Hitler se trezește pe o stradă din Berlinul anului 2011. Vede cerul albastru. Vede o gașcă de copii care se joacă fotbal. Prea tineri pentru armată, dar destul de mari să facă parte din tineretul hitlerist. Lipsit de un simț al umorului și înfrânt de imperiul capitalist, Hitler ține un discurs analitic al societății noastre, care aprofundează toate defectele societății moderne, văzute dintr-o perspectivă unică de geniul politic al secolului douăzeci. Realizat întocmai precum discursurile originale ale Fuhrerului, Ia Uite Cine S-a Întors ne arată o societate distantă, unde oamenii nu sunt uniți de scopuri comune, și nu își conștientizează statutul rasial.
„Adică să îmi reneg viața, munca, poporul? Nu-mi puteți cere așa ceva, am replicat eu sărind în picioare. Voi purta această uniformă până la ultima picătură de sânge. Nu voi înjunghia pe la spate pentru a doua oară victimele mișcării prin trădarea mea josnică, așa cum a făcut Brutus cu Cezar.”
Ia uite cine s-a întors scoate în evidență, printr-o satiră fină, toate defectele societății moderne. Adolf Hitler analizează atent fiecare detaliu de care dispune și de pe urma căruia enunță fiecare implicație evidentă, ajungând ușor la câteva concluzii adevărate, mai mult sau mai puțin. Spiritul dominant arian nu a murit, doar folosește o mască a supunerii în fața dușmanului, pentru că știe că altfel nu ar putea să îl înfrângă odată ce a acumulat destul de multe informații.
Deși întotdeauna confundat cu un comediant, Hitler își păstrează aerul demagogic, lansând ample discursuri care trezesc un simț al realității în sufletul germanului simplu, atras de emisiunile de divertisment. Printr-o serie de reportaje, Hitler le expune cetățenilor care vor să audă propria sa analiză a problemelor întâlnite. Încet, dar sigur, masele sunt manipulate din nou de o singură persoană care le dictează părerile proprii indivizilor distruși de problemele societății moderne.
„Este de înțeles că din când în când cititorul va fi uimit de rapiditatea cu care mă adaptam realităților noii situații în care mă aflam. Dar nici nu are cum să fie altminteri, deoarece cititorul, căruia timp de ani, ba chiar timp de decenii de la dispariția mea, i-a fost turnată într-una cu polonicul democrației o imagine marxist-deformată a istoriei, nu mai e în stare să discearnă nimic (concret).”
Multă lume a clasificiat amplul discurs al Fuhrerului întors în zilele noastre ca fiind plictisitor, sau lipsit de amuzament. Eu însă nu pot decât să mă înclin asupra scrierii simpliste, pe care parcă a citit-o un Fuhrer reinstaurat în fața poporului care la ales, și nu un autor care a analizat discursurile și mai ales percepția aflată dinapoia lor, și care a reușit să concretizeze o operă care ne spune atât de multe despre viitorul societății umane actuale folosindu-se de predecesorii ei. Un Hitler se poate trezi pe stradă oricând. Poate fi șeful unui partid obscur care reușește să își impună percepția. Poate fi un vânzător de ziare de la colțul străzii, care le strecoară câteva vorbe bine plasate muncitorilor care își cumpără un ziar dimineața. Poate fi vecinul tău vorbăreț, căruia îi face plăcere să le dea tuturor sfaturi și să evoce motivul sistemului politic nefast.