Până la ultima suflare, de Jennifer L. Armentrout

Trilogia Apocalipsa Elementelor este completă! Vă reîntâlniți pentru ultima oară cu Layla, Roth și Zayne în Până la ultima suflare, roman disponibil cu 30% reducere pe site-ul editurii Litera. Traducere din limba engleză și note de Ana Dragomirescu.

UNELE IUBIRI NU SE STING PÂNĂ LA ULTIMA SUFLAREFiecare alegere are consecințele ei, dar Layla, fata de șaptesprezece ani, se confruntă cu ele mai mult decât oricine altcineva. Lumină sau întuneric. Maleficul demon, Prinț Moștenitor al Iadului, Roth, sau Zayne, chipeșul și protectorul Gardian, despre care niciodată nu credea că va fi al ei. Cel mai dificil, însă, este să decidă în care parte să aibă încredere.

Layla mai are o problemă. Lilinul, cel mai fatal dintre demoni, a fost eliberat, provocând prăpăd în viața celor apropiați… inclusiv a celui mai bun prieten al ei. Pentru a-l salva pe Sam de la o soartă cu mult, mult mai rea decât moartea, Layla trebuie să facă pact cu dușmanul, salvând în același timp orașul – și rasa umană – de la distrugere.

Sfâșiată între două lumi și doi băieți diferiți, Layla nu are nicio certitudine, cu atât mai puțin aceea a supraviețuirii, mai ales după ce o înțelegere mai veche revine în prezent și îi bântuie pe toți. Dar uneori, când secretele sunt pretutindeni și adevărul pare greu de recunoscut, trebuie să-ți asculți inima, să alegi de care parte să fii… și apoi să lupți din toate puterile…


Capitolul 1

Stăteam în picioare în livingul lui Stacey, și întreaga lume se năruia din nou în jurul meu.

Sam era Lilinul.

O groază acută mă ținea neclintită, blocându-mi aerul în plămâni, în timp ce mă holbam la cel care fusese cândva unul dintre cei mai apropiați prieteni pe care-i aveam. Din cauza lui Bambi, spiritul demonic, și a faptului că nu putusem să văd suflete cât ea fusese legată de mine, nu observasem ceva ce se aflase sub ochii mei în tot acest timp. Niciunul nu observase, dar Sam era vinovatul. El vandalizase școala și provocase toate decesele din ultima perioadă. În loc să fure suflete dintr-o singură atingere, așa cum știam că poate să facă un Lilin, el nu se grăbise, luând câte puțin de ici, puțin de colo, jucându-se cu victimele lui și cu noi.

Jucându-se cu mine.

Numai că ființa care stătea în locuința lui Stacey se afla… în esență se afla în pielea lui Sam, un costum perfect croit, căci adevăratul Sam… El nu mai exista. Durerea de a ști că prietenul meu murise, că era mort de ceva vreme, fără ca vreunul dintre noi să-și fi dat seama, îmi străpungea țesuturile până în măduva oaselor, chinuindu-mă.

Nu fusesem în stare să-l salvez. Niciunul dintre noi nu fusese, iar acum sufletul lui… sufletul lui probabil că era acolo, jos, unde mergeau toate sufletele luate de un Lilin. Mi s-a strâns stomacul.

– N-ai cum să mă înfrângi, a vorbit Lilinul cu vocea lui Sam. Așa că vino cu mine!

– Sau ce? Inima îmi bătea în piept precum un ciocan pneumatic. Sau o să mor? Nici nu sună din cale-afară a clișeu sau ceva.

Lilinul și-a înclinat capul într-o parte.

– De fapt, nu asta voiam să-ți spun. Am nevoie de ajutorul tău ca s-o eliberăm pe mama. Ceilalți pot să moară.

„S-o eliberăm pe mama.“ N-am apucat să stărui asupra factorului „câh“ de a mă ști înrudită cu creatura care-mi omorâse prietenul și săvârșise un asemenea măcel, căci Zayne mi-a distras atenția, luându-și adevărata înfățișare. Bluza i s-a despicat de-a lungul spatelui, aripile i s-au întins, și pielea i s-a închis la culoare, căpătând acea nuanță întunecată a granitului, specifică

Gardienilor. Nările i s-au umflat, și două coarne i-au răsărit pe frunte, apoi i s-au răsucit spre spate, dându-i la o parte buclele blonde. Când a deschis gura ca să scoată un răget gros, de amenințare, i s-au ivit colții. A pășit către Sam, încleștându-și pumnii masivi.

