De ce nu?
Vi s-a întâmplat vreodată în momentele acelea din cotidianul zilei să aveți în față ocazia de a ocoli regulile generale și să profitați de ea? Uneori viața îți pune pe tavă momente cu totul neașteptate, unele amuzante, altele poate mai puțin amuzante, însa esența stă la ochiul care privește. De fiecare dată!
La sfârșit de zi, așa cum se întâmplă (cu accent pe de fiecare dată), majoritatea dintre noi ne îndreptăm spre casă. Corect, nu? Cel puțin către asta tindem. Evident nevoia aceasta îmi striga sus și tare fiecare pas pe care-l am de făcut: stânga, dreapta, cobori scările, iar acum vei intra la metrou și drum drept către casă. Ascultătoare cum sunt, mi-am urmat propria conștiință.
În sfârșit aflată la metrou, cu oameni venind și plecând în și din toate direcțiile, fiecare cu drumul lui, fie spre casă, fie spre alte locuri, singuri sau cu prieteni, eram concentrată să intru în rând cu cei din jur, așa că am luat foarte încrezătoare inițiativă și am început să mă buzunăresc după cartela de metrou. Rareori se întâmplă să surprinzi vreo modificare în mersul acesta – pe care am ajuns să-l numim firesc – al lucrurilor, însă atunci când se întâmplă este cumva ca atunci când arunci o piatră în apă și încep să se vadă valuri în jur care se împrăștie și se împrăștie… Dimensiunea acestora depinde doar de cât de tare arunci piatra.
În căutarea mea prin geantă și în graba cea de toate zilele, dar fiind totodată atentă și la mers ca eventual să nu mă împiedic de ceva sau cineva, (pentru că acest proces se întâmplă din mers, desigur), am zărit luminița de la capătul tunelului. În fața mea stătea un turnichet aparent nevinovat, cu brațele deschise, care îmi striga încet… Treci, treci… Parcă mă chema, știți?! Undeva aproape, două voci și doi băieți. Unul dintre ei împreună cu a sa voce îl încuraja pe cel de-al doilea care căuta oarecum nesigur varianta potrivită de a ieși din situația ciudată în care se afla. Mă credeți sau nu, care era situația nu prea am înțeles. (Să fie oare o defecțiune a noilor proaspăt instalate căi de acces la metrou? Refuz să cred așa ceva…)
Tot ce știu este că am văzut cale liberă și dacă mi s-a dat și acordul să trec, acel gest afirmativ din cap făcut de prietenul aflat pe cealaltă parte a baricadei, am zis: De ce nu? Și am trecut, nu fără să-mi fluture pe față un zâmbet amuzat și să răsune în urma mea aceeași voce care încuraja mai devreme și care s-a îndreptat acum asupra mea, legat de curajul meu de a trece fără să plătesc, în defavoarea prietenului său.
Și… fără a trece mult timp după escapada mea curajoasă, mă simt urmată de cel de-al doilea care îmi cere socoteală pentru banii pierduți pe călătoria utilizată mai devreme la turnichetul unde eu mi-am permis acel moment, rar întâlnit, pentru De ce nu?, în timp ce cobor pe scări și mă îndrept spre peronul metroului.
Vă mai spun doar că am scăpat ieftin cu doar un schimb de numere de telefon și câteva întrebări mai îndrăznețe decât a lăsat aparent situația de mai devreme să se vadă, despre propria-mi persoană. Rămâne de văzut cum îmi voi plăti mai departe această mică… datorie(?). Amintiți-mi, vă rog, cât era o călătorie! Un singur lucru e sigur: agenda mea telefonică cu siguranță se simte mai bogată acum.
Femeia din Orient Express · Lindsay Jayne Ashford – „Trebuie să-ţi foloseşti materia cenuşie.”
„Trebuie să-ţi foloseşti materia cenuşie.” Lindsay Jayne Ashford mi-a oferit oportunitatea să urc în Orient Express şi să o cunosc pe Agatha Christie, una dintre autoarele mele preferate. Agatha Christie sau… Femeia din Orient Experss. Nu-mi plac călătoriile cu trenul (mereu mă enervez şi, nu de puţine ori, am fost nevoită să îmi muşc limba pentru a nu le oferi o replică acidă „colegilor” me...[Read More]
Tu · Caroline Kepnes – „Nu poți salva pe cineva care nu vrea să fie salvat.”
„Vreau să fiu mai atentă cu vorbele mele şi să spun doar ce vreau să spun. Să tai ce nu e necesar.” Folosim cuvântul „obsesie” mult prea uşor, mult prea des. Suntem obsedaţi de filme, cărţi şi seriale, de personaje fictive şi de actori, de melodia pe care o avem setată atât ca alarmă, cât şi ca ton de apel, de prăjitura cu ciocolată cumpărată aproape zilnic de la cofetăria din colţ, de zecile de ...[Read More]
Editura Litera la Bookfest 2019: noutăți, lansări și concurs aniversar
Dublă ocazie de sărbătoare la această ediție a Salonului Internațional de Carte Bookfest: Editura Litera își așteaptă cititorii cu cele mai noi titluri ale sezonului și aniversează trei decenii de carte. În perioada 29 mai- 2 iunie, standul Editurii Litera din Pavilionul B2 Romexpo este pregătit cu peste 1000 de volume, titluri noi, cărți-eveniment, lansări, reduceri și concursuri aniversare. Noi ...[Read More]
Ia uite cine s-a întors · Timur Vermes
Hitler se trezește pe o stradă din Berlinul anului 2011. Vede cerul albastru. Vede o gașcă de copii care se joacă fotbal. Prea tineri pentru armată, dar destul de mari să facă parte din tineretul hitlerist. Lipsit de un simț al umorului și înfrânt de imperiul capitalist, Hitler ține un discurs analitic al societății noastre, care aprofundează toate defectele societății moderne, văzute dintr-o pers...[Read More]