Fragment în avanpremieră: Și-a căutat-o, de Louise O’Neill

Editura Storia Books ne pregătește săptămâna viitoare o carte cutremurătoare, dar necesară, care ridică întrebări despre cultura violului, sexism, stigmatizarea victimei și abuzul în social media: Și-a căutat-o. În timp ce comunitatea dintr-un mic oraș irlandez se împarte în tabere și se întreabă dacă nu cumva victima i-a provocat pe agresori, Louise O’Neill se întreabă altceva. E firesc să trăim într-o societate în care există astfel de întrebări?

„Povestea puternică scrisă de O’Neill ridică întrebări despre cultura violului. Întrebări foarte grele, dar esenţiale.” —School Library Journal Starred Review

Îmi plac romanele care abordează astfel de teme, considerate (greșit) mult prea „delicate” și „sensibile” pentru a fi discutate în public. Sunt subiecte evitate sau tratate cu superficialitate, uitate mult prea repede, de parcă ignorarea lor le poate șterge existența. A sosit timpul să ieșim din nou din zona noastră de confort și să o cunoaștem pe Emma O’Donovan.

Fragment:


Am ieșit singură din casă acum șapte săptămâni. Mama mi-a împrumutat mașina ei și m-a rugat să iau câte ceva pentru ea din oraș. Am avut o interacțiune ciudată cu fata de la casieria din Londis, niciuna dintre noi nu a știut cum să se poarte. M-am simțit de parcă jucam un rol, de parcă ar fi trebuit să izbucnesc în plâns pentru că aveau să mă acuze dacă zâmbeam sau râdeam.

Când băieții au fost aduși prima oară la interogatoriu, am postat pe Twitter că mă uitam cu Bryan la reluări cu SpongeBob. Stai. „Spui că ai fost «violată» și apoi postezi căcaturi vesele? #NuÎnțeleg #TârfăProastă”, a scris Sarah Swallows. (A fost distribuit de patruzeci de ori. Paul O’Brien l-a distribuit. La fel și Dylan Walsh.)

I-am mulțumit când mi-a dat restul. Apoi, în timp ce plecam din Londis, i-am văzut pe Paul și pe doi prieteni de-ai lui ieșind din casa de pariuri, îndesându-și în buzunare bilete la pariuri. Am mers săgeată înapoi în magazin, dar el m-a văzut și a știut că și eu l-am văzut, la rândul meu. I-a făcut semn unuia dintre prietenii lui, care s-a întunecat la față când m-a văzut. Am putut citi pe buze ce-a spus. Târfă.

Sunt anumite cuvinte pe care le pot citi acum pe buze. Le știu atât de bine. Paul a rămas unde era și și-a comandat mâncarea, în timp ce prietenii lui au trecut. El trebuie să stea departe de mine.

„Dacă vreunul dintre ei încearcă să te hărțuiască, să te intimideze sau să te atace”, mi-a zis pe un ton plictisit sergentul Sutton, „anunță imediat poliția.” O voce îmi striga în minte să o iau din loc, să plec de acolo cât mai repede, dar nu m-am putut mișca. (Corpul nu-mi mai aparține.)

— Ups! a spus unul dintre prietenii lui când s-a lovit puternic de mine.

Am dat drumul involuntar pungii de plastic, care a căzut cu o pocnitură, când o sticlă a atins solul.

— Ai grijă, Timmy, probabil o să spună că ai violat-o și tu, a zis celălalt.

Am simțit imediat că mi-e tot mai greu să respir. „Nu ești pe moarte”, mi-a spus terapeutul. „ Nici nu riști să faci infarct. Sunt doar atacuri de panică. Sunt foarte comune. Trebuie să înveți să le controlezi, să-ți controlezi respirația, încât să faci față unui astfel de atac.” Mă simt de parcă o să mor. (Îmi doresc, îmi doresc, îmi doresc asta.) Cei doi au trecut pe lângă mine în magazin, au comandat rulouri din file de pui și aripioare picante, flirtând cu fata de la casierie în timp ce plăteau. Paul s-a rezemat de fereastra de la Molly’s Bar, trăgând din țigară, scoțând cercuri de fum pe gură, fără să mă slăbească din privire vreo secundă. S-a îngrășat, dar asta a fost singura diferență pe care am putut să o văd. A stat și m-a privit, fata care i-a distrus viața, în timp ce și-a așteptat prietenii. Au mers toți trei spre Main Street, iar el s-a întors și mi-a zâmbit. Părea că el deja câștigase, o știam amândoi.

