Zece ani de căsnicie. Zece ani de secrete. Și o aniversare pe care nu o vor uita niciodată.
Lucrurile merg prost între doamna și domnul Wright de multă vreme. Când Adam și Amelia câștigă un weekend în Scoția, călătoria pare să fie exact ocazia de care au nevoie pentru a-și rezolva problemele.
Scenaristul Adam Wright, care recunoaște singur că este obsedat de muncă, a avut toată viața prosopagnozie, o boală rară care-l împiedică să distingă fețele celor din jur. Nu-și poate recunoaște prietenii sau membrii familiei, nici măcar propria soție.
La fiecare aniversare, soții fac schimb de cadouri tradiționale — din hârtie, bumbac, lut, tinichea — și în fiecare an, soția lui Adam îi scrie o scrisoare pe care nu-l lasă niciodată să o citească.
Până acum.
Amândoi știu că acest weekend le va salva sau le va distruge căsnicia. Unul dintre ei minte și cineva nu vrea ca Adam și Amelia să trăiască fericiți până la adânci bătrâneți.
Goodreads: 3.97
După ce am citit trei romane scrise de Alice Feeney (Piatră, hârtie, foarfecă, Daisy Darker și Sometimes I Lie), am ajuns la concluzia că nu voi fi niciodată în stare să intuiesc toate acele răsturnări de situație din ultimele 50-60 de pagini. Poate că nu am o minte suficient de diabolică sau rețin detalii inutile, trecând peste cele relevante, însă personajele autoarei sunt atât de meschine, atât de egoiste și de perfide, încât te șochează prin simplul fapt că-și încalcă toate principiile ca să obțină ce-și doresc sau să-și înlăture adversarii din cale.
Deși este un thriller domestic, am citit Piatră, hârtie, foarfecă de parcă ar fi fost un roman de acțiune, complet hipnotizată de atmosfera gotică de la început, de capela aparent bântuită, cu nenumăratele sale secrete și odăi ascunse, de gândurile înșelătoare ale celor doi protagoniști, Adam și Amelia, care ar prefera să se afle oriunde altundeva mai puțin într-un loc izolat și înzăpezit, înconjurați de munți și amintiri tulburătoare din trecut, la un pas să se arunce unul pe altul în fața mașinii – bine, bine, poate că exagerez puțin, dar nu par doi soți nerăbdători să-și salveze căsnicia problematică.
„Căsătoria noastră a fost ca o audiție, și nu sunt sigur că vreunul dintre noi a primit rolul meritat.”
O minciună poate să fie folosită drept monedă de schimb, mai ales dacă are puterea de a declanșa un semnal de alarmă. Prin urmare, o folosești pentru a evita o înfruntare sau o situație neplăcută, primind în schimb un adevăr ce ar putea să-ți lase un gust amar. Îl accepți, treci mai departe, însă te gândești deja la următoarea minciună, aproape sperând că jumătatea ta, care a jurat să-ți fie alături la bine și la rău, va proceda la fel. Și uite așa, timp de zece ani, minciunile din familia Wright se înmulțesc și pun în pericol vieți, explodând treptat de îndată ce capela Blackwater se ivește în depărtare.
Sinceră să fiu, e locația perfectă pentru o crimă: lumânări și pene de curent, podele vechi, șoapte fantomatice și scârțâituri, pânze de păianjen și praf din belșug, un frig ce ți se strecoară până-n măduva oaselor și două suflete înverșunate, cu intenții ascunse.
„Nimeni nu știe când o să plece, viața nu este genul ăsta de hotel.”
Încă din primul capitol, când tot încerci să găsești un loc confortabil în pat și ochii îți mai fug înspre telefon, simți că urmează să se întâmple ceva foarte, foarte rău. Animozitatea dintre Adam și Amelia e aproape palpabilă, așa că imediat te întrebi de ce și-au mai bătut capul să parcurgă un drum atât de lung ca să-și salveze căsnicia, în condițiile în care ar fi putut să opteze pentru o locație familiară și sigură, care să le trezească amintiri frumoase, în loc să se izoleze complet de lume și să-și verse timpuriu frustrările.
Am descoperit un joc foarte interesant de-a șoarecele și pisica, în care rolurile alternează constant. La un moment dat, situația capătă o notă amuzantă, pentru că amândoi își demască unul altuia minciunile, ajungând chiar și-n situații extreme, când un mic brânci le-ar putea asigura statutul de „văduv” sau „văduvă”. Adam și Amelia se scot din sărite, par să se urască și, totodată, par uniți într-un fel pe care nu-l poți defini concret prin cuvinte, ca și cum ar mai exista câțiva ași în mânecă, iar toate certurile lor nu au fost nimic mai mult decât o simplă perdea de fum.
Adevărul e că sunt oameni plini de defecte, egoiști și invidioși. Nu ești de partea nimănui și nu-ți dorești ca vreunul dintre ei să câștige, alegând să aștepți apariția unui judecător care să-i pedepsească așa cum se cuvine.
„Visurile sunt ca niște rochii în vitrina unui magazin; arată frumos, dar adesea nu ți se potrivesc când le probezi.”
Scrisorile pe care soția lui Adam i le scrie cu ocazia fiecărei aniversări sunt cheia pentru elucidarea mai multor mistere. Ele însumează zece ani de aspirații și momente de bucurie, de minciuni și uneltiri, de trădări și regrete, o călătorie în trecut pe care fiecare cititor ar trebui să o facă singur, cu mare atenție, astfel încât să distingă acele subtilități ingenioase strecurate de autoare.
Finalul reprezintă o înșiruire de momente mai mult sau mai puțin șocante, unele mai greu de acceptat, altele oarecum intuite, dar la fel de surprinzătoare, iar pe parcursul lecturii vei descoperi peste 50 de zicale, sfaturi sau concluzii pe care vei simți nevoia să le reții sau le salvezi, fie că sunt amuzante, asemenea unor glume cu dublu sens, fie că sunt dureros de adevărate.
Cine ar fi crezut că un joc atât de nevinovat precum Piatră, hârtie, foarfecă va decide soarta unei căsnicii clădite încă din primul an pe o minciună? Una de altfel bine intenționată, rostită din iubire și grijă. Dar fiecare secret ajunge să fie descoperit, poate peste o lună, poate peste un deceniu, iar dorința de răzbunare are toate șansele să devină un afrodiziac puternic, mai ales când ura și furia fac front comun și dau lovitura finală.
Articolul face parte din blog tour-ul organizat de Crime Club cu ocazia apariției în limba română a romanului Piatră, hârtie, foarfecă la Storia Books. Puteți citi alte păreri pe blogurile colegilor mei: Biblioteca lui Liviu. Literatura pe tocuri, Cărțile mele și alți demoni, Anca și cărțile, Ciobanul de azi, CiteștE-MI-L, Analogii – Antologii și When the Rain Falls.