– Nu! am strigat. Zayne s-a oprit și a întors repede capul spre mine. Nu te apropia de el! Sufletul tău, i-am amintit, cu inima palpitând. Sau ce mai rămăsese din sufletul lui, având în vedere că, nu cu multă vreme în urmă, luasem accidental o îmbucătură zdravănă din el.

Zayne, cu un aer prudent, a dat înapoi.

M-am concentrat din nou asupra răului deghizat în Sam. Orice ar fi fost arătarea din fața mea, prin vene ne curgea același sânge. Abia de curând aflasem pe deplin cum ajunsesem să fiu în parte demon și în parte Gardian. Eram fiica lui Lilith, iar acea… acea chestie făcea cu adevărat parte din mine. Se născuse din sângele meu și al lui Lilith, și era exact la fel de rea ca ea. Voia s-o elibereze? Imposibil. Dacă Lilith ar urca vreodată la suprafață, lumea, așa cum o știam, s-ar schimba irevocabil.

– N-o să te ajut s-o eliberezi pe Lilith. Nici gând să-i spun „mamă, mama noastră“. Bleah! Asta n-o să se întâmple niciodată.

Lilinul a zâmbit, fixându-mă cu ochii lui negri precum cerneala.

– Apropie-te cât vrei de mult. Îmi ignora spusele și-și bătea joc de Zayne. La naiba, își bătea joc de noi toți. Ea nu e singura din camera asta care a prins gustul sufletelor de Gardieni.

Am inspirat brusc un val de aer înțepător, în vreme ce Stacey a scâncit. În nici o secundă, relația ei cu Sam mi s-a derulat prin fața ochilor. Erau de-o veșnicie prieteni și, de curând, fata recunoscuse că Sam fusese dintotdeauna, dar dintotdeauna, îndrăgostit de ea. Numai că ea nu-i dăduse atenție decât după ce el începuse să se transforme…

O, Doamne!

Stacey se simțea probabil sfâșiată pe dinăuntru când vedea că băiatul pe care în sfârșit îl iubea devenise mai rău decât monștrii care hoinăreau noaptea pe străzi, dar eu nu-mi puteam permite să-mi abat atenția de la Lilin. Acesta putea în orice clipă să facă o mișcare, iar în living eram trei ființe expuse celui mai rău soi de atac al lui.

– Nimic nu se compară cu luatul unui suflet pur, și tu știi deja asta, Layla. Toată căldura și bunătatea din el îți alunecă pe gât în jos precum cea mai aromată ciocolată. Lilinul și-a ridicat bărbia și a scos un fel de geamăt care, în mod normal, mi-ar fi dat usturimi în ochi.

Dar plăcerea decadentă e și mai mare dac-o iei încet și-i savurezi gustul. Ar trebui să încerci, Layla, și să nu mai fii așa de lacomă când te hrănești.

– Iar tu ar trebui să încerci să taci dracului din gură! Valuri de căldură se împrăștiau din trupul puternicului demon care stătea lângă mine. Roth, Prințul Moștenitor al iadului, nu se transformase încă, dar îmi dădeam seama că nu mai avea mult. Vorbele îi musteau de furie. Ce zici?

Lilinul nici măcar n-a binevoit să-i arunce o privire.

– Îmi place de tine. Zău că-mi place, prințe! Păcat c-o să sfârșești mort.

Degetele mi s-au chircit, și unghiile mi s-au înfipt în carne pe măsură ce mânia amară și fierbinte îmi inunda organismul. Emoțiile îmi erau date peste cap. După ce că toate merseseră prost în ultima vreme, iată-mă acum stând aici, între Zayne și Roth, lucru teribil de stânjenitor și într-o zi obișnuită, darămite acum, după ce Roth…

Pentru moment, nu mă puteam concentra la așa ceva.

– Ai curaj, nu glumă, să arunci cu amenințări când suntem mai mulți decât tine.

Acea ridicare din umeri atât de tipică pentru Sam mi-a trimis un junghi prin tot corpul.

– Ce-ar fi să zicem că sunt doar inteligent? a întrebat el provocator. Şi ce-ar fi să zicem că știu mai multe decât voi toți la un loc despre cum o să se termine povestea asta?

– Vorbești mult, a mârâit Roth, făcând un pas în față. Vreau să spun, chiar foarte mult. De ce personajele negative trebuie să țină mereu monologuri dezgustător de lungi și de plicticoase? Hai să trecem pur și simplu la partea cu omorâtul, bine?

Buzele Lilinului s-au strâmbat într-un rictus.

