Fragment în avanpremieră: Ghid de vicii și virtuți pentru gentlemeni

Unul dintre cele mai așteptate titluri din această primăvară, un roman îndrăzneț și amuzant, un adevărat deliciu pentru cititori, apare în curând în colecția Leda Edge, tradus de Carmen Ion: Ghid de vicii și virtuți pentru gentlemeni, de Mackenzi Lee.

Henry „Monty” Montague a primit o educație aleasă, în speranța că va deveni un gentleman perfect. Tânărul însă este un spirit neîmblânzit, pe care nici șederile în cele mai distinse școli din Anglia, nici corecțiile fizice aplicate cu încrâncenare de severul său tată nu reușesc să îl lecuiască de pasiunea pentru jocurile de noroc, băutură și idilele cu bărbați și femei deopotrivă.

Pornit în Marele Tur al Continentului, împreună cu cicălitoarea, dar inteligenta lui soră mai mică, Felicity, și avându-l alături pe cel mai bun prieten al său, Percy, un boiernaș de țară mulatru, de care e îndrăgostit până peste cap, Monty este hotărât să dea uitării toate constrângerile și să se distreze cum nu a mai făcut-o vreodată. Când însă dă dovadă de nesăbuință și își însușește un obiect misterios de la curtea regală franceză, călătoria de plăcere se transformă într-o aventură în toată regula, din care nu lipsesc tâlharii la drumul mare, pirații, secretele alchimice și întâmplările romantice.


În dimineața plecării în Marele Tur al Continentului, mă trezesc în pat lângă Percy. Clipesc năuc: nu știu dacă mam culcat cu el sau doar m‑am culcat lângă el.

Percy e îmbrăcat cu aceleași haine ca aseară, chiar dacă sunt în neorânduială și nu acoperă ce s‑ar cuveni să acopere. Deși ușor boțite, cearşafurile nu dau semne de mare deranj. Prin urmare, cu toate că nu am pe mine decât vesta – încheiată acum, ca prin magie, la spate – și un singur pantof, nu cred că e nepotrivit să presupun că ne‑am văzut fiecare de treaba noastră.

În mod ciudat, descoperirea îmi produce un sentiment de ușurare, pentru că aș prefera să nu fiu beat atunci când vom fi împreună pentru prima oară. Dacă va exista o primă oară. Ceea ce pare a fi o posibilitate tot mai îndepărtată.

Percy se răsucește în pat și aproape că mă pocnește peste nas atunci când își aruncă brațul deasupra capului. Își îngroapă fața în culcușul cotului meu și, fără să se trezească, își trage peste el mai mult decât jumătatea de cearșaf care i se cuvine. Părul îi duhnește a tutun și respirația îi e urât mirositoare, dar, dacă e să judec după gustul pe care îl simt în fundul gâtlejului – un amestec otrăvitor de gin botezat și parfum necunoscut –, nici eu nu sunt mai breaz.

Un fâșâit de draperii date deoparte se aude din celălalt capăt al încăperii, iar razele soarelui se năpustesc asupra mea. Îmi acopăr fața cu palmele. Percy se deșteaptă brusc cu un croncănit ca de corb. Dă să se întoarcă pe o parte, întâlnește în cale corpul meu, dar continuă să se rostogolească și sfârșește prin a se urca pe mine. Bășica mea protestează zgomotos. Probabil că am băut extraordinar de mult azi‑noapte, din moment ce o simt așa de îngreunată. Și asta tocmai când începusem să devin încrezător în abilitățile mele de a bea până la a‑mi pierde mințile în fiecare noapte și a mă comporta ca o ființă omenească a doua zi după‑amiaza, dar cu condiția să fie mai pe seară.

În clipa următoare, îmi dau seama de ce mă simt ca o epavă și norii beției încă nu s‑au risipit: nu e trecut cu mult de prânz, oră la care sunt obișnuit să mă trezesc. E destul de devreme, și asta fiindcă Percy și cu mine vom porni astăzi spre Continent.

—  Bună dimineața, domnilor, zice Sinclair din colțul celălalt al camerei.

Abia dacă îi întrezăresc silueta care se profilează pe fundalul ferestrei; continuă să ne tortureze cu blestemata aia de lumină a soarelui.

