#fărăteamă și #învingefrica: Lupta cu agorafobia și demofobia

Două personaje ne vor învăța în această primăvară cum să ne învingem temerile.

Am fost provocată să vorbesc despre ele de prietenii de la Storia Books și am scris un articol scurt și foarte personal. Nu este ușor să le împărtășești celor din jur că te înfricoșează mulțimile, aglomerațiile, spațiile deschise și locurile publice, că târgurile de carte îți provoacă atacuri de panică, mai ales sâmbăta, sau că rămâi repede fără aer când toți cei din jurul tău au tendința să te împingă pentru a-și face loc și nu observă că ești palidă și că abia îți menții echilibrul.

Merg rar cu mijloacele de transport în comun și evit metroul după ce am fost strivită aproape trei stații (nici măcar nu era oră de vârf). Am început să mă sufoc după câteva minute. Îmi tremurau picioarele, eram imobilizată și rămâneam repede fără aer. Unii ascultau muzică, alții urlau la telefon că nu au semnal. Mirosea urât și mă uitam în gol. Voiam să rezist și număram în gând stațiile, așteptând să se termine coșmarul, până când vagonul s-a zguduit, cineva s-a agățat de mine și m-am trezit cu nasul în spatele cuiva, la un pas să plâng.

Am coborât la următoarea stație și am fugit. Eram amețită, aveam urechile înfundate și respiram cu greutate. Și eram dezamăgită de mine. Mă îndoiesc că eram singura în acea situație, însă ceilalți au rezistat. S-au obișnuit cu astfel de condiții și nu le-au permis temerilor să învingă. Atunci mi-am dat seama cât de mult m-am schimbat și cât de supărată eram pe mine. M-am comportat ca o lașă. Ca o fricoasă.

Aș vrea să pot afirma că agorafobia și demofobia au dispărut, dar nu prea știu să mint. Le controlez sau le ascund, în funcție de cum mă simt și cât de multă energie am. Nu merg la concerte sau la festivaluri de muzică, însă nu pot să lipsesc de la târgurile de carte. Cum să nu merg „fix” sâmbătă, când vin toți prietenii bookaholici, pe care îi văd de 2-3 ori pe an?

Sunt mult mai liniștită când nu sunt nevoită să merg singură… oriunde. Îmi place compania, să am cu cine să vorbesc și să transform drumul într-o aventură sau o nouă experiență, să nu fie doar timp pierdut și emoții ferecate cu ajutorul căștilor. Observi ironia, în condițiile în care vreau să fiu independentă?

Fobiile au preluat puterea în 2016 (până atunci am avut doar câteva experiențe neplăcute și momente de anxietate – credeam că toată lumea le are și le-am ignorat/ascuns), dar anul trecut am câștigat cele mai dificile „bătălii”. M-am plimbat singură prin Luxemburg și am coborât la o stație diferită pentru a prelungi drumul către destinația finală. Am mers la evenimente unde nu cunoșteam decât câteva persoane, cele cu care te întâlnești mereu, dar cu care schimbi doar câteva vorbe live, păstrând interacțiunile pentru like-uri pe Facebook și follow pe Instagram. Am cunoscut Bucureștiul noaptea, când străzile sunt pustii. Și am savurat un târg de carte fără însoțitori și obligații, fără să mă uit cu disperare la ceas și să îmi sucesc picioarele pe scări pentru a ajunge la timp la o lansare. Am enervat câteva persoane, dar am decis să fiu (din când în când) egoistă și să nu mă mai pun tot timpul pe locul 2. Sau la coadă.

Lista mea de temeri este mare și urâtă. But there is a twist: eu am creat-o. Și doar eu o pot distruge.

Împrăștiată, dar creativă, cu nasul în cărți și mereu pe fugă. Încăpățânată și cu un doctorat în Sarcasm. Dușmanul declarat al somnului. Cinefilă de mică, cu căștile în urechi oriunde merge, imaginația o îndeamnă să viseze în cele mai (ne)potrivite momente.

Chemarea monstrului · Patrick Ness – „Poveștile sunt creaturi sălbatice.”

„- Poveștile sunt creaturi sălbatice, zise monstrul. Cine știe ce dezastru pot provoca atunci când le lași libere?” Chemarea monstrului nu este un basm cu final fericit, o poveste pentru copii, pe care să le-o citești la culcare, o aventură în care eroul are mereu dreptate și în care antagonistul îi dorește răul și încearcă să-l manipuleze. Chemarea monstrului este un roman superb, din toate punct...[Read More]

Ultimul imperiu (Născuți din ceață #1) · Brandon Sanderson

„Kelsier rămase nemișcat, uluit. Cea mai mare izbândă a unor skaa, de mai multe zeci de ani încoace… Împotriva acestei idei lupta. Nu doar împotriva Lordului Legiuitor, nu doar împotriva nobilimii. Lupta împotriva unei mii de ani de deprinderi, a unei mii de ani de viață într-o societate care numea „mare izbândă” moartea a cinci mii de oameni. Pentru skaa, viața era atât de lipsită de speran...[Read More]

Inimă de cerneală (Inimă de cerneală #1) · Cornelia Funke

„Spiritele nu se tem de foc.” Îmi place să vorbesc despre cărțile pe care le iubesc. Despre acele romane și serii care mă împiedică să dorm și care îmi provoacă insomnii, cele care mă tulbură, mă neliniștesc, mă întristează și mă răscolesc în egală măsură. Simt nevoia să mă îndepărtez de ele o perioadă, pregătindu-mă pentru „acest moment”, în care mă ascund în bibliotecă, cu nelipsitul ceai și pis...[Read More]

Cărtureşti Carusel a fost nominalizată la premiul „Librăria anului“

Cărtureşti Carusel se află pe lista scurtă pentru premiul „Librăria anului” în cadrul Excellence Awards de la London Book Fair, care va avea loc între 10 şi 12 aprilie. Librăria din Bucureşti concurează la categoria The Bookstore Of The Year Award alături de alte două case ale cărţii: Timbooktoo din Gambia şi The Uppsala English Bookshop din Suedia. Câştigătorul va fi anunţat în cadrul unei ...[Read More]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*

Lost Password

Powered by watch naruto shippuden watch one piece watch one punch man online

Download by Wordpress Nulled Themes Keepvid youtube downloader