Kell is one of the last Antari—magicians with a rare, coveted ability to travel between parallel Londons; Red, Grey, White, and, once upon a time, Black.
Kell was raised in Arnes—Red London—and officially serves the Maresh Empire as an ambassador, traveling between the frequent bloody regime changes in White London and the court of George III in the dullest of Londons, the one without any magic left to see.
Unofficially, Kell is a smuggler, servicing people willing to pay for even the smallest glimpses of a world they'll never see. It's a defiant hobby with dangerous consequences, which Kell is now seeing firsthand.
After an exchange goes awry, Kell escapes to Grey London and runs into Delilah Bard, a cut-purse with lofty aspirations. She first robs him, then saves him from a deadly enemy, and finally forces Kell to spirit her to another world for a proper adventure.
Now perilous magic is afoot, and treachery lurks at every turn. To save all of the worlds, they'll first need to stay alive.
Goodreads: 4.07
“But the thing about magic,” added Kell, “is that it preys on the strong-minded and the weak-willed, and one of the worlds couldn’t stop itself. The people fed on the magic and the magic fed on them until it ate their bodies and their minds and then their souls.”
În ultima vreme, am citit o mulțime de romane YA Fantasy. Să fi fost oare personajele principale, poveștile captivante sau stilul autorilor, nu știu. Însă am observat că au prins amploare de ceva timp. Astfel, am ajuns să cunosc toate lucrurile care se repetă în aceste cărți: protagonista (da, aproape mereu e fată) este caracterizată ca fiind timidă, însă curajul îi este nemăsurat atunci când trebuie să-și salveze prietenii; nu a avut niciodată contact cu magia, dar se pare că se pricepe de minune; a trăit dintotdeauna cu părinții, dar se arată foarte independentă și are încredere în propriile puteri. Se repetă și se repetă și se repetă la infinit.
Mare mi-a fost uimirea când Victoria Schwabmi-a prezentat niște personaje diferite de cele din YA-ul mainstream. Am fost chiar și mai surprins atunci când povestea nu se rezuma la integrarea unei fetișcane într-o lume necunoscută, mistică și oh, cât de periculoasă! În A Darker Shade of Magic, nu am întâlnit multe dintre clișeele prezente peste tot, iar pentru asta voi fi etern recunoscător. Personajele sunt reale, complexe, iar acțiunea este cât se poate de originală originală. Să nu vă mai spun de writing style, m-a făcut să citesc foarte, foarte încet, pentru a savura fiecare descriere, fiecare frază, fiecare cuvințel.
“Aren’t you afraid of dying?” he asked Lila now.
She looked at him as if it were a strange question. And then she shook her head. “Death comes for everyone,” she said simply. “I’m not afraid of dying. But I am afraid of dying here.” She swept her hand over the room, the tavern, the city. “I’d rather die on an adventure than live standing still.”
Kell este unul dintre ultimii Antari, un magician care poate călători în alte lumi. Pentru a face asta, el trebuie să creeze o poartă și să aibă asupra lui un obiect din Universul în care vrea să ajungă. O piatră, un jeton, un deget, oricare dintre acestea permite unui Antari să traverseze încotro dorește. Kell s-a născut în Red London, dar, prin intermediul abilităților sale, poate ajunge în alte Londre, care mai de care mai stranii. În Grey London, magia este un subiect tabu, fiindcă a apus de mult timp; Red London este un regat în plină ascensiune, unde magia domnește, unde până și un marinar obișnuit poate poseda skilluri; White London este în cădere liberă, un imperiu odinioară prosper, care acum se străduie să rămână în picioare; de Black London nu mai știe nimeni nimic.
„There are four world,” he said. „Think of them as different houses built on the same foundation. They have little in common, save for their geography, and the fact that each has a version of this city straddling this river on this island country, and in each, that city is called London.”
„That must be confusing.”
„It isn’t, really, when you live in only one of them and never need think of others. But as someone who moves between them, I use color to keep them straight. Grey London, which is yours. Red London, which is mine. White London, which is Holland’s. And Black London, which is no one’s.”
