Jocul coroanei (Jocul coroanei #1) · Evelyn Skye

Cărți Foxisme Recenzii
Comandă
8

Grozav

Jocul coroanei (Jocul coroanei #1) · Evelyn Skye
Jocul coroanei (Jocul coroanei #1) · Evelyn Skye

Rusia are nevoie de un Mag Imperial.

Unele țări au o inimă fizică, mistică, un izvor limitat de energie, care emite o cantitate finită de magie într-un anumit moment. Vika și Nikolai nu au avut acces la toată puterea care sălășluiește în Bolșebnoie Duple, lăcașul fermecat din Rusia de unde magia așteaptă să fie chemată. După ani de antrenamente, farmece, trucuri și iluzii, cei doi ucenici sunt nevoiți să-și accepte soarta și să-și dovedească talentul printr-o serie de probe, provocări pe care le pot modela așa cum își doresc, fără să fie urmăriți sau persecutați, fără să fie restricționați de reguli sau împiedicați să-și atingă potențialul.

Goodreads: 3.83

„Moartea nu era o aromă și nici măcar un miros.”

Un duel pe viață și pe moarte. Doi magi înzestrați cu haruri nebănuite. Sankt Petersburg. Palatul de Iarnă. O poveste de dragoste interzisă, care se poate termina doar cu o inimă sfâșiată. Magie… o formă de magie periculoasă, instabilă și înșelătoare, care scapă de sub control și lasă în urma sa doar lacrimi, sânge și suferință. Pe scurt, rețeta perfectă pentru un roman YA captivant. Din păcate, ceva nu a funcționat, cel puțin nu pentru mine.

După atât de multe teasere și luni de așteptare,Jocul Coroanei devenise ispita pe care nu o puteam refuza. Mi-am propus să mă îndepărtez pentru o perioadă de romanele YA și fantasy. Dar, cum sunt o fire încăpățânată și cartea își făcea mereu apariția în bibliotecă, lângă turnurile mele Babel, care mai aveau puțin și se prăbușeau cu birou cu tot, am ignorat vocea „rațiunii”. Mi-am scos din dulap zibelina, pregătită de o nouă excursie în Rusia.

Întotdeauna m-au fascinat duelurile și competițiile. Regulile nescrise, pe care participanții le pot modela după bunul lor plac, ca să câștige un avantaj. Așii pe care adversarii îi păstrează în mânecă, gata să fie folosiți în momentul în care onoarea este uitată, iar victoria este singurul lucru care mai prezintă importanță. Perioada de studiere a oponentului, timp în care îi descoperi slăbiciunile, abilitățile și secretele. Și, dacă ai noroc, păcatul care îi întunecă sufletul și îl împiedică să pășească în „arenă” cu un mers sigur și drept.

Entuziasmul pe care l-am avut pentru înfruntarea dintre Vika Andreieva și Nikolai Karimov s-a diminuat treptat, cu fiecare capitol parcurs, până în momentul în care au ridicat ștacheta și și-au folosit puterile ca să mă atragă din nou în capcană, de data aceasta deciși să nu îmi mai dea drumul la fel de ușor.

Între amenințările survenite din partea Imperiului Otoman și nemulțumirile kazahilor, țarul este conștient de poziția delicată în care se află Rusia. Războiul nu poate să fie evitat, doar amânat. Soldații așteaptă ordinele țarului, trupele mărșăluiesc pe străzile din Sankt Petersburg, asigurând siguranța cetățenilor. În acest timp, doi tineri învață să își controleze abilitățile, să modeleze magia în ceva curat, pur și armonios, care i-ar putea oferi suveranului lor victoria.

Rusia are nevoie de un Mag Imperial.

Unele țări au o inimă fizică, mistică. Un izvor limitat de energie, care emite o cantitate finită de magie într-un anumit moment. Vika și Nikolai nu au avut acces la toată puterea care sălășluiește în Bolșebnoie Duple, lăcașul fermecat din Rusia de unde magia așteaptă să fie chemată. După ani de antrenamente, farmece, trucuri și iluzii, cei doi ucenici sunt nevoiți să-și accepte soarta. Ei trebuie să-și dovedească talentul printr-o serie de probe, provocări pe care le pot modela așa cum își doresc, fără să fie urmăriți sau persecutați, fără să fie restricționați de reguli sau împiedicați să-și atingă potențialul.

