De ce nu? O experiență care m-a îmbogățit – Partea a doua
Mai știți când vă povesteam despre modul în care agenda mea telefonică s-a îmbogățit cu un nou număr de telefon? Dacă nu, nu-i nimic, vă ajut eu cu un mic flashback către geneza a ceea ce am numit eu De ce nu?. Continuăm în aceeași idee.
Îmi închipui că vă așteptați, așa cum și eu de altfel eram înclinată să cred, că acel număr mă va și contacta (cel puțin persoana posesoare a acelui număr). Asta s-a întâmplat fix a doua zi, imediat după acel moment magic de la metrou. Mi-am dat seama de acest lucru destul de ușor: am primit un mesaj pe telefon cum că am un alt mesaj pe WhatsApp și care în esență cerea loc și timp pentru o întâlnire pe week-end. N-a fost să fie precis acel week-end, a rămas însă loc de Bună ziua pentru următorul, ținând cont desigur de același gând(ăcel) din capul meu care-mi sufla întrebarea De ce nu?.
Foarte hotărât și sigur pe el, mi-a lăsat mesaj cu locul și ora la care ne vedem, aspect ce nu mi-a scăpat din vedere și nici nu m-a lăsat să pierd ocazia de a-l ironiza un pic. Întâlnirea astfel stabilită, o plimbare de sâmbătă după-amiază în parc, a mai rămas doar un pas și anume să ne și întâlnim. Tineretului e parcul cu pricina, asta în cazul în care vă macină acel spiriduș curios.
În altă ordine de idei, se pare că există ceva adevăr în spusele celor din jur legat de agitația asta care există în București și în care cumva din inerție ne înghesuim cu toții să ajungem. Tot grăbită, tot pe fugă, am plecat la întâlnire cu o mică, mică întârziere (dar mă consolez de fiecare dată cu sfertul academic, pe care de regulă îl respect cu sfințenie), cu tot cu pachețelul de entuziasm ascuns bine de tot în străfundul meu, entuziasm care aparent n-a păcălit-o pe mama, căreia i-am povestit ulterior întreaga experiență, așa cum vreau să v-o expun și vouă acum.
Întâlnirea a durat cu totul 40 de minute, nici mai mult, nici mai puțin, timp care mi s-a părut că a trecut greu, pentru că firea mea introvertită simțea nevoia să respire la aproape fiecare subiect atins și, totodată, ușor, pentru că efectiv eram atât de concentrată să găsesc o portiță să duc conversația către o zonă ușor mai relaxată și pozitivă, încât nici nu m-am mai gândit la ceas. Cu toată experiența mea vastă în dating, care, de altfel, atinge aproape pragul de jos, tind să cred că mă pricep în a aprecia cum să defilezi atunci când de abia cunoști o persoană sau cel puțin cum să fii ceva mai diplomat.
După o observație asupra unghiilor mele proaspăt neîngrijite (atenția la detalii e de apreciat, recunosc), asupra unei cărți care aparent e departe de ceea ce eventual mi-ar fi mai benefic să citesc, despre activitatea mea profesională dificil de înțeles și ușor neinteresantă și după o atenție sporită asupra discuțiilor purtate de alte persoane din jur, răspunsul pe care l-am oferit a fost, și aici vorbesc din punctul de vedere al celor apropiați mie, mult prea drăguț. Sincer, până într-un punct am fost și încă sunt foarte de acord, dar, credeți-mă că după o palmă poate îți revii, însă după o rafală, deja ești knock-out și, mai ales, dacă e de la prima întrevedere.
Punctul culminant a fost când am ajuns la inevitabila întrebare: Ce vârstă ai?… Iar aici, acel fir, deja firav și subțirel care exista poate până în acel punct, s-a rupt de tot. Eu l-am văzut mai tânăr cu 8 ani, el m-a văzut mai mare cu 6 ani. Acesta este, iată, un aspect în care ne-am înțeles perfect. Sigur mă înțelegeți și voi pe mine când zic că dacă ar fi existat acea scânteie sau măcar o conexiune cu persoana, foarte posibil ca diferența de vârstă să fi fost irelevantă sau, în orice caz, ar fi rămas o experiență drăguță.
Experiența m-a lăsat însă mască și mi-a consumat bateriile. Cu toate astea, rămân totuși cu convingerea că de pierdut nu am avut nimic de pierdut, ci din contră, m-am îmbogățit. Vorbesc în special dintr-un singur și unic punct de vedere: începi să te apreciezi altfel, cu tot cu defectele și calitățile pe care le ai. Iar acum, vă rog să mă scuzați, însă sunt (pre)ocupată să-mi refac manichiura.
Băieți răi pe viață (2020)
Ce-o să faci când vor veni peste tine cu partea a treia? Băieții răi, Will Smith şi Martin Lawrence, îşi pun din nou viețile şi carierele în pericol pentru a proteja locuitorii oraşului Miami de pericole. Însă, de data aceasta, nu au de înfruntat un alt dealer de droguri sau vreun traficat de arme ce schimbă marfa pe narcotice, ci o bărbat din trecut, antrenat mulți ani pentru a se răzbuna. Ura na...[Read More]
Între surori, de Kristin Hannah
Pe 21 iulie, la toate punctele de difuzare a presei, apare un nou roman semnat de îndrăgita autoare Kristin Hannah: Între surori. Traducere și note de Alexandra Constantin. Romanul poate să fie comandat cu 20% reducere de pe site-ul Editurii Litera. Toată lumea mai greșește uneori, dar prin alegerea pe care a făcut-o Meghann Dontess cu câțiva ani în urmă a pierdut foarte multe, inclusiv dragostea ...[Read More]
Leda Bazaar – o nouă colecție a Grupul Editorial Corint
Editura Corint a pregătit o surpriză pasionaților de lectură: o nouă colecție intitulată Leda Bazaar, care debutează cu recomandarea lui Reese Witherspoon pentru Clubul de Carte Hello Sunshine, Ultima doamnă Parrish de Liv Constantine și continuă cu titlurile Ne vedem în Monaco! de Hazel Gaynor și Heather Webb (martie). Despre colecția Leda Bazaar: Personaje feminine curajoase, dar totodată fragil...[Read More]
Și Soarele e o Stea – costumele, muzica și New York-ul, ingredientele care fac posibilă iubirea
Filmul “The Sun Is Also a Star/ Și Soarele e o Stea”, o poveste de dragoste modernă și autentică, a fost vizionat în avanpremieră la Cinema City Cotroceni de către peste 100 de generatori de conținut ai momentului, printre care Mimi, Cristina Almășan, Valentin Luca, Maria Zvinca, Irina Deaconescu, Denisa Dinu, Larisa Iordache, Alex Ghiduș, Diana Bulimar, Andrei Grigorie, Ioana Vișănescu, Denisa Șt...[Read More]