Ruta Sepetys se întoarce în România! Cea mai importantă autoare de ficțiune istorică pentru adolescenți și tineri din lume, ale cărei romane sunt traduse în peste 50 de țări și în 36 de limbi, va sosi din nou în România pentru o reîntâlnire cu fanii ei și pentru a lansa romanul „O mare de lacrimi” (Epica, 2017).
Pentru acest roman, Ruta Sepetys a fost distinsă cu Medalia Carnegie pentru cel mai bun roman pentru adolescenți și tineri a anului 2017. Cartea explorează evenimentele din cadrul celui de Al Doilea Război Mondial care au culminat cu scufundarea navei Wilhem Gustloff, cel mai teribil dezastru maritim din istorie, în urma căruia 9.000 de oameni, dintre care cei mai mulți fiind refugiați, și-au pierdut viața.
„Ca scriitor, sunt atrasă de poveștile despre care nu vorbește nimeni și despre filele de istorie care rămân în umbră. Petrec foarte mult timp reflectând la întrebarea — de ce unele fragmente de istorie bântuie conștiința colectivă, în timp ce altele sunt date uitării? Când am început să scriu cartea acum câțiva ani, nu aveam de unde să știu că va fi lansată în contextul crizei refugiaților. Atunci, precum și acum, gândurile mele se îndreaptă spre copii.”
„Istoria ne permite să analizăm deciziile care au fost luate în trecut. Da, istoria poate fi plină de tristețe și durere, dar în același poate să permită speranței, libertății, curajului și naturii miraculoase a spiritului uman să strălucească. Istoria ne-a scindat, dar cititul ne poate aduce laolaltă, nepermițându-ne să uităm. Aceasta este puterea cărților.” – RUTA SEPETYS
După ce am citit primele 6 volume din seria Annika Bengtzon (nu știu de ce i-am oferit atât de multe șanse autoarei după Studio 69 – poate fiindcă nu ratam nici măcar o singură carte din colecția numită cândva Seria neagră?), am știut că nu o să-mi placă defel Cercul Polar. O parte din mine a sperat că romanul nu o să fie ales pentru un blog tour Crime Club, însă ar fi trebuit să-mi amintesc o vec...[Read More]
Fiecare univers postapocaliptic are nevoie de un erou sau de un salvator, însă, față de alți autori, care refuză să depășească o anumită limită (îi includ și pe scenariști în această comparație), Rebecca Roanhorse nu s-a temut să planteze sămânța răului în protagonista seriei A șasea lume, oferindu-i numeroase oportunități – și câteva încurajări nu tocmai subtile – pentru a-și accepta moștenirea î...[Read More]
„- Banii și crimele nu respectă granițele, de ce-ar face-o oamenii?” Contrastele se atrag. Antiteza, folosită atât de des în literatură, fie că ne referim la literatura clasică sau la cea contemporană, nu pune în balanţă doar diferenţele dintre societăţi, diferenţe surprinse cel mai vizibil în opere fantasy sau science fiction, unde regulile pot să fie, până la un anumit punct, modelate atât de in...[Read More]
„- De ce scriem ficțiune? întrebă profesoara Piper. Cath se uită în jos, în caiet. Ca să dispar.” Pentru cei care nu sunt familiarizați cu termenul defangirl, internetul nu este (tocmai) blând în explicaţii: o persoană obsedată de un film, de un serial, de o carte, de un artist, un stalker începător, ce are reacţii puternice, uneori nesănătoase, prin care îşi împărtăşeşte entuziasmul şi nerăbdarea...[Read More]