— Milord, se înclină el în direcția mea, mama dumneavoastră m‑a trimis să vă trezesc. Trăsura vă așteaptă peste o oră, iar domnul Powell și soția Domniei Sale își beau ceaiul în sufragerie.

De undeva din preajma buricului meu, Percy mârâie afirmativ ca răspuns la prezența unchiului și a mătușii lui, un sunet care nu aduce deloc a limbaj uman.

—  Iar tatăl dumneavoastră a sosit aseară de la Londra, milord, adaugă Sinclair. Și dorește să vă vadă înainte să plecați.

Nici eu și nici Percy nu ne clintim. Pantoful desperecheat care îmi stă atârnat de laba piciorului cedează, iar talpa din lemn aterizează pe covorul oriental cu un pocnet surd.

—  Să vă las o clipă ca să vă reveniți? întreabă Sinclair.

—  Da, răspund la unison cu Percy.

Sinclair iese, îl aud cum închide ușa în urma lui. Dinspre fereastră vin zgomote de trăsuri huruind pe aleea din pietriș și strigătele grăjdarilor care înhamă caii.

Percy lasă să‑i scape un mormăit înfiorător, iar eu izbucnesc în râs fără motiv.

Dă să mă pocnească, dar ratează.

—  Ce‑i?

—  Ai mormăit ca un urs.

—  Și tu miroși ca o podea de cârciumă.

Se strecoară afară din pat cu capul înainte, se încurcă în cearșafuri și sfârșește prin a face un stând în cap cu mijlocul îndoit și cu obrazul lipit de covor. Mă lovește cu piciorul în stomac, cam jos pentru gustul meu, iar hohotul de râs mi se transformă într‑un mârâit.

—  Hei, ia‑o mai ușor, iubitule!

Nevoia de a mă ușura devine prea presantă pentru a o mai ignora, aşa că mă salt în capul oaselor, ținându‑mă cu o mână de perdeaua baldachinului. Câteva inele de prindere sar de la locul lor. Mişcarea de aplecare cu scopul găsirii oalei de noapte sub pat riscă să aibă drept rezultat decesul meu sau, cel puțin, golirea prematură a bășicii, în concluzie, mă reped să deschid glasvandul și urinez peste gardul viu.

Când mă întorc, îl văd pe Percy întins în continuare pe podea, cu picioarele proptite de pat. În timpul somnului, părul i s‑a desfăcut din coada prinsă cu o fundă și, răvășit ca un nor negru, îi încadrează fața. Îmi torn un pahar de sherry din carafă și‑l sorb din două înghițituri. Aroma băuturii nu prea reușește să biruie gustul a ceea ce s‑a strecurat în gâtul meu azi‑noapte și a decedat acolo, însă duhoarea mă va ajuta să trec  mai iute peste manifestările de afecțiune cu care părinții mă vor copleși la despărțire. Mă așteaptă zile întregi de călătorit în trăsură cu Felicity. Dă‑mi, Doamne, putere!

—  Cum am ajuns acasă azi‑noapte? mă întreabă Percy.

—  Unde am fost azi‑noapte?

După a treia mână de pichet¹, totul a rămas învăluit în ceață în mintea mea.

—  Cred că ai câștigat mâna aceea.

—  Nu sunt foarte convins că am jucat‑o. Sincer să fiu, băusem câteva pahare.

—  Sinceri să fim, ai băut mai mult decât câteva.

—  Dar nu se poate să mă fi îmbătat așa de tare.

—  Monty, ai încercat să‑ți scoți ciorapii peste pantofi!

Sursă: Pinterest (Epic Reads)

Iau un pumn de apă din ligheanul lăsat de Sinclair, mi‑o arunc peste față și îmi dau câteva palme, o încercare firavă de a‑mi aduna forțele pentru ziua ce stă să înceapă. În spatele meu se aude o bufnitură și Percy se rostogolește de pe pat pe covor.

Mă zbat să‑mi trag vesta peste cap, lăsând‑o să cadă la podea.

Întins pe spate, Percy arată spre abdomenul meu.

—  Ai ceva acolo.

—  Ce? zic eu și mă uit în jos.

