Camera rubinie · Pauline Peters – „Nesiguranţa îmi otrăveşte viaţa.”

Cărți Recenzii
Comandă
8.5

Grozav

9.2

User Avg

Camera rubinie · Pauline Peters – „Nesiguranţa îmi otrăveşte viaţa.”
Camera rubinie · Pauline Peters – „Nesiguranţa îmi otrăveşte viaţa.”

Londra, 1907: Împotriva voinței familiei ei nobile şi influente, tânăra şi rebela Victoria locuiește, după moartea tatălui său, cu Hopkins, majordomul acestuia, un bărbat riguros, destoinic şi demn, în jur de şaptezeci de ani. Nu este bogată, dar este fericită. Lumea ei începe însă să se clatine când apar indicii despre un vechi secret al familiei. Unica persoană care ar putea să-i răspundă întrebărilor este asasinată...

Reputaţia Victoriei este în pericol. Cavaler şi serviabil se dovedeşte a fi atractivul ziarist Jeremy Ryder. Dar se poate oare Victoria încrede în el?

Goodreads: 3.79

„Am cunoscut doar minunile ştiinţei şi fascinaţia sumbră a morţii.”

Tacâmuri din argint şi pahare din cristal şlefuit. Mănuşi de catifea şi bluze de mătase. Evantaie din fildeş traforat şi promisiuni aşternute cu sfială pe pergamente fragile. Invitaţii la petreceri, baluri şi serate. Întâlniri secrete în miez de noapte, la o răscruce de drumuri. O mână ce alunecă lent şi seducător pe spate. Dorinţe ascunse, „aprinse” în intimitatea ringului de dans, între două priviri pătimaşe. Şi Camera rubinie… obsesie, desfrâu şi păcat.

Dacă priveşti cu atenţie coperta şi ai (din păcate) o imaginaţie bogată, atrasă de mistere şi supranatural, vei surprinde disperarea şi neputinţa unui prizonier: o mână palidă se lipeşte de fereastră, alunecă şi se agaţă apoi de gratii, un strigăt de ajutor „acoperit” mult prea repede de draperii şi poveşti de groază. Îţi fereşti repede privirea. Clipeşti. O dată. De două ori. Îţi numeri în şoaptă bătăile inimii şi, când te opreşti la câţiva paşi distanţă de vila modestă, din cărămidă roşie, simţi atracţia, forţa şi durerea.

Primele cuvinte despre familia Bredon nu sunt aşternute pe hârtie. Nu sunt născute din cerneală. Provin din mituri, bârfe şi supoziţii, dintr-o scrisoare ce „vorbeşte” despre melancolie şi patimă, despre o pornire funestă spre alcool şi opiu. Despre moştenirea Victoriei Bredon, feministă, supravieţuitoare şi o eroină deosebită, cu care abia aştept să mă reîntâlnesc în următoarele două romane ale trilogiei ce îi poartă numele. Până atunci, trebuie să nu-şi pună în pericol reputaţia, să prindă un criminal în serie şi să nu fie tentată să le ucidă pe doamnele din înalta societate, mult prea arogante şi superficiale pentru a înţelege că sufragetele nu sunt femei needucate şi lipsite de ruşine.

Am vrut să citesc romanul din primul moment în care am văzut coperta şi am citit sinopsisul (Alina Geambașu, dacă vei citi vreodată acest articol, eşti singura vinovată!). Iniţial, am crezut că este al doilea volum din trilogia Casa de chihlimbar, dar prietenii de la Libris mi-au şoptit că fantomele şi supranaturalul nu şi-au făcut (deocamdată) sălaş în Camera rubinie.

„- De ce se tolerează escapadele bărbaţilor, dar nu şi ale femeilor? Cine frecventează bordelurile şi prostituatele? Da, cine creează această întreagă imoralitate, pentru care tot femeile sunt făcute responsabile?”

Îmi plac romanele care îmbină ficţiunea istorică şi aventura cu romantismul şi suspansul, cărţile în care atmosfera este vie şi apăsătoare, redată cu un strop de nostalgie, cu devotament şi pasiune din partea autorului.

