De ce nu?
Vi s-a întâmplat vreodată în momentele acelea din cotidianul zilei să aveți în față ocazia de a ocoli regulile generale și să profitați de ea? Uneori viața îți pune pe tavă momente cu totul neașteptate, unele amuzante, altele poate mai puțin amuzante, însa esența stă la ochiul care privește. De fiecare dată!
La sfârșit de zi, așa cum se întâmplă (cu accent pe de fiecare dată), majoritatea dintre noi ne îndreptăm spre casă. Corect, nu? Cel puțin către asta tindem. Evident nevoia aceasta îmi striga sus și tare fiecare pas pe care-l am de făcut: stânga, dreapta, cobori scările, iar acum vei intra la metrou și drum drept către casă. Ascultătoare cum sunt, mi-am urmat propria conștiință.
În sfârșit aflată la metrou, cu oameni venind și plecând în și din toate direcțiile, fiecare cu drumul lui, fie spre casă, fie spre alte locuri, singuri sau cu prieteni, eram concentrată să intru în rând cu cei din jur, așa că am luat foarte încrezătoare inițiativă și am început să mă buzunăresc după cartela de metrou. Rareori se întâmplă să surprinzi vreo modificare în mersul acesta – pe care am ajuns să-l numim firesc – al lucrurilor, însă atunci când se întâmplă este cumva ca atunci când arunci o piatră în apă și încep să se vadă valuri în jur care se împrăștie și se împrăștie… Dimensiunea acestora depinde doar de cât de tare arunci piatra.
În căutarea mea prin geantă și în graba cea de toate zilele, dar fiind totodată atentă și la mers ca eventual să nu mă împiedic de ceva sau cineva, (pentru că acest proces se întâmplă din mers, desigur), am zărit luminița de la capătul tunelului. În fața mea stătea un turnichet aparent nevinovat, cu brațele deschise, care îmi striga încet… Treci, treci… Parcă mă chema, știți?! Undeva aproape, două voci și doi băieți. Unul dintre ei împreună cu a sa voce îl încuraja pe cel de-al doilea care căuta oarecum nesigur varianta potrivită de a ieși din situația ciudată în care se afla. Mă credeți sau nu, care era situația nu prea am înțeles. (Să fie oare o defecțiune a noilor proaspăt instalate căi de acces la metrou? Refuz să cred așa ceva…)
Tot ce știu este că am văzut cale liberă și dacă mi s-a dat și acordul să trec, acel gest afirmativ din cap făcut de prietenul aflat pe cealaltă parte a baricadei, am zis: De ce nu? Și am trecut, nu fără să-mi fluture pe față un zâmbet amuzat și să răsune în urma mea aceeași voce care încuraja mai devreme și care s-a îndreptat acum asupra mea, legat de curajul meu de a trece fără să plătesc, în defavoarea prietenului său.
Și… fără a trece mult timp după escapada mea curajoasă, mă simt urmată de cel de-al doilea care îmi cere socoteală pentru banii pierduți pe călătoria utilizată mai devreme la turnichetul unde eu mi-am permis acel moment, rar întâlnit, pentru De ce nu?, în timp ce cobor pe scări și mă îndrept spre peronul metroului.
Vă mai spun doar că am scăpat ieftin cu doar un schimb de numere de telefon și câteva întrebări mai îndrăznețe decât a lăsat aparent situația de mai devreme să se vadă, despre propria-mi persoană. Rămâne de văzut cum îmi voi plăti mai departe această mică… datorie(?). Amintiți-mi, vă rog, cât era o călătorie! Un singur lucru e sigur: agenda mea telefonică cu siguranță se simte mai bogată acum.
Libris.ro și Salvați Copiii România vor să doteze 350 de școli și licee din România cu o bibliotecă atractivă în următorii 5 ani
Libris.ro, cea mai mare librărie online din România, demarează a doua ediție a proiectului CarteTeca, un concurs prin care oferă unităților de învățământ din toată țara oportunitatea de a câștiga cărți pentru biblioteca proprie. Fondul de carte alocat ediției din acest an este în valoare de 150.000 lei. Prin proiectul CarteTeca, inițiat alături de Salvați Copiii în 2019, Libris.ro își propune ca î...[Read More]
Urgia și zorile (Urgia și zorile #1) · Renée Ahdieh
„- Mi-e teamă de moarte, îi răspunse ea, printre șuierăturile de vânt.” Și mi-e teamă că aș putea pierde acest război în fața ta.” Poveștile ne ajută să visăm. Fugim de realitate când ne ascundem în cameră sau la picioarele bibliotecii, când ne strecurăm nevăzuți din sălile de clasă, cu o carte în mână și un zâmbet plin de înțelesuri așternut pe chip, pregătiți pentru o nouă aventură, la finalul c...[Read More]
Valerian and the City of a Thousand Planets · Valerian și orașul celor o mie de planete (2017)
Când spui Luc Besson te gândești la Leon și la The Fifth Element. La Lucy, Taxi și Taken. LaNikita, serial „tăiat” mult prea repede de CW. Pentru că mi-a plăcut foarte mult The Fifth Element, un film SF must-see, underrated și uitat în prezent, îmi era teamă să nu fiu dezamăgită de Valerian și orașul celor o mie de planete. Am urmărit câteva teasere, însă am evitat să mă uit la trailere. Gurile re...[Read More]
Fragment în avanpremieră: Imortaliștii, de Chloe Benjamin
A sosit momentul să îți refaci planurile pentru #Gaudeamus2018 și să adaugi un titlu nou pe lista de to-read: Imortaliștii, de Chloe Benjamin (Editura Storia Books, traducător Miruna Voiculescu), un roman răvășitor, de o ambiție și o profunzime remarcabile, care explorează limita dintre destin și liberul arbitru, realitate și iluzie, lumea aceasta și lumea cealaltă. Este o mărturie profund impresi...[Read More]