Prințul nemilos (Făpturile Văzduhului #1) · Holly Black – „Fie ca moartea să fie singurul tău tovarăş.”

Cărți Foxisme Recenzii
Comandă
10

Perfect

9

User Avg

Prințul nemilos (Făpturile Văzduhului #1) · Holly Black – „Fie ca moartea să fie singurul tău tovarăş.”
Prințul nemilos (Făpturile Văzduhului #1) · Holly Black – „Fie ca moartea să fie singurul tău tovarăş.”

Jude avea șapte ani când părinții ei au fost uciși iar ea și cele două surori ale ei au fost răpite și duse să trăiască în înșelătoarea Înaltă Curte a Tărâmului zânelor. Au trecut zece ani și acum Jude își dorește mai mult decât orice să-și găsească locul aici, în ciuda condiției sale de muritoare. Însă multe dintre zâne detestă oamenii. Mai ales Prințul Cardan, fiul cel mai mic și mai nemilos al Înaltului Rege. Ca să-și câștige locul la Curte, Jude este nevoită să-l sfideze și să suporte consecințele.

Goodreads: 4.25

Serie:Gen carte:, , An publicare carte:Editură:Autor:

Zânele sunt periculoase şi imprevizibile. Te seduc, te mint şi te corup. Influenţa lor poate să fie toxică şi copleşitoare, o vrajă ţesută doar cu ajutorul unui zâmbet şi a unei priviri iscoditoare. Sunt Făpturile Văzduhului, iar tu eşti prada lor. Un prizonier, un sclav, o marionetă. Cu ochii măriţi de spaimă, simţi cum energia îţi părăseşte trupul, cum dorinţele lor devin ale tale, cum sufletul îţi este corupt, mintea învinsă şi inima frântă. Înainte să îţi dai seama ce se întâmplă, vei avea genunchii lipiţi de pământ şi capul plecat, un semn de supunere şi devotament care o să îi fie pe plac lui Cardan, Prințul nemilos.

Holly Black, ce mi-ai făcut? Ce blestem ai aruncat asupra mea? Ai suflat praf de zâne peste cuvinte, ai strecurat descântece între pagini? De ce mă simt atât de răvăşită după Prinţul nemilos? Atât de epuizată, râvnind după mai mult? Am luat o pauză îndelungată de la YA-uri, în special cele fantasy, pentru că eram mereu nevoită să caut cu lupa elementele specifice genului literar, dar mi-am dorit să citesc Prinţul nemilos de când am văzut anunţul de pe pagina celor de la Storia Books.

Nu exagerez când mărturisesc că mi-am dorit cu disperare cartea. Când a ajuns coletul, mulțumită prietenilor extraordinari de la editură, când am profitat de o clipă de singurătate, pentru a-mi putea elibera entuziasmul şi nerăbdarea, am admirat câteva minute bune coperta, uitând de cât de mult tânjeam după cealaltă variantă, cu fundalul negru. Simbolistica nu este subtilă, însă te influenţează pe toată durata lecturii. Cauţi coroana de pe copertă, crengile uscate, lipsite de frunze, apoi te opreşti din nou asupra titlului, o altă enigmă neaşteptată. Poate că autoarea ne-a oferit un răspuns, însă „onoarea” de a fi intitulat „prinţ nemilos” nu cred că i se atribuie unui singur personaj. Refuz să cred acest lucru.

Cred că am ţipat atunci când am observat surpriza oferită de copertele 2 şi 3. Coroana nu reprezintă doar alianţe politice şi putere nemăsurată: este o moştenire şi o povară, un dar şi un blestem. Însă Făpturile din Văzduh se luptă pentru ea, şi-o doresc şi se tem de momentul în care Înaltul Rege îşi va alege urmaşul. Pe tabla de şah, în jocul pentru putere, participă zeci, dacă nu sute de fiinţe, spioni şi asasini, regi şi regine, prinţi şi prinţese, ştergând linia dintre cei bogaţi şi cei săraci, dintre nobilime şi cei de rang inferior.

