De ce nu?
Vi s-a întâmplat vreodată în momentele acelea din cotidianul zilei să aveți în față ocazia de a ocoli regulile generale și să profitați de ea? Uneori viața îți pune pe tavă momente cu totul neașteptate, unele amuzante, altele poate mai puțin amuzante, însa esența stă la ochiul care privește. De fiecare dată!
La sfârșit de zi, așa cum se întâmplă (cu accent pe de fiecare dată), majoritatea dintre noi ne îndreptăm spre casă. Corect, nu? Cel puțin către asta tindem. Evident nevoia aceasta îmi striga sus și tare fiecare pas pe care-l am de făcut: stânga, dreapta, cobori scările, iar acum vei intra la metrou și drum drept către casă. Ascultătoare cum sunt, mi-am urmat propria conștiință.
În sfârșit aflată la metrou, cu oameni venind și plecând în și din toate direcțiile, fiecare cu drumul lui, fie spre casă, fie spre alte locuri, singuri sau cu prieteni, eram concentrată să intru în rând cu cei din jur, așa că am luat foarte încrezătoare inițiativă și am început să mă buzunăresc după cartela de metrou. Rareori se întâmplă să surprinzi vreo modificare în mersul acesta – pe care am ajuns să-l numim firesc – al lucrurilor, însă atunci când se întâmplă este cumva ca atunci când arunci o piatră în apă și încep să se vadă valuri în jur care se împrăștie și se împrăștie… Dimensiunea acestora depinde doar de cât de tare arunci piatra.
În căutarea mea prin geantă și în graba cea de toate zilele, dar fiind totodată atentă și la mers ca eventual să nu mă împiedic de ceva sau cineva, (pentru că acest proces se întâmplă din mers, desigur), am zărit luminița de la capătul tunelului. În fața mea stătea un turnichet aparent nevinovat, cu brațele deschise, care îmi striga încet… Treci, treci… Parcă mă chema, știți?! Undeva aproape, două voci și doi băieți. Unul dintre ei împreună cu a sa voce îl încuraja pe cel de-al doilea care căuta oarecum nesigur varianta potrivită de a ieși din situația ciudată în care se afla. Mă credeți sau nu, care era situația nu prea am înțeles. (Să fie oare o defecțiune a noilor proaspăt instalate căi de acces la metrou? Refuz să cred așa ceva…)
Tot ce știu este că am văzut cale liberă și dacă mi s-a dat și acordul să trec, acel gest afirmativ din cap făcut de prietenul aflat pe cealaltă parte a baricadei, am zis: De ce nu? Și am trecut, nu fără să-mi fluture pe față un zâmbet amuzat și să răsune în urma mea aceeași voce care încuraja mai devreme și care s-a îndreptat acum asupra mea, legat de curajul meu de a trece fără să plătesc, în defavoarea prietenului său.
Și… fără a trece mult timp după escapada mea curajoasă, mă simt urmată de cel de-al doilea care îmi cere socoteală pentru banii pierduți pe călătoria utilizată mai devreme la turnichetul unde eu mi-am permis acel moment, rar întâlnit, pentru De ce nu?, în timp ce cobor pe scări și mă îndrept spre peronul metroului.
Vă mai spun doar că am scăpat ieftin cu doar un schimb de numere de telefon și câteva întrebări mai îndrăznețe decât a lăsat aparent situația de mai devreme să se vadă, despre propria-mi persoană. Rămâne de văzut cum îmi voi plăti mai departe această mică… datorie(?). Amintiți-mi, vă rog, cât era o călătorie! Un singur lucru e sigur: agenda mea telefonică cu siguranță se simte mai bogată acum.
Născută din fum și os (Născută din fum și os #1) · Laini Taylor
Aș putea să îți spun că mi-a plăcut Născută din Fum și Os. Că m-au intrigat personajele, povestea, atmosfera, misterul care vibra pe străzile pustii din Praga, ochii de foc ai îngerului și părul albastru, pierdut în spirala infinitului, al eroinei, care nu știe cine sau ce este. Dar aș minți. Pentru că am fost absorbită, vrăjită și sedusă de către carte. Pentru că am citit-o de două ori, în mai pu...[Read More]
A Bad Moms Christmas · Mame bune și nebune 2 (2017)
Mame bune și nebune 2 continuă, desigur, seria evenimentelor care, într-un fel sau altul, ajung întâi de toate cu susul în jos, pentru ca apoi să aibă de unde se și întoarce, după cum e vorba aceea: dacă nu am avea lumina nu ar exista nici întunericul. Îmi place cum sună ideea aceasta… Revenind la film, firul central le are ca protagoniste pe aceleași trei mame pe care le puteți vedea, în cazul în...[Read More]
Despre Beyond Skyline – Dincolo de orizont
Detectivul Mark Corley (FRANK GRILLO) din Los Angeles a crezut că atunci când şi-a scos pe cauţiune băiatul, Trent (JONNY WESTON), din arest, a fost partea cea mai rea a zilei. Dar pe drumul de întoarcere spre casă, a observat că cerul s-a luminat cu o lumină albastră ciudată. În câteva clipe, întreaga populaţie a oraşului a fost absorbită, ca de o pompă de vid, într-o navă spaţială extraterestră....[Read More]
Calea fulgerului · Rebecca Roanhorse
Fiecare univers postapocaliptic are nevoie de un erou sau de un salvator, însă, față de alți autori, care refuză să depășească o anumită limită (îi includ și pe scenariști în această comparație), Rebecca Roanhorse nu s-a temut să planteze sămânța răului în protagonista seriei A șasea lume, oferindu-i numeroase oportunități – și câteva încurajări nu tocmai subtile – pentru a-și accepta moștenirea î...[Read More]