Primăvara aceasta avem parte de „Amnezie cu surprize” la cinema
Leonardo Montenegro (Eugenio Derbez) are tot ce își poate dori, este bogat și lipsit de griji și nu a muncit nici măcar o zi în viața lui. La polul opus o găsim pe Kate Sullivan (Anna Faris), o mamă singură, care încearcă din răsputeri să-și întrețină familia și să învețe pentru a deveni asistentă medicală. Destinele acestor două personaje total opuse se vor intersecta într-un mod pe cât de neașteptat, pe atât de amuzant. Poate oare o minciună să țină împreună o poveste de dragoste și o nouă familie?
Filmul „Amnezie cu surprize / Overboard” este distribuit de Forum Film România și apare în premieră în cinematografele din țară pe 11 mai.
Pelicula este o reinterpretare a filmului cu același nume care a apărut în 1987, în care protagoniștii erau jucați de Goldie Hawn, o femeie foarte bogată, și Kurt Russell, un tâmplar angajat să lucreze pe iahtul ei. Noua variantă imaginată de Derbez (care interpretează rolul principal masculin și este și unul dintre producătorii filmului) este mult mai actuală. „Iubesc filmul original, dar trăim altfel de timpuri acum și ne-am dorit să facem ceva de care să se bucure toată lumea, fie că l-au văzut pe cel vechi sau nu. Ne-am gândit să schimbăm rolurile, ca să evităm comparațiile. Odată ce am inversat rolurile, ne-am dat seama că avem multe avantaje”, spune Derbez.
Avem un mexican bogat, ceea ce e departe de orice stereotip de la Hollywood. De obicei, întâlnim mexicani jucând roluri de bucătari, grădinari sau emigranți. De asemenea, avem un bărbat care pătrunde în viața unei femei și preia din treburile casnice, ceea ce ilustrează o situație contemporană.
„Ne-am dorit să plasăm acțiunea filmului într-o comunitate diversă, așa că personajele mexicane sunt din fiecare pătură a societății. Jucându-ne și schimbând rolurile, genul, clasele și limba, am putut să facem un film foarte actual, care să reflecte lumea în care trăim acum”, povestește producătorul Benjamin Odell.
Trailer:
Toxic · Dans la brume · Just a Breath Away (2018)
Am să recunosc (încă) de la început: am o slăbiciune pentru filmele franțuzești. Au o cinematografie aparte, care reușește să atingă aceleași teme ca și Hollywood-ul, dar rezultatul este un film cu un feeling total diferit. Toxic intră exact în categoria aceasta. Cumva, întotdeauna mi s-a părut că americanii depersonalizează într-un anumit mod filmele despre calamități sau poate am ajuns noi desen...[Read More]