Willowdean Dickson (Will), autoproclamată grăsuța și poreclită „Gogoșica” de către mama ei, fostă regină a frumuseții, s-a simțit întotdeauna foarte bine în pielea ei. Crede cu tărie că nu trebuie să-ți câștigi dreptul de a purta un costum de baie.
Criteriul este simplu. Ai un corp? Pune pe tine un costum de baie. Cea mai bună prietenă a ei, Ellen, i-a fost mereu alături și totul a mers bine… până când a început să lucreze la Harpy’s. Acolo, Will, face cunoștință cu domnul „Școală particulară” Bo, un băiat foarte sexy. Pe Will nu o surprinde faptul că se simte atrasă de Bo, însă este uluită atunci când își dă seama că și el o place.
În loc să-și îmbunătățească nivelul de încredere în sine datorită relației cu Bo, Will începe să se simtă din ce în ce mai nesigură. Așadar, încearcă să și-o recapete făcând cel mai îngrozitor lucru pe care și l-ar fi putut imagina: se înscrie la concursul de frumusețe Miss Clover City, alături de alte câteva candidate cu puține șanse de reușită, pentru a arăta lumii că și ea merită să fie acolo, la fel de mult ca oricare altă slăbănoagă. Pe parcursul acestei aventuri, Will reușește să șocheze tot orașul, dar poate cel mai mult pe ea însăși.
Goodreads: 3.87
„Vreau o viață pe măsura formelor mele.”
Am citit ultima pagină, am închis copertele și acum stau și privesc în gol. Singurul lucru la care mă pot gândi este lectura abia terminată, aspectele importante și deosebit de relevante pe care cartea le prezintă. Îmi vine în minte melodia lui Beyonce – Pretty Hurts, despre toate acele tinere doritoare de coroane și panglici colorate care să le întărească stima de sine și să le cultive încredrerea în ele însele, fără să realizeze că dorința lor este falsă, bazată pe conceptul de carcasă fără suflet. Pe scurt: frumusețe plastică.
Dumplin‘ nu îți prezintă o poveste clasică, obișnuită și clișeică. Dimpotrivă, e o lectură neașteptată și imprevizibilă. Nu vei găsi aici eternul conflict dintre Bine și Rău, pentru că romanul nu are un antagonist cert și nici, prin extensie, personaje exclusiv pozitive sau negative. Așa cum se întâmplă și în viața reală, personajele sunt persoane pe care le întâlnești zi de zi, definite atât prin calități, cât și prin defecte, dispuse să lupte pentru a-și câștiga locul într-o societate imperfectă.
Conflictele sunt redate cu meticulozitate, până în punctul în care granița dintre realitate și ficțiune se estompează, iar tu uiți că (doar) citești o carte. Crezi că totul se petrece aievea, în fața ochilor tăi. Atât de realistă și de bine realizată e atmosfera pe care autoarea o creează.
„Dar așa sunt eu. Sunt grasă. Nu e un cuvânt urât. Nu e o insultă. Cel puțin nu atunci când eu sunt cea care îl pronunță. Așadar, de ce să nu îl spui de la început și să scapi de o grijă?”
Willowdean Dickson, numită și Will, poreclită de mama ei Gogoșică, nu poate spune cu mâna pe inima că este 100% mulțumită de felul în care arată. A avut dintotdeauna probleme cu greutatea, până ce acestea au ajuns să fie un lucru obișnuit. Blocată între dorința de a se accepta așa cum este și de a da crezare observațiilor răutăcioase ale persoanelor din jurul ei, Will decide să își caute încrederea în sine într-un loc… aparte.
Concursurile de frumusețe nu sunt vestite pentru faptul că le ajută pe tinerele domnișoare să își accepte defectele. Dimpotrivă, unii ar spune nu fac decât să decimeze imaginea de sine, poate și așa precară, a tinerelor concurente. Însă Willowdean nu este o tânără obișnuită, drept pentru care dorește să demonstreze că are la fel de multe drepturi de a participa la concursul de frumusețe Miss Clover City ca oricare altă fată.
„- Vreau mai mult. Cu tine vreau mai mult. Vreau să ne ținem de mână în public. Vreau să te aduc acasă de la serviciu și să te sărut de noapte bună. Și să vorbim la telefon atât de mult încât să adormim.”
