„O lecție de bune maniere” , un one man show cu Maia Morgenstern

„O lecție de bune maniere” este un one man show cu Maia Morgenstern în care se pornește de la pretextul obișnuitului înțeles social pe care îl atribuim expresiei „bune maniere” pentru a demara o analiză comică în antisemitism.

Spectacolul se opune oricărei presupunere ar aduce titlul, deși confuzia este întreținută până când reflectoarele pornesc – în timpul ocupării scaunelor, Maia Morgenstern frământă o cocă, din același câmp lexical cu manierele noastre. O spectatoare se aude din mulțimea care așteaptă la garderobă „Nu mă așteptam să abordeze subiectul ăsta”. Într-adevăr, nici eu. Nu mă așteptam nici la structura spectacolului să fie de acel gen și nici la mesaj să fie atât de literal.

Actorul este și personajul, doar că în rolul de conferențiar. Introduce coca în cuptor și își pune pantofii de toc, iar din acel moment, intrăm pe alt tărâm. Tonul academic este împrumutat în timp ce trei cărți sunt prezentate în omagiu. Toate sunt manuale practice și teoretice de recunoaștere a evreilor. Toate datează din trecutul negru al Europei pe care mulți dintre noi l-am uitat sau nu l-am știut vreodată. Înțelegem că vom asista la o mustrare a imbecilității de care omenirea a dat dovadă în trecut. Cu toate acestea, nu putem fi triști.

Printr-o supunere la experiment, profesorul Maia Morgenstern devine cobaiul celor pe care îi citează. Nu este prima oară când umorul este folosit ca instrument desacralizator pentru ceea ce odată a însemnat legea. La sfârșitul piesei, ni se atrage atenția explicit asupra acestui lucru – de ce râdem acum a fost odată lege. Evreii erau bârfiți și caracterizați la mese, după modelul celor trei cărți, considerați o rasă inferioară.

În balanță este adusă, tot spre final, perioada prezentă și noul antisemitism, prin poezia „Feriți-vă de jidani”. Modul ușuratic în care aruncăm glume rasiste acum este adus în lumina serioasă și tragică construită de-a lungul spectacolului. Rolurile se inversează, gluma devine realitate amenințătoare. Sala oftează, se gândește, Maia își asertează rolul de a face oamenii să râdă, iar atunci personajul redevine actorul, iar morala este încă odată fortificată de realitatea rece.

Pot spune că titlul piesei nu este deloc greșit. Asistăm într-adevăr la o lecție de bune maniere, cu singura diferență fiind ridicarea de la morala de sufragerie la morala lumii. Rolul ei de ordonare a vieții sociale, de raportare a indivizilor la un viitor colectiv mai bun, devine instrumentul pe care războaiele Europei ne-au învățat că trebuie să-l menținem.

Merită din plin să vizionați piesa „O lecție de bune maniere” la Teatrul Evreiesc de Stat, pentru a ne vindeca pe toți, prin râs, de relele trecutului.

Nano

„Înclinat către progres. Cu picioarele în regres. Stau pe loc și mă gândesc – vreau să plec sau m-amăgesc?!“ Are părul foarte fin și plat din naștere. Îi place orice mâncare ce conține ou. Nu citește poezie. Îi pasă de ce crede lumea. Îi este prea des rușine. Sunt înalt și slab. Bea bere doar ca să poată dormi. Ar vrea să-l fi cunoscut pe F. Scott Fitzgerald. Nu s-ar căsători cu Virginia Woolf (oricât și-ar dori ea), i-ar da o palmă lui Orson Scott Card și ar vrea să trăiască viața lui Tolkien. Motto: Gândește-te de două ori înainte să gândești!

„Păpușarul” , o surpriză cu adevărat plăcută

Am văzut piesa “Păpușarul” la Teatrul Evreiesc de Stat, în regia lui Alexander Hausvater și cu Constantin Florescu în rolul principal, și trebuie să spun că m-a surprins în mod plăcut, contrar anticipărilor mele, prin acel mesaj proaspăt cu care se remarcă pe fondul discursurilor despre cel de-al doilea război mondial. Începând puțin mai greoi, cu elemente de halucinație pură ilustrate prin dans ș...[Read More]