Marele Uriaș Prietenos · Roald Dahl

„Omleții sunt singurele animale care omoară pe cei de soiul lor.”

Roald Dahl este o legendă vie, un stâlp al literaturii pentru copii. Nu știu de ce i-am evitat cărțile, însă urmările nu au întârziat să apară. S-a ascuns în bibliotecă, supărat pe „manierele” mele, dar am reușit să încheiem un armistițiu de sărbători, urmând ca în această perioadă de probă să ne cunoaștem mai bine. Matilda și Charlie și Fabrica de ciocolată au urcat câteva sute de poziții pe lista de to-read, mulțumită „insistențelor” a doi colegi bloggeri, pe care îi admir și îi respect foarte mult, așa că viitorul meu este „zugrăvit” în nuanțe de umor negru, replici acide și situații tulburătoare.

Pentru că Roald Dahl nu scrie pentru copii, departe de el acest gând. Scrie pentru copilul îmbrăcat în haine de adult, care îi înțelege sarcasmul și care poate să admire iscusința cu care transpune realitatea înconjurătoare într-o poveste „inocentă”.

Curioasă din fire, Sophie are „norocul” de a-l surprinde pe Marele Uriaș Prietenos (MUP) „în acțiune”. Convinsă că el se pregătea să răpească un copil sau că abia terminase o cină copioasă, ea crede că o pătură o poate ascunde de simțurile vigilente ale uriașului.

Pentru că a fost descoperit, MUP o răpește pe Sophie și călătorește împreună cu ea în tărâmul uriașilor, unde alimentele sunt dezgustătoare, iar singura metodă prin care îți pot potoli setea este să beisifoclăbucel, care are urmări… imprevizibile, să spunem.

Grijile lui Sophie pălesc când realizează că MUP este revoltat de ideea de a mânca oameni, în contradicție cu ceilalți uriași, care dorm cât e ziua de lungă și noaptea călătoresc în toată lumea, răpind și mâncând oameni, fiind foarte pretențioși cu „delicatesele” care le ajung în stomac.

Să afirm că am fost revoltată de idee nu acoperă reacția pe care am avut-o când MUP îi înșiră lui Sophie aromele pe care le au oamenii, în viziunea uriașilor. Recunosc, am fost parțial amuzată, parțial îngrozită, când am aflat că eschimoșii reprezintă o gamă largă de arome de înghețată sau că grecii sunt grețoși (norocul lor, dacă mă întrebi pe mine), „calitate” care îi împiedică pe uriași să îi viziteze.

„- Dar uriașii aceia dezgustători merg în fiecare țară din lume? întrebă Sophie revoltată.

– Toate țările, cu excepția Greției e vizitate din când în când, răspunse MUP. Țara pe care un uriaș o vizitează depinde de cum se simte pe moment. Dacă vremea e toropită și uriașul se simte ca într-o tigaie încinsă, atunci galopește departe, în nordul de înghețată și-și face rost de unul sau doi eschimoși și se răcorește numaidecât. Un eschimoș mare și gras pentru un uriaș e ca o delicioasă înghețată pe băț pentru tine.”

Jocul de cuvinte inventat de autor pentru MUP este puțin obositor, mai ales când vrei să citești repede și să te bucuri de lectură. MUP a învățat singur să citească, dar limbajul pe care îl folosește are multe lacune. Uneori, mă împiedicam de cuvinte, dar, chiar și așa, nu mă puteam supăra pe el, pentru că a avut cele mai savuroase replici, iar reflecțiile sale asupra omenirii m-au pus pe gânduri, o reacție pe care am remarcat-o și la Sophie.

Diferența de vârstă, de generații, dintre mine și Sophie, nu a făcut diferența. Poate că eu am înțeles totul la alt nivel, dar nedreptățile societății nu au lăsat-o indiferentă pe această orfană mică, inventivă și încăpățânată, care are un plan surprinzător de simplu (în același timp, imposibil) de a-i învinge pe uriași.

MUP este un personaj fermecător, pe care îl iubești și îl îndrăgești prin prisma defectelor cu care a fost „binecuvântat”. El rostește adevărul fără să ezite, fără să caute cuvintele potrivite, prin care ar putea să-l facă mai ușor de digerat, mai blând pentru cei care nu știu cum să reacționeze la aflarea unei vești proaste. Sinceritatea lui e copleșitoare și brutală, însă are un efect puternic asupra lui Sophie. În cămașa ei de noapte, cu ochelarii alunecând peste nas, la adăpostul oferit de urechea uriașului, ea își vede lumea spulberată și se scutură de minciunile pe care le acceptase până în acel moment.

„- Înțelesul nu e important, zise MUP. Eu nu poate să aibă dreptate tot timpul. Foarte des, în loc de dreptate, eu am nedreptate.”

Legătura dintre cei doi eroi se dezvoltă foarte repede. O simfonie de discuții contradictorii, reacții aprinse și lecții de gramatică și de fonetică. Fiind autodidact, MUP le consideră drept un reproș nemeritat. În ciuda timpului scurt în care se desfășoară acțiunea romanului, primele semne de prietenie dintre Sophie și MUP nu se las mult așteptate. Învață unul de la celălalt, se respectă, se ajută și ar putea să salveze „omleții” de poftele uriașilor, dacă planul lor va avea succes.

Pentru a adăuga și un strop de magie, pentru a crește senzația de necunoscut, pentru a spori imprevizibilul, Roald Dahl i-a oferit un dar prețios lui MUP, pe care am să-l țin secret, fiind mult prea valoros pentru a fi pomenit. Îți spun doar atât: vei dori să-l îmbrățișezi pe MUP, chiar dacă sunt câțiva metridistanță diferență între voi.

Marele Uriaș Prietenos este o poveste pentru copilul din tine, ascuns în haine de adult, îngrijorat și mereu pus pe gânduri. Dahl reușește să facă haz de necaz, să te sperie și să te amuze, ajutat de ilustrații încântătoare și de un umor sec, uneori brutal, pe care îl vei savura din plin.

Mulțumesc Grupului Editorial Art pentru carte!