În Prinţul nemilos, lumea fantasy este minunat schiţată. Magia pulsează în aer, se regăseşte în ochi şi în suflet, în sânge şi pe buzele zânelor. Este monedă de schimb şi armă, defineşte supremaţia Făpturilor din Văzduh, avantajul lor asupra muritorilor, care pot să fie foarte uşor subjugaţi şi controlaţi, manipulaţi de aceste fiinţe încântătoare, perfecte şi nocive, ce nu ştiu întotdeauna să diferenţieze plăcerea şi divertismentul de tortură şi sclavie.

„Fireşte că vreau să fiu ca ei. Sunt frumoşi ca nişte săbii făurite într-un foc divin. Vor trăi veşnic. Iar Cardan e chiar mai frumos decât ceilalţi, cu părul lui negru şi irizat, ca pana corbului, şi pomeţii suficient de pronunţaţi încât să poată sfâşia inima unei fete. Pe el îl urăsc mai mult decât pe toţi ceilalţi. Îl urăsc atât de mult, încât uneori, când mă uit la el, abia mai pot să respir.”

În regatul Elfhame, muritorii se află în inferioritate. Aici trăiesc impi şi hobi, goblini şi grigi, selkele şi pixi, toate zânele din basme şi legende. Urechi îmblănite şi ascuţite, piele verde, albastră sau roşie, gheare, colţi şi cozi, aripi diafane şi bucle ce împrumută culoarea oricărui anotimp, o paletă de nuanţe şi tonuri ce vrăjesc şi seduc privirea pierdută a oricărui muritor. În acest tărâm al plăcerilor şi al abundenţei, al păcatelor şi al dorinţelor, locuiesc Jude Duarte şi surorile ei, sub protecţia lui Madoc, generalul Înaltului Rege.

Răpită din lumea muritorilor la vârsta de şapte ani, Jude nu știe dacă trebuie să iubească sau să urască Tărâmul Zânelor. Chiar dacă este o „simplă” muritoare, ea poate să se strecoare oriunde îşi doreşte, pentru că este vulnerabilă şi fragilă, o străină şi o impostoare, cel puţin în ochii zânelor.

Jude Duarte a devenit una dintre eroinele mele YA preferate. Vulnerabilă şi fragilă? Lasă-le pe zâne să o desconsidere, să nu îi observe viclenia şi ambiţia. Dacă alte eroine au nevoie de îndrumători şi mentori, de dragoste şi promisiuni deşarte, Jude este o protagonistă excepţională, ce reuşeşte să te înspăimânte, să te uimească şi să te impresioneze prin fiecare decizie luată. Da, este impulsivă şi nu se sfieşte să rostească adevărul, indiferent de consecinţe, dar este o muritoare care nu vrea să fie înjosită şi umilită, ce refuză să coboare genunchiul şi să le facă pe plac zânelor.

„Nu tânjesc să devin egală cu ei. În inima mea, tânjesc să-i întrec.”

La prima vedere, Jude este un cadou atent ambalat, un alt pachet de sub brad. Ştii că este acolo, dar nu îi apreciezi valoarea şi potenţialul. Dacă ai şti că în cutie se află o păpuşă matrioșka, o spioană şi o manipulatoare, o muritoare cu o mie de fețe, nu ai îndrăzni să o răneşti sau să o ameninţi cu moartea. Este foc şi gheaţă, lumină şi întuneric, zi şi noapte. O tânără care s-a transformat într-o fiinţă crepusculară, ce renunţă la siguranţă şi echilibru, atrasă într-un complot malefic, o reţea de trădări şi conspiraţii ce se întinde pe mai multe regate, toate culminând cu încoronarea următorului Înalt Rege.

Nu vreau să îţi spun nimic mai mult. Departe de mine să intru în sfera spoilerelor (niciodată nu o fac), dar îmi e teamă să îţi dezvălui chiar şi cel mai neînsemnat amănunt. Prinţul nemilos este o carte ce trebuie trăită, devorată şi savurată, un adevărat deliciu pentru cititori. Chiar dacă este încadrat ca roman YA, această eticheta nu ar trebui să fie o limitare sau un impediment pentru cititorii de fantasy.

Am observat că ei se sperie când văd YA, dar, de data aceasta, îi rog să nu se ferească de serie. Numărul clişeelor specifice genului YA este redus, aproape insesizabil. Nu este vorba de un roman guilty pleasure, ci de o poveste cu un potenţial enorm. Nu este un roman doar de introducere, ci o carte aflată la limita dintre A Court of Thorns and Roses (Regatul spinilor și al trandafirilor) şi A Song of Ice and Fire (Cântec de Gheaţă şi Foc).

