#fărăteamă și #învingefrica: Lupta cu agorafobia și demofobia
Două personaje ne vor învăța în această primăvară cum să ne învingem temerile.
Am fost provocată să vorbesc despre ele de prietenii de la Storia Books și am scris un articol scurt și foarte personal. Nu este ușor să le împărtășești celor din jur că te înfricoșează mulțimile, aglomerațiile, spațiile deschise și locurile publice, că târgurile de carte îți provoacă atacuri de panică, mai ales sâmbăta, sau că rămâi repede fără aer când toți cei din jurul tău au tendința să te împingă pentru a-și face loc și nu observă că ești palidă și că abia îți menții echilibrul.
Merg rar cu mijloacele de transport în comun și evit metroul după ce am fost strivită aproape trei stații (nici măcar nu era oră de vârf). Am început să mă sufoc după câteva minute. Îmi tremurau picioarele, eram imobilizată și rămâneam repede fără aer. Unii ascultau muzică, alții urlau la telefon că nu au semnal. Mirosea urât și mă uitam în gol. Voiam să rezist și număram în gând stațiile, așteptând să se termine coșmarul, până când vagonul s-a zguduit, cineva s-a agățat de mine și m-am trezit cu nasul în spatele cuiva, la un pas să plâng.
Am coborât la următoarea stație și am fugit. Eram amețită, aveam urechile înfundate și respiram cu greutate. Și eram dezamăgită de mine. Mă îndoiesc că eram singura în acea situație, însă ceilalți au rezistat. S-au obișnuit cu astfel de condiții și nu le-au permis temerilor să învingă. Atunci mi-am dat seama cât de mult m-am schimbat și cât de supărată eram pe mine. M-am comportat ca o lașă. Ca o fricoasă.
Aș vrea să pot afirma că agorafobia și demofobia au dispărut, dar nu prea știu să mint. Le controlez sau le ascund, în funcție de cum mă simt și cât de multă energie am. Nu merg la concerte sau la festivaluri de muzică, însă nu pot să lipsesc de la târgurile de carte. Cum să nu merg „fix” sâmbătă, când vin toți prietenii bookaholici, pe care îi văd de 2-3 ori pe an?
Sunt mult mai liniștită când nu sunt nevoită să merg singură… oriunde. Îmi place compania, să am cu cine să vorbesc și să transform drumul într-o aventură sau o nouă experiență, să nu fie doar timp pierdut și emoții ferecate cu ajutorul căștilor. Observi ironia, în condițiile în care vreau să fiu independentă?
Fobiile au preluat puterea în 2016 (până atunci am avut doar câteva experiențe neplăcute și momente de anxietate – credeam că toată lumea le are și le-am ignorat/ascuns), dar anul trecut am câștigat cele mai dificile „bătălii”. M-am plimbat singură prin Luxemburg și am coborât la o stație diferită pentru a prelungi drumul către destinația finală. Am mers la evenimente unde nu cunoșteam decât câteva persoane, cele cu care te întâlnești mereu, dar cu care schimbi doar câteva vorbe live, păstrând interacțiunile pentru like-uri pe Facebook și follow pe Instagram. Am cunoscut Bucureștiul noaptea, când străzile sunt pustii. Și am savurat un târg de carte fără însoțitori și obligații, fără să mă uit cu disperare la ceas și să îmi sucesc picioarele pe scări pentru a ajunge la timp la o lansare. Am enervat câteva persoane, dar am decis să fiu (din când în când) egoistă și să nu mă mai pun tot timpul pe locul 2. Sau la coadă.
Lista mea de temeri este mare și urâtă. But there is a twist: eu am creat-o. Și doar eu o pot distruge.
Omul de cretă · C.J. Tudor · „Mai bine să fii nebun decât să fii înger!”
Cretă albă, strălucitoare pe asfaltul negru. Coduri, mesaje secrete și întâlniri în adâncul pădurii. Un loc de joacă abandonat, cu lanțuri ruginite și balansoare răsucite peste bare. O zi frumoasă de târg, eclipsată de un strigăt, o Dansatoare și de Omul de cretă. Porecla nu se naște din răutate sau dispreț. Se lipește de purtător și îl condamnă la o soartă potrivnică, fără ca el să aibă șansa să ...[Read More]
O zi de Decembrie · Josie Silver · „Minciunile mă împovărează.”
„Minciunile mă împovărează.” O zi de Decembrie înlocuiește o seară de toamnă. Scriu despre dragoste la prima vedere, beteală în par, regrete, dorințe ascunse și o minciună care nu are picioare scurte. Supraviețuiește aproape un deceniu, mândră de durerea provocată, un personaj viclean și invizibil, ce își împletește cu răbdare pânza de intrigi și speranțe deșarte. Distruge cu îndemânare fiecare ca...[Read More]
Dispariţia lui Adèle Bedeau (Georges Gorski #1) · Graeme Macrae Burnet
„Fii sigur că păcatele tale vor ieşi la iveală.” Rutina este copleşitoare şi toxică; treptat, devine o parte din tine. Intervine teama de schimbare, de tot ce este nou şi diferit. Creşte nevoia, impulsul de a controla fiecare gest şi emoţie, până în punctul în care monotonia nu îţi modelează doar comportamentul, ci şi sentimentele, înfăţişarea şi modul de gândire. Percepţia ta asupra lumii înconju...[Read More]
Singura amintire a Florei Banks · Emily Barr – „Trăieşte clipa! Nu ai nevoie de memorie pentru asta.”
„Nu ar trebui să scriu niciodată lucruri care nu sunt adevărate.” Amintirile sunt fragile şi uşor de pierdut. Ecouri din trecut, imagini, cuvinte şi sunete ce ţi-au definit idealurile şi visele. Ţi-au oferit un trup şi sentimente, durere şi bucurie, lacrimi, râsete şi zâmbete. Ţi-au păzit victoriile, dar şi înfrângerile, eşecurile, greşelile şi minciunile. Sunt piese de puzzle, răsfirate în timp ş...[Read More]