Kell nu a fost niciodată recunoscut cu adevărat pentru calitățile sale. Crescut de când se știe de familia regală Maresh, el și Rhy, prințul moștenitor, au devenit ca niște frați. Impulsivitatea lui Rhy compensează pentru calmul lui Kell, și mare parte dintre celelalte calități ale lor se află într-un contrast bine definit. Dar Kell nu va putea fi niciodată rege, așa că a ajuns un contrabandist, ducând diverse lucruri dintr-o lume în alta, dintr-o Londră în toate celelalte. Statutul lui la curte l-a apărat mereu, și i-a adus suficienți clienți pentru a trăi viața așa cum își dorește.
De curând, Kell a găsit o piatră neobișnuită din Black London, o piatră cu proprietăți magice, perfectă pentru colecționarii din celelalte lumi. Atunci când îi este transmisă o comandă, piatra îndeplinește dorința purtătorului: poate învălui oameni, făcăndu-i invizibili, îi poate ataca pe rău-voitori, poate face orice se află la distanță de o propoziție. Posibilitățile sunt nesfărșite! Și, de aceea, Kell trebuie s-o ducă înapoi în locul de unde provine.
“Hesitation is the death of advantage.”
Lucrurile iau o întorsătură atunci când Delilah Bard, o hoață pricepută din Grey London, fură piatra lui Kell și, pentru prima oară în viața ei, află de existența magiei. Uimirea ei este cu atât mai mare atunci când vede ce poate face cu piatra, ce lucruri mărețe a trecut cu vederea pe tot parcursul existenței sale. După câteva întâmplări neprevăzute, o întâlnire cu Holland, un Antari din White London, și una cu Astrid și Athos Dane, regii aceluiași loc, legătura lor se întărește considerabil.
Rhy held up his hand. „You are surely not an intrusion,” he said, pushing himself up in the bed. „Though I fear you’ve met me rather out of my usual state of grace. Do you have a name?”
„Delilah Bard,” she said. „We’ve met before. And you looked worse.”
Rhy laughed silently. „I apologize for anything I might have done. I was not myself.”
„I apologize for shooting you in the leg,” said Lila. „I was myself entirely.”
Delilah este deosebită. Este multilaterală, este complicată, este unul dintre personajele mele preferate din cărțile citite în ultimul an. „If a thing was worth having, it was worth taking” sunt cuvintele după care își ghidează viața. Dintotdeauna a trebuit să aibă grijă de sine, să se folosească de viclenie și subtilitate pentru a obține ceea ce își dorește. Poate supraviețui fără ajutorul nimănui, e capabilă să se apere și să atace, dar are și o latură imatură, plină de glume care mai de care mai imature, probabil pentru a compensa pentru copilăria pe care nu a avut-o.
Ce mi-a plăcut poate cel mai mult la cartea lui Schwab este faptul că Lila și Kell nu au cu adevărat o relație amoroasă, ci una de prietenie care se dezvoltă odată cu trecerea timpului, bazată pe solidaritate și respect (oarecum). Mi-a amintit, cumva, de legătura dintre Vin și Kelsier din Născuți-din-Ceață. Întotdeauna voi aprecia mai mult sinceritatea unei camaraderii, cel puțin în cărți, în defavoarea elementelor comune, ca de exemplu triunghiurile amoroase.
A Darker Shade of Magic a fost o experiență unică pentru mine. Nu cred că am citit vreodată un YA Fantasy atât de bine realizat, cu personaje așa frumos conturate, reale, cu conștiință. Stilul autoarei este excepțional, cuvintele prind viață sub atingerea ei, și abia aștept să-i citesc și celelalte lucrări. Dovada că încă mai există autori care nu se folosesc de idei „reciclate” rând pe rând pentru a face pe plac publicului, autori care sunt încă originali, adevărați, dornici de a-și expune acea idee. Acea idee care nu s-a mai întâlnit până acum. Ideea care schimbă.