Sub buric e o pată de ruj de un roșu‑aprins.

—  Ca să vezi!

—  Cum crezi că a ajuns acolo? rânjește Percy în timp ce scuip în palmă și încep să frec pata.

—  Un gentleman nu bârfește. —  Serios? A fost un gentleman?

—  Îți jur, Perce, că, dacă mi‑aș aminti, ți‑aș spune.

Mai trag o dușcă de sherry, de data asta direct din carafă, cu intenția să o așez apoi pe bufet, dar puțin lipsește să nu‑mi scape din mână. Nimeresc totuși, deși cu un zgomot mai puternic decât intenționasem.

—  Să știi că este o povară.

—  Ce anume?

—  Să fii așa de chipeș. Nimeni nu‑și poate ține mâinile departe de mine.

Râde cu gura închisă.

—  Bietul de tine, ce cruce porți în spinare!

—  Cruce? Care cruce?

— Aceea că toţi se îndrăgosc de tine de cum te văd prima oară.

—  Și nu poți să îi învinovățești. Și eu m‑aș îndrăgosti de mine, dacă așa ceva ar fi posibil, îi răspund, după care îi arunc un zâmbet pe jumătate răutăcios, pe jumătate numai gropițe de copil așa de adânci, că ai putea turna ceai în ele.

—  Chipeș și modest, pe deasupra.

Percy își arcuiește spinarea; se întinde exagerat, cu capul lipit de covor și degetele împletite deasupra. De obicei, nu‑i plac gesturile ostentative, dar dimineața se cam dă în spectacol.

—  Ești pregătit? mă întreabă.

—  Cred că da. Nu prea m‑am implicat în planificarea călătoriei, tata s‑a ocupat de toate. Dacă nu ar fi totul pus la punct, nu ne‑ar expedia.

—  Felicity a renunțat să se mai văicărească în legătură cu școala?

—  N‑am idee ce e în capul ei şi nici nu văd de ce trebuie să o târâm după noi.

—  Numai până la Marsilia.

—  După două luni la Paris.

—  O să supraviețuiești și verii ăsteia petrecute cu sora ta. Deasupra, bebelușul izbucnește în plâns. Podeaua nu reușește să înăbușe zgomotul. Urmează sunetul scos de pantofii doicii, care se grăbește să răspundă chemării lui, un tropăit ca de copite de cal pe pietre.

Percy și cu mine ridicăm ochii spre tavan.

—  S‑a trezit Drăcușorul, remarc eu pe un ton lejer.

Chiar dacă se aud doar în surdină, urletele lui îmi zgândăre durerea ce îmi pulsează în tâmple.

—  Încearcă să ascunzi ce fericit ești că există!

De la venirea lui pe lume, în urmă cu trei luni, nu mi‑am văzut decât rareori frățiorul, îndeajuns însă pentru a mă minuna, la început, de aspectul lui ciudat, încrețit, ca de tomată lăsată să se usuce vara la soare, iar, mai apoi, pentru a mă întreba cum e posibil ca o persoană atât de firavă să aibă un potențial atât de impresionant de a‑mi distruge viața.

Ling o picătură de sherry de pe degetul mare.

—  Ce mai pacoste!

—  Nu poate fi o pacoste așa de mare, doar e aşa de mic, zice Percy și își întinde brațele în lături în chip demonstrativ.

—  Apare te miri de unde…

—  Ei, nu chiar te miri de unde

—  … plânge tot timpul, ne trezeşte din somn și ne ocupă tot spațiul.

—  Da, ce tupeu pe capul lui!

—  Nu ești deloc înțelegător…

—  Nu‑mi dai motive să fiu.

Arunc o pernă în el, dar e prea somnoros ca să se ferească, așa că încasează lovitura în plină figură. Mi‑o azvârle înapoi, dar fără tragere de inimă, în timp ce mă prăbușesc de‑a curmezișul patului, întins pe burtă, cu capul atârnat peste margine și fața deasupra feței lui. Ridică din sprâncene.

—  Ce mină serioasă ai! Te gândești cumva să‑l vinzi pe Drăcușor unei trupe de actori ambulanți, în speranța că îl vor crește ca și cum ar fi unul de‑ai lor? Cu Felicity ai dat greș, poate că a doua oară va fi cu noroc.