„Ca niște marionete, ea și adversarul nu aveau niciodată de ales: destinul lor era un pas de deux, o splendoare și o soartă chinuită pentru amândoi.

Și totuși, era ceva în legătură cu celălalt mag, în legătură cu magia pe care o alegea, care o atrăgea înspre el, ca și când legătura dintre ei n-ar fi fost întru totul un lucru malefic. Era mai mult ca un fir subțire ce încerca să reconecteze cele două jumătăți ale unui întreg.”

Competiția trebuia să fie spectaculoasă și incitantă, o dezlănțuire a forțelor celor doi magi, care au totul de pierdut dacă nu își înving adversarul și nu îi demonstrează țarului cine este cea mai potrivită și capabilă persoană pentru a deveni următorul Mag Imperial.

Dintr-un motiv pe care nu am reușit să-l înțeleg, Vika și Nikolai și-au folosit o parte din puteri pentru a redecora orașul. Am crezut că am ratat ceva. Așa îl impresionezi pe țar? Irosești magia pe lucruri puțin puerile, lipsite de substanță, care sunt impresionante, asta nu neg, mai ales pentru cetățeanul rus nevinovat și neștiutor, care nu crede în magie și se oprește nedumerit în mijlocul străzii, nesigur dacă a greșit orașul sau dacă a băut prea mult la crâșmă. Însă îmi doream altceva, o etalare diferită de forțe.

Vika este foc și pasiune, mândrie și revoltă. Este foarte încăpățânată și curajoasă, riscă fără să se gândească la consecințe, îmbătată de fiorul înfruntării, de adrenalina care îi încețoșează privirea și o transformă într-o tânără deosebită, frumoasă și uneori naivă, speriată de sarcina pe care o are de îndeplinit pentru a rămâne în viață: să-l ucidă pe Nikolai.

Nici nu știu de unde să încep cu Nikolai. A fost, de departe, personajul meu preferat. Mi-a amintit foarte mult de Maxon din seria Alegerea de Kiera Cass: un tânăr elegant și politicos, galant și amabil, impecabil îmbrăcat, fermecător și c(h)arismatic. A fost atât de frumos să descopăr un protagonist care nu apelează la aroganță și sarcasm pentru a cuceri fata. Nu mă înțelege greșit, îmi plac și astfel de personaje, dar, cele mai multe, sunt superficiale și slab construite. Dacă o faci pe șmecherul, arăți bine, dar ești incapabil să vorbești în fraze și profiți de fizic pentru a-ți câștiga fanele… nu, pur și simplu nu. Ia-ți motocicleta și pleacă.

Așa, să revenim la Nikolai. Față de Vika, care a crescut într-un cămin cald și primitor, alături de tatăl ei, care îi este și mentor, Nikolai a avut parte de un trai mai dificil, de o casă lipsită de dragoste și de un mentor indiferent și veșnic nemulțumit, în persoana contesei Galina Zakrevskaia, care plutește, nu merge (toți avem ticuri, nu?).

„Dar să devină Magul Imperial însemna mai mult decât avere și putere pentru el, spre deosebire de ceea ce Galina sugera. Însemna și să fie mai aproape de Pașa, care era ca un frate mai mic pentru el, și mai aproape de o familie, chiar dacă nu era chiar a lui. Deoarece, inutil să mai spunem. Nikolai nu avea o familie adevărată. Era și fusese dintodeauna singur.”

Nikolai este atras de Vika din prima clipă în care o vede. Ea se înfioară când el o atinge, când Nikolai îi zâmbește cu durere, pradă unor sentimente care îi transformă pe amândoi din adversari în prizonieri. Povestea lor de dragoste a apărut de nicăieri, prin magie (haha). Poate că harurile lor sunt cele vinovate. Poate că s-au îndrăgostit într-o bătaie de inimă (ce bine sună heartbeat), dar legătura dintre ei mi s-a părut puțin forțată, bruscă, fără o evoluție clară.

„În secunda în care o atinse, umbra lui pâlpâi și sinele său adevărat ieși fulgerător la suprafață. Vikăi i se tăie răsuflarea.

O, cerule, era chipeș, cu părul lui ca abanosul și ochii negri ca tăciunele, cu fața atât de precis dăltuită, încât Vika putea să-și închipuie unealta care îl crease. Și scânteile care dansau prin harul lui magic? I se făcu pielea de găină acolo unde o ținea, cu toate că exista o mănușă și o mânecă între ei. Înlăuntrul Vikăi, totul palpita.

