De ce nu?
Vi s-a întâmplat vreodată în momentele acelea din cotidianul zilei să aveți în față ocazia de a ocoli regulile generale și să profitați de ea? Uneori viața îți pune pe tavă momente cu totul neașteptate, unele amuzante, altele poate mai puțin amuzante, însa esența stă la ochiul care privește. De fiecare dată!
La sfârșit de zi, așa cum se întâmplă (cu accent pe de fiecare dată), majoritatea dintre noi ne îndreptăm spre casă. Corect, nu? Cel puțin către asta tindem. Evident nevoia aceasta îmi striga sus și tare fiecare pas pe care-l am de făcut: stânga, dreapta, cobori scările, iar acum vei intra la metrou și drum drept către casă. Ascultătoare cum sunt, mi-am urmat propria conștiință.
În sfârșit aflată la metrou, cu oameni venind și plecând în și din toate direcțiile, fiecare cu drumul lui, fie spre casă, fie spre alte locuri, singuri sau cu prieteni, eram concentrată să intru în rând cu cei din jur, așa că am luat foarte încrezătoare inițiativă și am început să mă buzunăresc după cartela de metrou. Rareori se întâmplă să surprinzi vreo modificare în mersul acesta – pe care am ajuns să-l numim firesc – al lucrurilor, însă atunci când se întâmplă este cumva ca atunci când arunci o piatră în apă și încep să se vadă valuri în jur care se împrăștie și se împrăștie… Dimensiunea acestora depinde doar de cât de tare arunci piatra.
În căutarea mea prin geantă și în graba cea de toate zilele, dar fiind totodată atentă și la mers ca eventual să nu mă împiedic de ceva sau cineva, (pentru că acest proces se întâmplă din mers, desigur), am zărit luminița de la capătul tunelului. În fața mea stătea un turnichet aparent nevinovat, cu brațele deschise, care îmi striga încet… Treci, treci… Parcă mă chema, știți?! Undeva aproape, două voci și doi băieți. Unul dintre ei împreună cu a sa voce îl încuraja pe cel de-al doilea care căuta oarecum nesigur varianta potrivită de a ieși din situația ciudată în care se afla. Mă credeți sau nu, care era situația nu prea am înțeles. (Să fie oare o defecțiune a noilor proaspăt instalate căi de acces la metrou? Refuz să cred așa ceva…)
Tot ce știu este că am văzut cale liberă și dacă mi s-a dat și acordul să trec, acel gest afirmativ din cap făcut de prietenul aflat pe cealaltă parte a baricadei, am zis: De ce nu? Și am trecut, nu fără să-mi fluture pe față un zâmbet amuzat și să răsune în urma mea aceeași voce care încuraja mai devreme și care s-a îndreptat acum asupra mea, legat de curajul meu de a trece fără să plătesc, în defavoarea prietenului său.
Și… fără a trece mult timp după escapada mea curajoasă, mă simt urmată de cel de-al doilea care îmi cere socoteală pentru banii pierduți pe călătoria utilizată mai devreme la turnichetul unde eu mi-am permis acel moment, rar întâlnit, pentru De ce nu?, în timp ce cobor pe scări și mă îndrept spre peronul metroului.
Vă mai spun doar că am scăpat ieftin cu doar un schimb de numere de telefon și câteva întrebări mai îndrăznețe decât a lăsat aparent situația de mai devreme să se vadă, despre propria-mi persoană. Rămâne de văzut cum îmi voi plăti mai departe această mică… datorie(?). Amintiți-mi, vă rog, cât era o călătorie! Un singur lucru e sigur: agenda mea telefonică cu siguranță se simte mai bogată acum.
,,Jigsaw: Moştenirea” susţine maratonul sperieturilor de Halloween
După şapte ani de la ultima apariţie pe marile ecrane, figura care a devenit simbolul inconfundabil al torturii printre fanii genului horror revine cu „Jigsaw: Moştenirea” şi setează atmosfera perfectă pentru sărbătoarea de Halloween de anul acesta. Seria „Saw/ Puzzle mortal” a dat un nou sens vizionărilor horror la cinema cu un mix unic de teamă, mister, mecanisme şi tortură. Bazat pe o idee orig...[Read More]
Băiatul care vorbea cu corbii (Neîmblânziții #1) · Jacob Grey
„- Ar fi trebuit să-ți spun că aterizarea e greu de stăpânit.” În timp ce oscilam între două romane YA, o serie fantasy de 12 volume și Potopul de Sienkiewicz, Thomas, motanul meu cel slăbănog, veșnic nemulțumit de viața „dificilă” pe care o are alături de mine, s-a suit pe birou și mi-a dărâmat câteva cărți, ca să îmi atragă atenția. Nici nu a clipit când m-am luat de manierele sale. M-a privit î...[Read More]
Wonder · Minunea (2017)
Bullying-ul este un subiect despre care auzim peste tot în ultima vreme. Fie că ești încă la școală și trebuie să supraviețuiești 6 ore pe zi într-un mediu și cu niște colegi care nu îți pun mai niciodată binele emoțional pe primul loc, fie că ești părinte, ai să dai de el. Ca adulți, majoritatea dintre noi cam înțelegem care e treaba și cum vine cu bullying-ul ăsta. Dar cum îi explici unui copil?...[Read More]
Fragment în avanpremieră: Urmașii de Sânge și Os, de Tomi Adeyemi
Urmașii de Sânge și Os, primul volum dintr-o trilogie fantasy YA cu influență vest-africană, despre o fată care trebuie să lupte împotriva prigoanei unui rege ca să readucă poporului ei magia, urmează să apară pe 15 octombrie la Epica Publishing House! Filmul este în producție la FOX 2000, iar romanul a fost tradus în 28 de țări. MI-AU UCIS MAMA. NE-AU LUAT MAGIA. AU ÎNCERCAT SĂ NE ÎNGROAPE. ACUM ...[Read More]