– Atât de nerăbdător să mori pentru ultima oară, nu-i așa?

– Mai degrabă nerăbdător să termin odată cu trăncăneala ta, i-a dat replica Roth, mișcându-se astfel încât să mă flancheze din nou.

– Ăsta ai fost tu mereu? Glasul lui Stacey tremura sub povara durerii pe care fără îndoială o simțea. Nu erai Sam? Nici măcar când…

– Când Dean și-a etalat pumnii furioși. Atunci a fost distractiv. Lilinul a râs, și ochii aceia întunecați au alunecat în direcția ei. Sam n-a mai dat pe acasă de ceva timp, dar pot să te asigur că m-am bucurat de… perioada pe care am petrecut-o împreună la fel de mult pe cât sunt sigur că s-ar fi bucurat și el. Mă rog, dacă asta te consolează în vreun fel.

Ea și-a acoperit brusc gura cu mâinile, înăbușindu-și vorbele, în vreme ce lacrimile îi șiroiau pe chipul palid.

– Oh, Dumnezeule!

– Nu tocmai, a murmurat creatura, cu o voce catifelată.

M-am apropiat de Stacey, abătându-i astfel Lilinului atenția de la ea. Când mă gândeam prin ce trecea sărmana, mi se făcea rău, eram absolut scârbită.

– De ce? am întrebat. Ai stat în preajma noastră cu săptămânile. De ce nu ne-ai atacat pe niciunul?

Lilinul a oftat din greu.

– Mă preocupă și altceva în afară de violență, moarte și vărsare de sânge. Am descoperit destul de repede că sunt multe lucruri amuzante de făcut pe pământ, lucruri pe care le-am savurat până la capăt. Şi i-a făcut cu ochiul lui Stacey, moment în care am simțit că turbez.

Împrăștiată, dar creativă, cu nasul în cărți și mereu pe fugă. Încăpățânată și cu un doctorat în Sarcasm. Dușmanul declarat al somnului. Cinefilă de mică, cu căștile în urechi oriunde merge, imaginația o îndeamnă să viseze în cele mai (ne)potrivite momente.

Panica · Lauren Oliver – „Jocul trebuia să continue. Jocul mereu continua.”

„Nimeni nu știe cine a inventat Panica sau când a început. Există mai multe teorii. Unii dau vina pe închiderea fabricii de hârtie care pusese pe liber, peste noapte, patruzeci la sută din populația adultă din Carp, New York.” Carp este un orășel nu foarte cunoscut, banal și cu o populație din ce în ce mai scăzută, care nu le oferă tinerilor prea activități de făcut în timpul liber. La un moment d...[Read More]

„Acesta e un poem care vindecă peștii”: O carte despre cum să-i apropiem pe copii de poezia adevărată

Editura Cartea Copiilor lansează „Acesta e un poem care vindecă peștii”, de Jean-Pierre Siméon, cu ilustrații de Olivier Tallec, în traducerea scriitoarei Lavinia Branişte. Cartea, lansată iniţial în Franţa în 2005, este prima carte pentru copii tradusă în română a cunoscutului autor francez Jean-Pierre Siméon. Povestea prinde viaţă prin ilustrațiile lui Olivier Tallec, pe care copiii şi părinţii ...[Read More]

Femeia din Orient Express – călătoria tinerei Agatha Christie spre Bagdad

Editura Nemira lansează Femeia din Orient Express, de Lindsay Jayne Ashford, în colecția Damen Tango. Romanele scriitoarei Agatha Christie au fascinat milioane de cititori de-a lungul anilor, dar viața ei nu este deloc mai puțin fascinantă. Femeia din Orient Express este povestea călătoriei tinerei Agatha spre Bagdad, presărată de secrete și mistere. Dezorientată din cauza unei căsnicii nefericite...[Read More]

Regina roșie (Regina roșie #1) · Victoria Aveyard – „Nimeni nu își amintește de umbre.”

Am închis cartea în urmă cu câteva minute și nu știu dacă am să găsesc cuvintele potrivite pentru a îți descrie cât de mult mi-a plăcut. Sunt foarte critică atunci când vine vorba de romanele YA și nu mă pot abține să nu îmi dau ochii peste cap când remarc asemănări cu alte serii citite, dar la Regina roșie… elementele care m-au deranjat în trecut au adus un plus neașteptat lecturii. Mi-a am...[Read More]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*

Lost Password

Powered by watch naruto shippuden watch one piece watch one punch man online

Download by Wordpress Nulled Themes Keepvid youtube downloader