O jumătate de secundă mai târziu, ei îi dădu drumul brațului și redeveni o umbră.”

Pe durata primelor probe, aproape că s-au ucis unul pe celălalt. Au știut când să se oprească și cum să își canalizeze puterile, până în momentul în care și-au unit magia, uitând că se află într-o competiție și tratând fiecare etapă din Jocul Coroanei drept o nouă provocare, una pe care nu o pot refuza. Nu am să vă spun ce au făcut, dar au creat ceva spectaculos, în special Nikolai, care a reușit să îmbine trecutul cu prezentul, păstrând vii chiar și cele mai îndepărtate amintiri.

Dar de ce am fost dezamăgită? Pentru că am citit Circul nopții în urmă cu câțiva ani, una dintre cele mai superbe romane fantasy care „au aterizat” în biblioteca mea. O capodoperă pe care îmi este teamă să o recitesc, întunecată și breathtaking. Un must pentru toți cititorii, iubitori de fantasy sau nu. Mi-a fost aproape imposibil să nu compar cele două romane, mai ales că povestea este, în mare parte, asemănătoare. Când îți place o operă atât de mult, e greu să nu critici sau să observi deosebirile.

Apoi… triunghiul amoros. Ugh, de ce trebuia să existe? Locul rămas liber este ocupat de către Pașa, nimeni altul decât țareviciul și cel mai bun prieten al lui Nikolai. O fire rebelă și un tânăr greu de stăpânit, care își păcălește mereu gărzile și se furișează deghizat în oraș, bucurându-se de libertatea mult dorită, care îi este refuzată la curtea regală, Pașa este un personaj simpatic și… cam atât. Ah, ca să adaug puțin suspans: el nu știe că Nikolai este unul dintre magi. Oare pe cine o să piardă când Jocul Coroanei se va termina? Pe cel mai bun prieten, fratele pe care nu l-a avut, dar pe care și l-a dorit, sau pe tânăra care i-a furat inima, care dispare ca o umbră atunci când se apropie prea mult de ea?

„Și Vika își aminti de visele pe care le avusese despre el, când se întrebase ce ar fi simțit dacă și-ar fi trecut mâna peste linia ascuțită a maxilarului său, dacă i-ar fi atins cu degetele cicatricea de sub claviculă, dacă și-ar fi lipit buzele de gura lui. El era atât de aproape. Acum ar fi putut să pună capăt acelor întrebări. Și nici măcar nu mai era o umbră dintr-un vis. Era real.

Dar Nikolai era un gentilom și nu exista nicio posibilitate ca el să o sărute în mijlocul unei săli de bal, în fața țarului, a țarinei și a celorlalți nobili din Sankt Petersburg, chiar dacă și el simțea legătura dintre ei la fel de intens ca Vika.”

Mi-a plăcut mult atmosfera creată de Evelyn Skye în Jocul Coroanei, la rândul ei un mag în devenire. Magia care învăluie străzile din Sankt Petersburg, balul de la Palatul de Iarnă, Lady Snow și Arlechinul. Mirosul apetisant care se furișa de la brutăria Ludmilei, numeroasele prăjituri, fursecuri, eclere și pâinici care mi-au lăsat gura apă, mai ales când personajele se înfruptau nemilos din ele, iar eu muream de poftă, gândindu-mă dacă e ceva deschis la trei dimineața (poate ar trebui să citesc ziua, ca o persoană obișnuită).

Finalul este trist, dramatic și te îndeamnă să o urmărești pe autoare (let the stalking begin), ca să afli noutăți despre următorul volum din serie.

M-am agățat de un fir fragil de speranță și aștept să văd ce surprize ne așteaptă mai departe.

8

Grozav

Împrăștiată, dar creativă, cu nasul în cărți și mereu pe fugă. Încăpățânată și cu un doctorat în Sarcasm. Dușmanul declarat al somnului. Cinefilă de mică, cu căștile în urechi oriunde merge, imaginația o îndeamnă să viseze în cele mai (ne)potrivite momente.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*

Lost Password

Powered by watch naruto shippuden watch one piece watch one punch man online

Download by Wordpress Nulled Themes Keepvid youtube downloader