— Unde e vinul? a întrebat mama când am ajuns acasă. Ți-am zis să iei o sticlă de Shiraz, cel care era la ofertă specială.

Am vrut să îi spun. Dar n-am putut. „Ce s-a întâmplat?”, ar fi întrebat ea. „Ce-ai spus? Sper că nu ai reacționat, sper că ai rămas demnă, sper să nu i-ai arătat că ești supărată. Sper că nu i-ai dat de înțeles câtuși de puțin.” Apoi și-ar aminti singură ce-ar trebui să facă o mamă, cum i-a spus terapeutul că ar trebui să se comporte. M-ar cuprinde cu un braț, m-ar mângâia pe cap, spunându-mi cuvinte dulci, fără rost, care se presupune că ar trebui să mă aline, iar eu aș fi întrebat-o: „Tu crezi că n-am vrut asta, mă crezi că n-a fost vina mea?”.

Dar nu am întrebat-o asta. Mi-a fost frică să aud răspunsul ei. Așa că am mințit.

— Am uitat, i-am spus. Îmi pare rău. Am uitat de vin.

Împrăștiată, dar creativă, cu nasul în cărți și mereu pe fugă. Încăpățânată și cu un doctorat în Sarcasm. Dușmanul declarat al somnului. Cinefilă de mică, cu căștile în urechi oriunde merge, imaginația o îndeamnă să viseze în cele mai (ne)potrivite momente.

Editura Litera aduce la Bookfest 2018 cele mai importante premii literare

Între 30 mai și 3 iunie, la Romexpo, la standul Editurii Litera din Pavilionul B2, cititorii sunt invitați să descopere noutăți editoriale din toate domeniile și pentru toate vârstele, să participe la lansări de carte și la evenimente dedicate micilor cititori. Ca în fiecare an vor fi activate promoții speciale și reduceri de până la 50%. Ordinea de zi, de Éric Vuillard (Clasici Contemporani Liter...[Read More]

Interviu cu Angela Corbett (RO & EN)

 1. The moment of truth. Who is Angela Corbett? Momentul adevărului. Cine este Angela Corbett? Oh man! This is hard question! I’m stubborn, blunt, and loyal. I vacillate between wanting to live in the mountains, and at the beach. I love to travel and learn about different cultures. My favorite thing is laughing so hard I can barely breathe. I love dogs, listening to movie soundtracks while I write...[Read More]

Alb ca zăpada (Albă-ca-Zăpada #2) · Salla Simukka

„La fel de important precum eroul său, poate chiar mai important, când e vorba despre poveste, este inamicul său. Răul. Răul imens, de necuprins, crud, sinistru, care atrage atenția oamenilor precum un magnet. Pot nega existența răului, dar, în același timp, îi fascinează. Devorează răul până li se face rău. Vor să vină cineva și să-l stârpească. Vor un erou. Într-o poveste, un erou nu apare totuș...[Read More]

[Editura Cartea Copiilor] „Chemarea mărilor” de Ali Mitgutsch: istoria navigaţiei pentru copii

Editura Cartea Copiilor lansează „Chemarea mărilor”, semnată de scriitorul şi ilustratorul german Ali Mitgutsch. Cartea, apărută iniţial în Germania în anul 1977, ne poartă prin povestea fascinantă a navigației și ne invită să descoperim lumea, așa cum au visat, acum zeci de mii de ani, primii îndrăzneți care s-au aventurat pe ape. Noua apariţie se remarcă prin abundenţa de informații istorice bin...[Read More]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*

Lost Password

Powered by watch naruto shippuden watch one piece watch one punch man online

Download by Wordpress Nulled Themes Keepvid youtube downloader