Cercul Polar · Liza Marklund

Cărți Foxisme Recenzii
Comandă
4

Slab

Cercul Polar · Liza Marklund
Cercul Polar · Liza Marklund

Lolita. Rădăcini. Pasărea-spin. Ucigașul de polițiști. Aventurile lui Tom Sawyer. Un amestec de titluri care reflectă cinci personalități diferite aflate în pragul maturizării și al unei schimbări definitive și mortale. Și toate fac parte din clubul de carte Cercul Polar.

Într-un sătuc pierdut din nordul Suediei, un pod prăbușit dezvăluie un secret ascuns timp de 40 de ani — cadavrul fără cap al unei tinere. Ce s-a întâmplat în vara în care a dispărut una dintre fetele din clubul de carte și cum le-a schimbat pe celelalte? Ce secrete aveau ele?

Cercul Polar explorează mintea a cinci femei — cum erau atunci și cum sunt acum. Sexul, gelozia și dorința de a scăpa dintr-o comunitate mică au adus sfârșitul alianței lor din adolescență. Dar ce a luat viața uneia dintre ele?

Goodreads: 3.46

După ce am citit primele 6 volume din seria Annika Bengtzon (nu știu de ce i-am oferit atât de multe șanse autoarei după Studio 69 – poate fiindcă nu ratam nici măcar o singură carte din colecția numită cândva Seria neagră?), am știut că nu o să-mi placă defel Cercul Polar. O parte din mine a sperat că romanul nu o să fie ales pentru un blog tour Crime Club, însă ar fi trebuit să-mi amintesc o veche vorbă românească și să fiu mai optimistă. Firește, lucrurile nu s-au întâmplat nici pe departe așa.

Am evitat la limită un reading slump, ajutată de două colege minunate care mi-au oferit câteva zile în plus pentru a termina romanul; însă acum mă aflu într-o postură neplăcută, deoarece au existat câteva momente în care am fost la un pas să le strâng de gât pe protagoniste.

De ce? Fiindcă mi-au demonstrat – sau mi-au reamintit – că unele persoane nu se pot schimba nici măcar după patru decenii. Am încercat să nu le judec atât de aspru, să le ignor în mare parte recomandările literare (simt un gol neplăcut în stomac de fiecare dată când cineva spune că Lolita este un roman de dragoste sau îi ia apărarea lui Humbert) și să mă concentrez mai mult asupra desfășurării anchetei, însă monologurile nesfârșite, scuzele și justificările în exces, dramele personale și personajele antipatice m-au împiedicat să mă bucur de lectură.

În 1980, cinci fete se văd lunar la bibliotecă pentru a discuta despre o carte aleasă de una dintre ele. Scriu referate, prezintă biografiile autorilor, discută despre temele principale identificate în romane și încearcă să analizeze personajele. Sunt membrele clubului de carte Cercul Polar și nu mai acceptă pe nimeni în grupul lor exclusivist, în care părerile diferite nu sunt acceptate, iar jignirile, la ordinea zilei. Nici că se putea mai bine de atât!

În 2019, în fundația unui pod este descoperit cadavrul fără cap al unei tinere. Oare cum vor reacționa celelalte patru membre ale clubului și ce secrete amenință deodată să iasă la iveală?

Deși premisa este foarte interesantă, am simțit că potențialul romanului a fost irosit din pricina unei decizii greu de înțeles – thrillerul a devenit un fel de jurnal intim, împărțit de 5 adolescente și apoi de 4 femei, în care ancheta este parțial uitată, parcă redusă la o cutie cu dovezi abandonată în sediul poliției. Mi-am pierdut treptat interesul, amintindu-mi constant ce a spus Agatha la începutul romanului: Dar nu toate personajele din cărți trebuie neapărat să fie drăguțe.

Deși îi dau dreptate, am citit atât de multe romane și serii polițiste în care nu am avut personaje preferate sau aproape toate mi-au displăcut (Fabian Risk este cel mai bun exemplu, însă am devorat fiecare volum în mai puțin de 48 de ore), încât acest amănunt aparent nesemnificativ nu ar fi trebuit să mă influențeze atât de tare.

Nici măcar acum nu am înțeles de ce aceste fete au crezut că sunt (sau că au fost) prietene. Sunt rele, egoiste și invidioase, mânate de ură și de gelozie, aparent incapabile să arate un dram de respect sau să-și mascheze cât de cât adevăratele intenții sau gânduri. Problemele de acasă, frământările și dorința de a evada dintr-o comunitate mică, lipsită de viitor, nu pot fi transformate în niște arme prin care să-ți verși frustrările și nefericirea pe cei din jur, de parcă singura formă de alinare ar fi să rănești în moduri la fel de cumplite pe altcineva.

Din nefericire, interesul meu pentru caz a scăzut dramatic de repede, iar la final m-am abținut cu greu să nu-mi dau ochii peste cap, când am asistat la un interviu ireal de mediocru – serios acum, încă nu-mi vine să cred că EL a ajuns șeful poliției sau că a frânt atât de multe inimi. Cum? Cum? Cum?

Cercul Polar ar fi putut să fie un thriller captivant și să-mi schimbe părerea despre romanele Lizei Marklund, dar cred că a sosit timpul să-mi iau rămas-bun de la autoare și să mai fac o ultimă mărturisire: aș fi renunțat la „onoarea” de a fi o membră a acestui club de carte select după prima întâlnire.

Articolul face parte din blog tour-ul organizat de Crime Club cu ocazia apariției în limba română a romanului Cercul Polar la Grupul Editorial Trei (Crime Fiction Connection). Puteți citi alte păreri pe blogurile colegilor mei: Biblioteca lui Liviu. Literatura pe tocuri, Cărțile mele și alți demoni, Anca și cărțile, Ciobanul de azi, CiteștE-MI-L, Analogii – Antologii, Fata cu cartea și When the Rain Falls.

4

Slab

Împrăștiată, dar creativă, cu nasul în cărți și mereu pe fugă. Încăpățânată și cu un doctorat în Sarcasm. Dușmanul declarat al somnului. Cinefilă de mică, cu căștile în urechi oriunde merge, imaginația o îndeamnă să viseze în cele mai (ne)potrivite momente.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*

Lost Password

Powered by watch naruto shippuden watch one piece watch one punch man online

Download by Wordpress Nulled Themes Keepvid youtube downloader