Fragment în avanpremieră: Colivia regelui (Regina roșie #3)

Toți vor sfârși în flăcări.

Acum fără puteri și bântuită de greșelile fatale, Mare Barrow e prizonieră. Trăiește la mila unui băiat pe care l-a iubit cândva, dar care i-a răspuns numai cu minciuni și trădări. Ajuns rege, Maven complică plasa de păianjen țesută de răposata lui mamă și încearcă să păstreze controlul asupra întregului regat. Roșiii continuă să recruteze și se pregătesc tot mai intens pentru războ. În mijlocul lor, Cal, prințul exilat, va face totul pentru a recupera tronul și inima lui Mare. Toată lumea pare la un pas să explodeze.

În Colivia regelui, al treilea volum din seria se succes Regina roșie, rebeliunea ia proporții și loialitățile tuturor sunt puse la încercare.

PRECOMANDĂ!

***

Mă ridic în picioare atunci când îmi dă voie.

Lanţul mă smuceşte, mă trage de zgarda cu ţepi pe care o port la gât. Vârfurile ascuţite îmi intră în carne, dar nu atât de adânc încât să‑mi dea sângele – nu încă. Oricum, deja îmi sângerează încheieturile mâinilor. Răni care nu se mai vindecă, provocate de cătuşele dure în care am zăcut inconştientă zile întregi. Mânecile mele albe sunt pătate cu purpuriu‑închis şi stacojiu strălucitor. Sânge vechi şi sângenou, cu care este scrisă mărturia chinurilor mele. Prin care voi demonstra în faţa Curţii lui Maven cât de mult am suferit deja.

El stă aplecat deasupra mea. Chipul îi este impenetrabil. Coroana tatălui său îl face să pară mai înalt, ca şi cum lamele ei din fier i‑ar creşte direct din ţeastă. Şi vârfurile lor lucescaidoma unor flăcări răsucite din metal negru, cu reflexe bronz și argintii.Deşi îmi trezeşte doar amintiri amare, mă concentrez asupra acestui obiect, ca să nu fiu obligată să mă uit în ochii lui Maven. Dar el mă trage de un alt lanţ pe care nu pot să‑l văd. Însă îl simt.

Cu mişcări blânde,o mână albă îmi cuprinde încheietura rănită. Cu toate că nu vreau, ochii mi se ridică spre chipul lui, incapabili să îl evite. Zâmbetul lui este oricum, numai binevoitor nu. Subţire şi tăios ca un brici, gata să mă muşte cu toţi dinţii. Dar ochii, ochii lui sunt cei mai îngrozitori. Ochii ei, ai Elarei. Pe vremuri credeam că sunt reci, ochi de gheaţă vie. Acum ştiu mai multe. Cele mai dogoritoare focuri ard cu flacără albastră, iar ochii lui Maven nu sunt o excepţie.

Sunt umbra acelei flăcări. Pentru că, deşi Maven arde de furie, întunericul îl acoperă. Pete vinete îi înconjoară ochii injectaţi. Nu a dormit. Este mai slab decât îl ţin eu minte, mai sfrijit, mai crud. Părul lui, ondulat la vârfuri şi negru precum neantul, i‑a crescut până la urechi. Obrajii încă îi sunt netezi. Uneori uit cât de tânăr este. Cât de tineri suntem amândoi. Sub rochia strâmtă şi dreaptă simt cum mă ustură stigmatul de pe claviculă, litera M înfierată în carnea mea.

Maven se întoarce brusc, trăgând de lanţul care mă leagă și obligându‑mă să mă mişc cu el. Ca o lună care se roteşte în jurul unei planete.

– Vă aduc această prizonieră, această victorie, spune el publicului numeros dinaintea noastră.

Cel puţin trei sute de argintii, nobili şi oameni de rând, gărzi şi ofiţeri. Mă înfior când zăresc cu coada ochiului santinelele, ale căror mantii de culoarea focului îmi amintesc în permanenţă de colivia mea din ce în ce mai strâmtă. Nu sunt departe nici paznicii mei din Casa Arven. Mă orbeşte albul uniformelor lor, mă gâtuie harul lor al tăcerii. M‑ar putea sufoca presiunea pe care o exercită prezenţa lor.

Glasul regelui răsună peste opulenta Piaţă a lui Caesar, reverberând prin mulţimea care‑i răspunde la fel. Probabil că există acolo microfoane şi difuzoare care duc vorbele aspre ale regelui prin tot oraşul şi, desigur, prin tot restul regatului.