Adevărul e că mă gândesc la cu totul altceva. Mă gândesc că acest Percy, cu părul ciufulit și încă mahmur după noaptea de beție, este cel pe care îl îndrăgesc cel mai mult. Mă gândesc că, din moment ce el și cu mine vom face această ultimă călătorie împreună pe Continent, îmi voi petrece anul care vine fără să meditez la cei ce‑l vor urma, că mă voi îmbăta criță ori de câte ori voi avea prilejul, că voi flirta cu fete drăguțe care vorbesc cu accent străin și că mă voi trezi dimineața lângă Percy, savurând fiecare bătaie plăcută a inimii atunci când mă voi afla în preajma lui.

Întind mâna și îi ating buzele cu inelarul. Îmi vine să‑i fac cu ochiul, cu toate că, recunosc, ar fi cam ostentativ, însă am fost dintotdeauna de părere că subtilitatea e o pierdere de vreme. Șansa este mereu de partea celor ușuratici.

Și dacă Percy nu și‑a dat seama până acum ce sentimente nutresc față de el, nu‑i vina mea că e tare de cap.

—  Mă gândesc că astăzi vom porni în Marele Tur, îi răspund, și că nu vreau să irosesc nicio secundă.


¹Numele unui joc de cărți care se joacă în două persoane, cu treizeci și două de cărți (n. red.).

Împrăștiată, dar creativă, cu nasul în cărți și mereu pe fugă. Încăpățânată și cu un doctorat în Sarcasm. Dușmanul declarat al somnului. Cinefilă de mică, cu căștile în urechi oriunde merge, imaginația o îndeamnă să viseze în cele mai (ne)potrivite momente.

Fangirl · Rainbow Rowell – „Sunt prea mulţi oameni. Şi nu am ce căuta printre ei.”

„- De ce scriem ficțiune? întrebă profesoara Piper. Cath se uită în jos, în caiet. Ca să dispar.” Pentru cei care nu sunt familiarizați cu termenul defangirl, internetul nu este (tocmai) blând în explicaţii: o persoană obsedată de un film, de un serial, de o carte, de un artist, un stalker începător, ce are reacţii puternice, uneori nesănătoase, prin care îşi împărtăşeşte entuziasmul şi nerăbdarea...[Read More]

Ruta subterană · Colson Whitehead – „În moarte, orice negru devenea fiinţă umană.”

„În moarte, orice negru devenea fiinţă umană. Numai atunci era egal cu omul alb.” În trecut, libertatea a avut un preţ. Istoria nu ne lasă să uităm de fărădelegile, violența şi cruzimea ce au stropit pământul cu sânge şi lacrimi. Sângele sclavilor, loviţi şi maltrataţi pe plantaţii şi ferme, de cele mai multe ori fără motiv, doar pentru a le reaminti cine este stăpânul şi cine este sclavul, cine s...[Read More]

TOP 10 cele mai citite cărți Litera în 2019

Povestea mea, Michelle Obama, bestseller absolut și în 2019 Autobiografia fostei Prime-Doamne a Statelor Unite ale Americii, una dintre cele mai citite cărți de memorii din istorie, s-a dovedit de mare interes și pentru cititorii români. Michelle Obama ne oferă o poveste vie din culisele vieții ei, relatând secvențe neștiute despre lansarea istorică a familiei ei pe scena internațională, precum și...[Read More]

Noutate în colecția Corint Istorie: O revoltată în Rusia bolșevică, de Evghenia Iaroslavskaia-Markon

Un volum inedit în Colecția Corint Istorie: O revoltată în Rusia bolșevică, de Evghenia Iaroslavskaia-Markon. Idealistă, extremistă și poetă, autoarea a avut un destin tragic, fiind acuzată de propagandă antisovietică, închisă și executată în 1931. Autobiografia sa, descoperită în arhivele FSB în anul 1996, este însoțită de un aparat critic documentat. „Idealistă, extremistă și anarhistă, Evghenia...[Read More]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*

Lost Password

Powered by watch naruto shippuden watch one piece watch one punch man online

Download by Wordpress Nulled Themes Keepvid youtube downloader