De ce nu?
Vi s-a întâmplat vreodată în momentele acelea din cotidianul zilei să aveți în față ocazia de a ocoli regulile generale și să profitați de ea? Uneori viața îți pune pe tavă momente cu totul neașteptate, unele amuzante, altele poate mai puțin amuzante, însa esența stă la ochiul care privește. De fiecare dată!
La sfârșit de zi, așa cum se întâmplă (cu accent pe de fiecare dată), majoritatea dintre noi ne îndreptăm spre casă. Corect, nu? Cel puțin către asta tindem. Evident nevoia aceasta îmi striga sus și tare fiecare pas pe care-l am de făcut: stânga, dreapta, cobori scările, iar acum vei intra la metrou și drum drept către casă. Ascultătoare cum sunt, mi-am urmat propria conștiință.
În sfârșit aflată la metrou, cu oameni venind și plecând în și din toate direcțiile, fiecare cu drumul lui, fie spre casă, fie spre alte locuri, singuri sau cu prieteni, eram concentrată să intru în rând cu cei din jur, așa că am luat foarte încrezătoare inițiativă și am început să mă buzunăresc după cartela de metrou. Rareori se întâmplă să surprinzi vreo modificare în mersul acesta – pe care am ajuns să-l numim firesc – al lucrurilor, însă atunci când se întâmplă este cumva ca atunci când arunci o piatră în apă și încep să se vadă valuri în jur care se împrăștie și se împrăștie… Dimensiunea acestora depinde doar de cât de tare arunci piatra.
În căutarea mea prin geantă și în graba cea de toate zilele, dar fiind totodată atentă și la mers ca eventual să nu mă împiedic de ceva sau cineva, (pentru că acest proces se întâmplă din mers, desigur), am zărit luminița de la capătul tunelului. În fața mea stătea un turnichet aparent nevinovat, cu brațele deschise, care îmi striga încet… Treci, treci… Parcă mă chema, știți?! Undeva aproape, două voci și doi băieți. Unul dintre ei împreună cu a sa voce îl încuraja pe cel de-al doilea care căuta oarecum nesigur varianta potrivită de a ieși din situația ciudată în care se afla. Mă credeți sau nu, care era situația nu prea am înțeles. (Să fie oare o defecțiune a noilor proaspăt instalate căi de acces la metrou? Refuz să cred așa ceva…)
Tot ce știu este că am văzut cale liberă și dacă mi s-a dat și acordul să trec, acel gest afirmativ din cap făcut de prietenul aflat pe cealaltă parte a baricadei, am zis: De ce nu? Și am trecut, nu fără să-mi fluture pe față un zâmbet amuzat și să răsune în urma mea aceeași voce care încuraja mai devreme și care s-a îndreptat acum asupra mea, legat de curajul meu de a trece fără să plătesc, în defavoarea prietenului său.
Și… fără a trece mult timp după escapada mea curajoasă, mă simt urmată de cel de-al doilea care îmi cere socoteală pentru banii pierduți pe călătoria utilizată mai devreme la turnichetul unde eu mi-am permis acel moment, rar întâlnit, pentru De ce nu?, în timp ce cobor pe scări și mă îndrept spre peronul metroului.
Vă mai spun doar că am scăpat ieftin cu doar un schimb de numere de telefon și câteva întrebări mai îndrăznețe decât a lăsat aparent situația de mai devreme să se vadă, despre propria-mi persoană. Rămâne de văzut cum îmi voi plăti mai departe această mică… datorie(?). Amintiți-mi, vă rog, cât era o călătorie! Un singur lucru e sigur: agenda mea telefonică cu siguranță se simte mai bogată acum.
Verde la Patinat în Drumul Taberei
Perioada: Marea deschidere pe 3 Noiembrie. Orele 12:00-22:00 Luni – Joi, 12:00-23:00 Vineri, 10:00-23:00 Sâmbătă-Duminică Locul: Patinoar Drumul Taberei Preț: 15 lei (Luni-Joi) și 20 lei (Vineri-Duminică) Dragilor, fie că știți deja, fie că nu, eu tot țin să vă spun un mic secret al fiecărui sfârșit de toamnă, început de iarnă, pentru că acest anotimp alb ține cu dinții să vină cât mai repede. Sec...[Read More]
![[World Emoji Day]: 5 cărți și 15 reacții](https://palarisme.ro/wp-content/uploads/2018/05/32350137_1143293902478725_7328064949803024384_n-810x300.jpg)
![[World Emoji Day]: 5 cărți și 15 reacții](https://palarisme.ro/wp-content/uploads/2018/05/32350137_1143293902478725_7328064949803024384_n-80x80.jpg)
[World Emoji Day]: 5 cărți și 15 reacții
Trebuie să recunoaștem: suntem dependenți de emoji-uri. Au înlocuit cuvintele și sentimentele, sunt mai ușor de împărtășit și, surprinzător sau nu, mai eficiente. Dacă îți e greu să îi vorbești unei persoane dragi sau vrei să te asiguri că noul tău crush nu își dă seama din primele trei minute de sentimentele tale, emoji-urile sunt acolo și îți asigură o amânare binevenită. Te salvează din aproape...[Read More]
The White Book, carte nominalizată la Man Booker International Prize 2018, va fi musai!
Scriitoarele Han Kang și Olga Tokarczuk, traduse pentru prima dată în limba română la editura ART, se află pe lista scurtă Man Booker International Prize 2018! Romanele The White Book, de Han Kang, și Flights, de Olga Tokarczuk, se regăsesc pe lista scurtă a prestigiosului premiu literar Man Booker International Prize, care recompensează o operă străină tradusă în engleză și publicată în Regatul U...[Read More]
Ușa ferecată · Ruth Ware
Oare cine sau ce a convins-o pe Rowan Caine că i se potrivește rolul/slujba de bonă? Se plânge non-stop de copiii aflați în grija ei (nici măcar bebelușii nu sunt cruțați, mai ales dacă aceștia îndrăznesc să-i tulbure somnul sau să-i păteze hainele de lucru), le oferă doar zâmbete forțate (spre deosebire de adulți, copiii „depistează” aproape imediat un surâs fals, ca niște mici detectivi iscusiți...[Read More]