– Ea este Mare Barrow, comandanta Gărzii Stacojii.

Îmi vine să râd, în ciuda situaţiei îngrozitoare în care mă aflu. Comandantă. Moartea mamei sale nu‑l împiedică să mintă în continuare.

– O criminală, o teroristă, inamică a regatului nostru. Iar acum îngenunchează înaintea noastră, lipsită de toată puterea pe care a avut‑o.

Lanţul mă smuceşte iarăşi, mă trage. Şi eu întind braţele ca să‑mi păstrez echilibrul. Reacţiile îmi sunt lipsite de vlagă. Ţin ochii în pământ. Ce mai mascaradă!Mă inundă furia şi ruşinea când îmi dau seama cât rău va face Gărzii Roşii gestul meu. Toţi roşii din Norta mă vor vedea dansând aşa cum îmi cântă Maven şi ne vor crede slabi, învinşi, nedemni de atenţia, strădaniile şi de speranţele lor. Nimic mai fals. Dar nu pot face nimic, nu acum, nu aici, când mă aflu a mila lui Maven. Mă întreb ce s‑o fi ales de Corvium, oraşul militarizat pe care l‑am văzut în flăcări în timp ce ne îndreptam spre Năduful. Acolo a avut loc o revoltă după difuzarea mesajului meu. Să fi fost oare prima răsuflare a revoluţiei – sau ultima? Nu am de unde să ştiu. Şi mă îndoiesc că îmi va aduce cineva vreun ziar.

Cal m‑a avertizat asupra pericolului reprezentat de izbucnirea unui război civil. A făcut‑o cu mult timp în urmă, înainte de moartea tatălui său, pe când avea mult mai multe – nu doar o fetiţă impulsivă, înarmată cu fulgere. Rebeliuni de ambele părţi, a zis el atunci. Dar acum, când stau legată în lesă în faţa Curţii lui Maven şi a regatului său argintiu, nu văd că ar exista tabere opuse. Chiar dacă le‑am arătat, le‑am povestit despre temniţele lui Maven, despre cum cei dragi lor au fost aruncaţi în ele, despre cum încrederea le‑a fost trădată de rege şi mama acestuia, tot eu sunt duşmanul. Îmi vine să urlu, dar am suficientă minte şi mă stăpânesc. Glasul lui Maven va fi mereu mai puternic decât al meu.

Oare mama şi tata se uită la mine? Amintirea lor îmi aduce un alt val de tristeţe şi îmi muşc tare buzele ca să nu dau drumul lacrimilor. Ştiu că în apropiere sunt camere de luat vederi, aţintite asupra chipului meu. Sunt convinsă de asta, cu toate că nu le mai pot simţi. Maven nu va rata ocazia de a‑mi imortaliza decăderea.

Mă vor vedea cum mor?

Zgarda de la gât mă contrazice. De ce să‑şi bată capul cu toată punerea asta în scenă, dacă o să mă omoare oricum? Altcineva în locul meu s‑ar simţi uşurat, dar mie îmi îngheaţă măruntaiele de frică. Nu mă va ucide. Nu, Maven nu o va face. Îmi dau seama după felul în care mă atinge. Încă îmi ţine încheietura cu degetele lui lungi şi albe, în timp ce strânge lesa în cealaltă mână. Chiar şi acum, când este evident că‑i aparţin, tot nu vrea să‑mi dea drumul. Aş prefera moartea în locul acestei colivii – moartea este mai bună decât obsesia perversă a unui băieţel nebun ajuns rege.

Îmi aduc aminte de bileţelele lui, fiecare sfârşind cu aceeaşi tânguire stranie.

Pe curând.

Continuă să vorbească, dar îi aud vocea ca de foarte departe, pentru că acum în urechi îmi ţiuie bâzâitul unei viespi. Privesc peste umăr. Prin mulţimea de curteni din spatele nostru. Toţi făloşi şi dezgustători în straiele lor negre, de doliu. Lordul Volo, din Casa Samos, împreună cu fiul lui, Ptolemus, sunt superbi în armurile lor lustruite, de culoarea abanosului, cu eşarfe argintii de la umăr până la şold. Îl privesc pe Ptolemus şi văd roşu în faţa ochilor. Mă lupt cu imboldul de a mă repezi la el ca să‑i sfâşii pielea de pe faţă. Ca să‑l înjughii în inimă, aşa cum l‑a înjunghiat el pe fratele meu, Shade. Probabil că mi se citeşte setea de răzbunare pe chip, pentru că Ptolemus are tupeul să‑mi zâmbească superior. Dacă n‑ar fi zgarda asta şi gărzile din jur, i‑aş sfărâma oasele.