În Camera rubinie, trăieşti cu adevărat în Londra edwardiană. Nimic nu este forţat sau de umplutură; fiecare capitol surprinde cu naturaleţe şi în detaliu conduita şi manierele claselor britanice, luxul şi bogăţia în spatele cărora se ascund aristocraţii, convinşi că întotdeauna vor scăpa nepedepsiţi, dar şi disperarea şi sărăcia celor mai puţin norocoşi, care trăiesc de pe o zi pe alta în docuri, bordeluri sau case dărăpănate, la un pas să îşi vândă trupul şi/sau sufletul pentru un colț de pâine și câteva ore de linişte şi siguranţă.

Prinsă între două lumi, pe urmele unui criminal în serie, se află tânăra Victoria Bredon. După moartea tatălui ei, locuieşte împreună cu Hopkins, majordomul acestuia. Problemele financiare nu îi împiedică să se bucure de puţinul pe care îl au, de compania celuilalt şi de talentul lui Hopkins de a transforma fiecare reţetă într-un ospăţ al simţurilor. Dacă tot am ajuns în acest punct, un sfat prietenesc: nu ar strica să ai ceva de ronţăit prin apropiere, fiindcă preparatele descrise în carte nu te vor ajuta dacă eşti la dietă sau alegi să citeşti după miezul nopţii.

Poate că familia Victoriei este nobilă şi înstărită, însă compania mătuşii ei este… dezagreabilă, ca să fiu politicoasă. Tânăra preferă o viaţă modestă şi o garderobă restrânsă în schimbul unui trai luxos, unde este înconjurată de rude prefăcute şi meschine, care îi spulberă visele şi o împiedică să lupte pentru drepturile femeilor.

Aşa cum era de aşteptat, curiozitatea Victoriei este o armă cu două tăişuri: este atrasă de necunoscut, de misterele trecutului, dar şi sufocată de amintiri, coșmaruri în care revede un episod dureros al copilăriei, un incendiu ce i-a schimbat pentru totdeauna viaţa. Memoria tatălui ei este umbrită de o listă neaşteptat de lungă de acuzaţii, unele de o imaginaţie imposibil de neglijat. Victoria ştie că a fost un rebel, un spirit liber ce refuza să se supună normelor societăţii, cu atât mai mult dacă preţul plătit era cunoaşterea sau propria fericire.

Pauline Peters ne oferă o protagonistă aflată la limita dintre inocență şi maturitate. Tinereţea Victoriei nu reprezintă un dezavantaj: lucrează ca fotograf, developează poze, are numeroase talente şi abilităţi, însă nu îşi poate ţine curiozitatea în frâu. O obosesc normele şi manierele exagerate, „legile” după care trebuie să îşi improvizeze garderoba, diferenţele dintre clase şi ipocrizia pe care o înfruntă zi de zi, cu un zâmbet timid şi o încredere electrizantă în propriile puteri. E inteligentă, puternică şi un fin observator, însă vârsta trădează şi o naivitate fermecătoare, uneori mult prea uşor de exploatat.

Din fericire, îl are alături pe Hopkins, un majordom devotat ce o iubeşte şi o ocroteşte ca o nepoată. Bineînţeles, sentimentele lui Hopkins sunt ţinute cu stricteţe în frâu: nu se cade să îi vorbească pe numele mic şi încă nu se simte confortabil când mănâncă împreună cu Victoria, obişnuit cu rolul de confident şi om de încredere, nu cu cel de prieten şi coleg de investigaţii. Pe lângă talentul său extraordinar de improvizaţie (în orice domeniu), Hopkins este şi un detectiv iscusit. Studiul criminalisticii a reprezentat pasiunea lui, mai mult sau mai puţin ascunsă: l-a însoţit pe tatăl Victoriei la locurile crimelor, au discutat cazurile împreună şi l-a ajutat la scrierea articolelor ştiinţifice (când stăpânul este medic legist ai şi câteva beneficii).

Aventurile prin care trec Victoria şi Hopkins nu îţi asigură o pauză (binemeritată) de la crime, misiuni sub acoperire şi întâlniri romantice interzise. Pericolul nu îi sperie, doar îi încurajează să îşi ia câteva precauţii în plus. Riscul îi atrage, indiferent de consecinţe şi de zvonurile ce ar putea să îi pericliteze reputaţia Victoriei. Iar ambiţia este mereu prezentă, alimentată de o nevoie simplă şi sufocantă: descoperirea adevărului.

„Nesiguranţa îmi otrăveşte viaţa.”

