De ce nu? O experiență care m-a îmbogățit – Partea a doua
Mai știți când vă povesteam despre modul în care agenda mea telefonică s-a îmbogățit cu un nou număr de telefon? Dacă nu, nu-i nimic, vă ajut eu cu un mic flashback către geneza a ceea ce am numit eu De ce nu?. Continuăm în aceeași idee.
Îmi închipui că vă așteptați, așa cum și eu de altfel eram înclinată să cred, că acel număr mă va și contacta (cel puțin persoana posesoare a acelui număr). Asta s-a întâmplat fix a doua zi, imediat după acel moment magic de la metrou. Mi-am dat seama de acest lucru destul de ușor: am primit un mesaj pe telefon cum că am un alt mesaj pe WhatsApp și care în esență cerea loc și timp pentru o întâlnire pe week-end. N-a fost să fie precis acel week-end, a rămas însă loc de Bună ziua pentru următorul, ținând cont desigur de același gând(ăcel) din capul meu care-mi sufla întrebarea De ce nu?.
Foarte hotărât și sigur pe el, mi-a lăsat mesaj cu locul și ora la care ne vedem, aspect ce nu mi-a scăpat din vedere și nici nu m-a lăsat să pierd ocazia de a-l ironiza un pic. Întâlnirea astfel stabilită, o plimbare de sâmbătă după-amiază în parc, a mai rămas doar un pas și anume să ne și întâlnim. Tineretului e parcul cu pricina, asta în cazul în care vă macină acel spiriduș curios.
În altă ordine de idei, se pare că există ceva adevăr în spusele celor din jur legat de agitația asta care există în București și în care cumva din inerție ne înghesuim cu toții să ajungem. Tot grăbită, tot pe fugă, am plecat la întâlnire cu o mică, mică întârziere (dar mă consolez de fiecare dată cu sfertul academic, pe care de regulă îl respect cu sfințenie), cu tot cu pachețelul de entuziasm ascuns bine de tot în străfundul meu, entuziasm care aparent n-a păcălit-o pe mama, căreia i-am povestit ulterior întreaga experiență, așa cum vreau să v-o expun și vouă acum.
Întâlnirea a durat cu totul 40 de minute, nici mai mult, nici mai puțin, timp care mi s-a părut că a trecut greu, pentru că firea mea introvertită simțea nevoia să respire la aproape fiecare subiect atins și, totodată, ușor, pentru că efectiv eram atât de concentrată să găsesc o portiță să duc conversația către o zonă ușor mai relaxată și pozitivă, încât nici nu m-am mai gândit la ceas. Cu toată experiența mea vastă în dating, care, de altfel, atinge aproape pragul de jos, tind să cred că mă pricep în a aprecia cum să defilezi atunci când de abia cunoști o persoană sau cel puțin cum să fii ceva mai diplomat.
După o observație asupra unghiilor mele proaspăt neîngrijite (atenția la detalii e de apreciat, recunosc), asupra unei cărți care aparent e departe de ceea ce eventual mi-ar fi mai benefic să citesc, despre activitatea mea profesională dificil de înțeles și ușor neinteresantă și după o atenție sporită asupra discuțiilor purtate de alte persoane din jur, răspunsul pe care l-am oferit a fost, și aici vorbesc din punctul de vedere al celor apropiați mie, mult prea drăguț. Sincer, până într-un punct am fost și încă sunt foarte de acord, dar, credeți-mă că după o palmă poate îți revii, însă după o rafală, deja ești knock-out și, mai ales, dacă e de la prima întrevedere.
Punctul culminant a fost când am ajuns la inevitabila întrebare: Ce vârstă ai?… Iar aici, acel fir, deja firav și subțirel care exista poate până în acel punct, s-a rupt de tot. Eu l-am văzut mai tânăr cu 8 ani, el m-a văzut mai mare cu 6 ani. Acesta este, iată, un aspect în care ne-am înțeles perfect. Sigur mă înțelegeți și voi pe mine când zic că dacă ar fi existat acea scânteie sau măcar o conexiune cu persoana, foarte posibil ca diferența de vârstă să fi fost irelevantă sau, în orice caz, ar fi rămas o experiență drăguță.
Experiența m-a lăsat însă mască și mi-a consumat bateriile. Cu toate astea, rămân totuși cu convingerea că de pierdut nu am avut nimic de pierdut, ci din contră, m-am îmbogățit. Vorbesc în special dintr-un singur și unic punct de vedere: începi să te apreciezi altfel, cu tot cu defectele și calitățile pe care le ai. Iar acum, vă rog să mă scuzați, însă sunt (pre)ocupată să-mi refac manichiura.
Ocean’s Eight · Ocean’s Eight: Jaf cu clasă (2018)
Cinci ani, opt luni și douăsprezece zile. Ai nevoie de timp pentru a organiza jaful perfect, iar Debbie, sora lui Danny Ocean, nu plănuieşte să se întoarcă prea curând la închisoare. De data aceasta, nu vor exista informaţii lipsă, detalii emise din pricina entuziasmului sau a nerăbdării, repercursiuni sau un partener ce ar spune şi ar face aproape orice ca să stea departe de gratii. De data aceas...[Read More]
Program spectacole Teatrul Evreiesc de Stat | Luna DECEMBRIE 2017
Sâmbătă, 2 decembrie, ora 19.00 – DE LA CARAGIALE LA ȘALOM ALEHEM Responsabil: Colectivă Distribuția: Cornel Ciupercescu, Rudi Rosenfeld, Maia Morgenstern, Mircea Dragoman, Viorica Bantaș, Geni Brenda, Andrei Miercure, Arabela Neazi, Veaceslav Grosu, Dorina Păunescu, Tudor Aaron Istodor, Mirela Nicolau, Mihai Ciucă, Neculai Predica, Nicolae Botezatu, Darius Daradici & TES Orchestra ̵...[Read More]
Leda Bazaar – o nouă colecție a Grupul Editorial Corint
Editura Corint a pregătit o surpriză pasionaților de lectură: o nouă colecție intitulată Leda Bazaar, care debutează cu recomandarea lui Reese Witherspoon pentru Clubul de Carte Hello Sunshine, Ultima doamnă Parrish de Liv Constantine și continuă cu titlurile Ne vedem în Monaco! de Hazel Gaynor și Heather Webb (martie). Despre colecția Leda Bazaar: Personaje feminine curajoase, dar totodată fragil...[Read More]
Jumătate de rege (Marea sfărâmată #1) · Joe Abercrombie
„Ar fi vrut să-i spună că-i lipsea curajul, dar îi lipsea curajul s-o recunoască.” Anul trecut, în această perioadă, am descoperit „Prima lege” de Abercrombie. Nu cred în dragoste la prima vedere, însă inima mea de bookaholică m-a trădat de multe ori în ultimul an (mă uit la tine Peter V. Brett), după ce a fost vrăjită, înșelată, mințită și zdrobită în nenumărate ocazii; pentru asta, vreau să le m...[Read More]