Nu ştiu din ce motiv, dar sora lui, duşmanca mea de luni de zile, nici nu se uită la mine. În straiele bătute cu cristale negre, Evangeline rămâne steaua cea mai strălucitoare a acestei constelaţii agresive. Presupun că va ajunge în curând regină, căci îndură de prea multă vreme această logodnă cu Maven. Nu‑şi dezlipeşte privirea de la spatele regelui – îi fixează ceafa cu ochii ei negri, în care mocneşte un foc sinistru. Se iscă o adiere de vânt, care‑i deranjează pieptănătura argintie, lucioasă, suflându‑i părul de pe umeri. Însă nici nu clipeşte. Doar după o clipă lungă cât o eternitate îşi dă seama că mă holbez la ea. Dar nici măcar atunci nu mă priveşte. Ochii ei nu exprimă nimic. Nu mai sunt demnă de atenţia ei.

– Mare Barrow este prizonieră a Coroanei şi va avea de suportat judecata Coroanei şi a consiliului. Trebuie să răspundă pentru nenumăratele ei crime.

Cum? mă întreb eu.

Împrăștiată, dar creativă, cu nasul în cărți și mereu pe fugă. Încăpățânată și cu un doctorat în Sarcasm. Dușmanul declarat al somnului. Cinefilă de mică, cu căștile în urechi oriunde merge, imaginația o îndeamnă să viseze în cele mai (ne)potrivite momente.

Descoperă „Inima îndrăgostită: O istorie neconvențională a iubirii”, de Marilyn Yalom, la Nemira

Cum a apărut legătura dintre inimă și iubire? Cum a devenit inima simbolul suprem al iubirii și cum a evoluat acesta în decursul timpului, din vremea Scripturilor până în era emoticoanelor din social media? De ce este inima cel mai cunoscut simbol din lume? Răspunde istoricul Marilyn Yalom, soția psihiatrului și scriitorului Irvin D. Yalom, în cartea Inima îndrăgostită: O istorie neconvențională a...[Read More]

Ucenicul asasinului (Trilogia Farseer #1) · Robin Hobb – „Meşteşugului nu-i pasă cine învinge.”

„Amintirile mi se aşază la loc în minte ca nişte cioburi de cristal.” Ai încercat vreodată să scrii despre una dintre seriile tale favorite? Dacă răspunsul este „nu”, te invidiez. Dacă este „da”, atunci mă înţelegi. Sunt curioasă… ai putut să îţi aşterni gândurile, să îţi controlezi sentimentele şi să redai în cuvinte tot ce ai trăit şi îndurat, toate momentele în care ai vrut să te opreşti ...[Read More]

The White Book, carte nominalizată la Man Booker International Prize 2018, va fi musai!

Scriitoarele Han Kang și Olga Tokarczuk, traduse pentru prima dată în limba română la editura ART, se află pe lista scurtă Man Booker International Prize 2018! Romanele The White Book, de Han Kang, și Flights, de Olga Tokarczuk, se regăsesc pe lista scurtă a prestigiosului premiu literar Man Booker International Prize, care recompensează o operă străină tradusă în engleză și publicată în Regatul U...[Read More]

Privilegiații · Jonathan Dee – „Uneori, simţea că ignoranţa lui era nemărginită.”

„Uneori, simţea că ignoranţa lui era nemărginită.” Ambiţia poate să fie toxică, cu atât mai mult dacă majoritatea dorinţelor noastre au rădăcini materialiste. Vrem să fim bogaţi, (veşnic) tineri şi frumoşi, să nu cunoaştem gustul eşecului şi să fugim de griji, boli şi de probleme, să atingem iluzia nemuririi, doar pentru a amâna reîntoarcerea la realitate, unde visele sunt greu de îndeplinit, iar ...[Read More]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*

Lost Password

Powered by watch naruto shippuden watch one piece watch one punch man online

Download by Wordpress Nulled Themes Keepvid youtube downloader