Ruta Sepetys se întoarce în România! Cea mai importantă autoare de ficțiune istorică pentru adolescenți și tineri din lume, ale cărei romane sunt traduse în peste 50 de țări și în 36 de limbi, va sosi din nou în România pentru o reîntâlnire cu fanii ei și pentru a lansa romanul „O mare de lacrimi” (Epica, 2017).
Pentru acest roman, Ruta Sepetys a fost distinsă cu Medalia Carnegie pentru cel mai bun roman pentru adolescenți și tineri a anului 2017. Cartea explorează evenimentele din cadrul celui de Al Doilea Război Mondial care au culminat cu scufundarea navei Wilhem Gustloff, cel mai teribil dezastru maritim din istorie, în urma căruia 9.000 de oameni, dintre care cei mai mulți fiind refugiați, și-au pierdut viața.
„Ca scriitor, sunt atrasă de poveștile despre care nu vorbește nimeni și despre filele de istorie care rămân în umbră. Petrec foarte mult timp reflectând la întrebarea — de ce unele fragmente de istorie bântuie conștiința colectivă, în timp ce altele sunt date uitării? Când am început să scriu cartea acum câțiva ani, nu aveam de unde să știu că va fi lansată în contextul crizei refugiaților. Atunci, precum și acum, gândurile mele se îndreaptă spre copii.”
„Istoria ne permite să analizăm deciziile care au fost luate în trecut. Da, istoria poate fi plină de tristețe și durere, dar în același poate să permită speranței, libertății, curajului și naturii miraculoase a spiritului uman să strălucească. Istoria ne-a scindat, dar cititul ne poate aduce laolaltă, nepermițându-ne să uităm. Aceasta este puterea cărților.” – RUTA SEPETYS
„Noaptea te vede, Vassa. Noaptea te cunoaște.” Din când în când, simt când o carte este potrivită pentru mine. Poate că are o copertă ce sfidează imaginația cititorului, o formă de artă modernă, ușor abstractă, de o frumusețe ce răzbate pe parcurs, nu de la prima privire. Sau un personaj intrigant și viclean, imposibil de catalogat drept erou sau antagonist, cu o înfățișare ce surprinde și șocheaz...[Read More]
„Vreau să fiu mai atentă cu vorbele mele şi să spun doar ce vreau să spun. Să tai ce nu e necesar.” Folosim cuvântul „obsesie” mult prea uşor, mult prea des. Suntem obsedaţi de filme, cărţi şi seriale, de personaje fictive şi de actori, de melodia pe care o avem setată atât ca alarmă, cât şi ca ton de apel, de prăjitura cu ciocolată cumpărată aproape zilnic de la cofetăria din colţ, de zecile de ...[Read More]
„De unde știi că suntem la capătul lumii?” În urmă cu un deceniu, când încercam să îmi conving părinții să-mi cumpere o bufniță (nici nu au vrut să audă de o panteră, deși știau cât de mult o iubesc pe Bagheera), l-am întâlnit pe Mumble, un pinguin imperial care spărgea gheața atunci când cânta, având o voce ascuțită, care i-a câștigat, fără drept de apel, titlul de „cel mai netalentat cântăreț di...[Read More]
Molii, nori, flori, foc și fantome. Copii furați și hoți la scară legendară. O sută de fâșii de întuneric, născute din ură și mânie, nostalgie și tristețe, teamă și speranță. Dorința unei muze, copleșită de coșmaruri. Și visul unui bibliotecar, dependent de povești, basme, legende și mituri, acum un călător însetat de cunoaștere, întemnițat de Laini Taylor în Visul își alege visătorul, un roman sc...[Read More]