Viața lui Will o ia într-o direcție complet diferită în momentul în care începe să lucreze la Harpy’s. Poate că nu e chiar cel mai grozav loc de muncă pe care l-ar fi putut găsi, însă îi oferă o oportunitate de nerefuzat: noua slujbă îi permite să îl soarbă din priviri, la intervale regulate, pe domnul „Școală particulară” Bo, un băiat misterios care o face pe Will să înțeleagă ce e dragostea și cum se simte o tânără îndrăgostită.
Legătura care se formează între ei nu reușete să îi sporească lui Will încredera în sine sau să o ajute să se dezvolte ca persoană. Din contră, parcă nu face decât să îi alimenteze gândurile negative, cauzate de o mamă ce nu a reușit niciodată să treacă peste faptul că fiica ei e grasă.
Will nu doar că ajunge să nu se simtă agreabilă, ci să urască totul la persoana ei și să se întrebe cum cineva ca Bo, atât de incredibil și de sexy, poate să se îndrăgostească de ea.
Nici relațiile de prietenie parcă nu mai sunt la fel pentru Willowdean. Nu de când Ellen, cea mai bună prietenă, a început să lucreze într-un magazin de articole vestimentare unde nu există mărimi mai mari de S, unde fetele au talii de viespe și se mândresc cu faptul că se înfometează ca să-și păstreze silueta.
Will sesizează o schimbare în comportamentul lui Ellen, ce pare că se lasă influențată de colegele de serviciu, integrându-se cu ușurință în grupul lor și lăsându-și cea mai bună prietenă pe dinafară. Simțindu-se abandonată, rănită și furioasă, Will este mai decisă ca niciodată să treacă la atac. Împreună cu prietenele sale la fel de plinuțe ca și ea, eroina noastră începe o revoltă, militând pentru frumusețea adevărată, în care aspectul fizic reflectă personalitatea și se află în armonie cu sufetul și nivelul de inteligență.
„- Ca să fiu sinceră, nu cred că mama ta a probat-o. Așa că mai bine să nu spui nimănui despre asta.
Spun da din ochi pentru că mi-e prea frică să încuviințez din cap.
– De ce mi-ai da voie să o probez?
Ridică din umeri.
– Poate pentru că nu întotdeauna trebuie să câștigi un concurs de frumusețe ca să porți o coroană.”
Will a simțit mereu că își dezamăgește mama. Nu e cea mai drăguță fiică. Nici cea mai deșteaptă. Niciuna din multele diete recomandate cu entuziasm de mama ei nu o fac să slăbească. Nu simte nevoia de a se cântări după fiecare îmbucătură, de a se măsura în oglindă, de a se înfometa și epuiza pentru a încăpea într-o rochie drăguță, așa cum face mama ei. Fiind o femeie frumoasă și una dintre câștigătoarele concursului Miss Clover City, mama lui Will nu își încurajează fiica să le arate oamenilor din jur cum strălucește în felul ei unic, ci încearcă să își încadreze fiica în tiparele unei lumi bolnave.
O lume în care cea mai mare realizare a unei femei nu este să-i ajute sau să-i să încurajeze pe alții, ci să câștige o coroană lipsită de valoare pe care mai apoi se va depune praful. Apar certuri, diferențe de opinie peste care Will nu poate să treacă. Mai târziu își va mulțumi că nu a lăsat ca nimic să o descurajeze din a se face remarcată.
Nu ascultă de nimeni, deși se teme de eșec la fiecare pas pe care îl face în lupta spre succes. Găsește atât oameni care o încurajează cât și oameni care o fac să se simtă umilă și nedemnă de a fi privită, dar își ascultă instinctul și înțelege că puterea femeilor este dată de mai mult decât doar de frumusețea exterioară și că o adevărată regină încurajează cu totul alte principii decât cele etalate de restul fetelor din competiție.
„- Cred că e un cer al naibii de mare și e păcat să nu-l împărțim.”
Mergând pe podium alături de celelalte fete pe care le-a încurajat să participe, știe încă de dinainte de a începe competiția că a câștigat ceva mai mult decât o coroană. Și-a îndeplinit misiunea. A oferit încredere unor fete denigrate de societate din motive stupide, le-a redat puterea cu care au reușit să strălucească și fără reflectoare.
Și prin ele s-a regăsit pe sine, cea adevărată, care nu trebuie să se chinuie să încapă în haine prea mici pentru ea, ci are nevoie de haine care să fie pe măsura ei și a sufletului ei mare. Haine care reflectă esența întegii ei personalități: o tânără puternică, frumoasă și curajoasă.
Multumesc Editurii Epica pentru volum!
