confruntarea cu probleme filozofice referitoare la bătrânețe și la sinele care scapă criticii.
Miss Daisy, fostă profesoară de engleză, este mama unui evreu bogat pe nume Booli, cu care se află într-o relație de conflict, pe alocuri ridicolă, pe alocuri mascând o profundă nevoie de atenție odată cu înaintarea în vârstă. Distrugerea unui automobil duce la angajarea unui șofer pe care Miss Daisy nu-l dorește. Pe lângă faptul că simpla lui prezență reprezintă pentru Miss Daisy un afront adus de către fiul ei, Hawk, noul șofer, mai este și de culoare, o prejudecată pe care doamna încearcă să o suprime, dar nu o și împiedică să apară.
Dezvoltarea relației dintre cei doi pune în fața audienței mai multe probleme morale. Un om înstărit și educat ajunge să aibă nevoie de săracul Hawk care nu știe nici să citească, datorită stabilității de caracter a acestuia. Actorul Mircea Rusu colorează foarte bine personajul șoferului printr-un râs omniprezent și gălăgios care detensionează orice replică acidă și orice bârfă necurată. Omul simplu vindecă prin verticalitatea lui pe omul complicat și slăbit de prea multe suspiciuni, bănuieli și prejudecăți.
Contrastul dintre cei doi aduce comedia. Miss Daisy ajunge să vadă capcana în care omul se prinde pe sine atunci când se ia prea în serios. Fiul său este un exemplu al acestei capcane, ilustrând o teamă din ce în ce mai mare de a a-și pierde puterea odată cu creșterea acesteia. Faptul de a fi luat în serios de ceilalți membrii puternici ai comunității îl menține stabil.
Pe lângă interpersonalitate, Miss Daisy este și instrumentul timpului, care pune omul în fața condiției sale efemere. Bătrânețea îi aduce lui Miss Daisy nevoia de a-și întări principiile și valorile care i-au condus trecutul și a le proiecta cât mai ferm asupra tuturor celor din prezent. Demența o proiectează la școală, unde valoarea prieteniei este regândită, găsind-o de această dată concentrată pe de-a întregul în Hawk – care este flegmatic, obosit, bătrân și el, nu prea deștept, dar loial.
Alianțele pe care și le fac oamenii de-a lungul vieții constituie principalul subiect al luptei lor continue. Relațiile necesită luptă pentru a le construi și menține, iar bătrânețea este etapa în care vei culege sau nu roadele acestora. Valorile pe care le-ai crezut importante înainte par insignifiante acum, iar oamenii nu mai intră în aceleași categorii (deștept-prost, negru-alb, sărac-bogat). Ce mai rămâne este dragostea, dorința celuilalt de a-ți rămâne alături indiferent de vremuri. Iar întreaga viață a lui Miss Daisy s-a constituit într-un singur rod, un străin întârziat, care nu se pricepe la nimic altceva în afară de loialitate.
Piesa „Miss Daisy și șoferul ei” a avut premiera pe anul acesta, pe 29 septembrie, la Teatrul Evreiesc de Stat, unde își așteaptă în continuare spectatorii împătimiți de comedii condimentate filozofic. Vă recomand această piesă și dacă vreți să testați renumele actorilor principali. Jocul actoricesc se distinge foarte clar între rândurile acestei piese, rezultând o pereche de personaje fără nicio scurgere de caracter.
Între 1 și 5 noiembrie are loc ediția a patra a UrbanEye Film Festival 2017
A patra ediție a Festivalului de Film UrbanEye are loc între 1 – 5 noiembrie 2017 la Cinema Elvire Popesco și Apollo 111. UrbanEye este un festival dedicat celor interesați de înțelegerea mediul în care trăiesc. Filmele, atent selecționate, chestionează aspecte legate de viața urbană și oferă publicului posibilitatea să descopere sau să aprofundeze noi idei și abordări ale acesteia. De-a lun...[Read More]
Cum să-ți faci vocea auzită? Training intensiv de Public Speaking la Speakers Club
„The power of words” Cuvintele au putere atât în scris, cât și oral, iar astăzi prin puterea cuvântului scris vă voi transmite în felu-mi caracteristic, cum am ajuns eu și cum puteți ajunge și voi să dați mai multă putere cuvintelor verbalizându-le. Totul pornește de la un prim pas… De obicei totul pornește de la o nevoie (ridicați o mână dacă sunteți de acord cu mine!). Nevoia în cazul meu a veni...[Read More]