Dacă eşti o fire romantică, nu ai de ce să îţi faci griji: există şi un triunghi amoros, dar, spre deosebire de alte cărţi şi serii, sunt şanse foarte mici să te deranjeze. Victoria nu este duplicitară şi cele două legături se suprapun la niveluri şi timpuri diferite, în funcţie de temerile, dorinţele şi ezitările ei. Nu mi-am dat seama ce a văzut Victoria în Randolph –  mi s-a părut mult prea „spilcuit” şi lipsit de c(h)arismă, o simplă pasiune adolescentină –, dar să-l uităm pe nobilul cu păr perfect şi maniere alese, în compania căruia s-ar plictisi mai mult ca sigur după câteva luni, şi să discutăm puţin despre Jeremy Ryder.

Are suficiente schelete în dulap cât pentru a-i provoca un atac de cord lui Hopkins. Dacă îmi pasă? Da şi nu. Nu încerc să îi iau apărarea sau să îi scuz anumite acţiuni, însă secretele lui pot să fie trecute cu vederea dacă vei arăta puţină înţelegere. Stăm departe de celebra zicală „scopul scuză mijloacele” şi ne mulţumim cu un personaj misterios, precaut şi foarte sigur pe el. Jeremy este întotdeauna neîngrijit şi ciufulit, păstrând acel „look” specific ziariştilor, aflaţi mereu pe fugă, cu toate că talentele sale nu se rezumă la investigaţii şi scrisul articolelor. Partea cea mai bună? Nu trebuie să fie un bad boy ca să te vrăjească. Este un visător şi un romantic incurabil.

„- Mie îmi place foarte mult că sunt ziarist. Investighez cu plăcere şi scriu cu plăcere. A reconstitui faptele dintr-un articol este deseori ca rezolvarea unui puzzle. Am mai întâi în față piese pe care nu ştiu cum să le leg, apoi brusc se iveşte un model şi totul devine foarte clar.

– Îmi imaginez asta ca momentul în care introduc fotografia în baia de developare şi încet apar contururile. La început sunt imprecise, doar câteva tonuri de gri, apoi devin tot mai clare, până când văd toate detaliile.”

Adrenalina stă ascunsă între pagini, pregătită să atace cititorul. Camera rubinie are ritmul şi intensitatea unui thriller, calităţi ce ajută la transpunerea imaginii de ansamblu: autoarea ştie să redea spiritul epocii, inegalitatea dintre sexe şi uşurinţa cu care bărbaţii scapă aproape de fiecare dată nepedepsiţi, şi să ne ofere un roman antrenant, fără să aducă schimbări majore istoriei şi să folosească ficţiunea drept scuză pentru a-şi finaliza povestea sau să îi ofere un plus de credibilitate. Toate piesele de puzzle sunt descoperite la momentul potrivit, nu există ruperi de ritm sau informaţii obositoare, greu de urmărit. Savurezi „în scris” un episod din Downton Abbey, cu „bonusuri” imposibil de refuzat; e incitant să te afli pe urmele unui criminal în serie, să intri prin efracţie într-un bordel sau să îţi testezi talentele de actriţă pentru a obţine un indiciu în plus.

Londra edwardiană este umbrită de viciile și secretele nobilimii, de pasiuni interzise și marșul sufragetelor, de conspirații politice și „opera” unui criminal în serie. Pentru fanii Downton Abbey, cu ecouri din Jane Eyre, Camera rubinie este un roman de ficțiune istorică și un thriller captivant, dar și o lectură perfectă pentru cei romantici.

8.5

Grozav

Împrăștiată, dar creativă, cu nasul în cărți și mereu pe fugă. Încăpățânată și cu un doctorat în Sarcasm. Dușmanul declarat al somnului. Cinefilă de mică, cu căștile în urechi oriunde merge, imaginația o îndeamnă să viseze în cele mai (ne)potrivite momente.

3 Comments

  1. Ce recenzie apetisanta! 😍 Acum nici nu ma mai simt vinovata ca te-am tentata sa pătrunzi în Camera rubinie!

    Reply
  2. Ce frumoasă recenzie! Mulțumesc pentru recomandare!

    Reply
  3. Tare mult mi-au plăcut și cartea și recenzia ta. Am vrut să-i dau nota 10, dar habar n-am de ca s-a oprit la 9,7.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*

Lost Password

Powered by watch naruto shippuden watch one piece watch one punch man online

Download by Wordpress Nulled Themes Keepvid youtube downloader