La un moment dat, răsturnările de situaţie m-au ameţit. Nu îmi venea să cred ce citesc. Am recitit anumite pasaje, am trecut din nou peste indicii, am analizat fiecare personaj, fie el secundar sau episodic, căutând trădătorii şi mincinoşii. Piesele de puzzle nu se potrivesc nici măcar la final, când are loc ultima înfruntare dintre Jude şi Cardan. Abia după ce ai teminat ultimul capitol realizezi că jocul nu s-a sfârşit, că Prinţul nemilos a fost doar prima rundă, prima probă, prima provocare. Şi prima înşelăciune.

„Fie ca moartea să fie singurul tău tovarăş.”

Îmi plac la nebunie personajele gri, la limita dintre bine şi rău. Le iubesc defectele şi ambiţiile, dorinţa pentru putere şi schimbare, uşurinţa aparentă cu care îşi menţin adevăratele intenţii ascunse şi oferă un magnific spectacol de iluzionism în ultimele pagini, când vastitatea manipulării lor nu îi atinge doar pe duşmani, ci şi pe prieteni şi aliaţi. Aici se ascunde o parte din savoarea romanului, pasiunile şi motivaţiile ce îi definesc pe eroi, antagonişti şi antieroi.

L-am menţionat pe Cardan puţin mai devreme. Prinţul Cardan, îmi cer scuze. Ah, ce personaj! Un prinţ îngâmfat şi arogant, adesea crud şi violent cu Jude, o violenţă verbală, ce se răsfrânge fizic doar printr-o strângere mai tare de braţ sau o apropiere ce îl sperie chiar şi pe cititor. Pe Cardan îl urăşti, însă, când o parte din trecutul său îţi este dezvăluit, nu poţi împiedica strecurarea unui puls de empatie.

Cardan este seducător, chipeş şi elegant. Poate obţine orice îşi doreşte. Pe oricine. E malefic şi, la prima vedere, răutatea întruchipată, personificarea întunericului. Din păcate, toate defectele lui (şi sunt enorm de multe), nu împiedică fascinaţia cu care urmăreşti şi trăieşti fiecare interacţiune dintre el şi Jude. Legătura dintre ei este toxică, o ură copleşitoare, morbidă, greşit de captivantă. El o răneşte, ea se răzbună. El o ameninţă, ea îl înfruntă. El o atinge, ea arde.

„- Ştii ce înseamnă muritor? Înseamnă născut ca să moară. Înseamnă care merită să moară. Asta eşti tu, asta te defineşte – moartea. Şi totuşi, iată-te, hotărâtă să mi te opui, în ciuda faptului că până şi în clipa asta putrezeşti pe dinăuntru, tu, creatură muritoare, coruptă şi nocivă. Spune-mi ce simţi. Chiar crezi că poţi câştiga împotriva mea? Împotriva unui prinţ al Tărâmului Zânelor?

[…]

– Te voi sfida în continuare. Te voi face de râs cu sfidarea mea. Îmi tot aminteşti că sunt o biată muritoare şi că tu eşti un Prinţ al Zânelor. Ei bine, dă-mi voie să îţi amintesc că asta înseamnă că tu ai mai multe de pierdut, pe când eu nu am nimic. Poate că vei câştiga în cele din urmă, poate că mă vei vrăji şi mă vei chinui şi mă vei umili, dar am să mă asigur că, odată cu prăbuşirea mea, vei pierde tot ce-mi stă în putere să-ţi răpesc.”

Of, I ship them. Bad, like really bad. Sunt nepotriviţi unul pentru celălalt, dar, oricât de nocivă este prezența unuia pentru celălalt, atracţia dintre ei nu poate să fie ignorată. Nu oglindeşte sau acaparează acţiunea. E acolo, pe fundal, în gândurile lui Jude, în coşmarurile lui Cadran. În speranţele mele pentru viitor, pentru cel de-al doilea volum, pentru că scena finală, în care ei sunt protagonişti, did something to me. Dacă aş putea să primesc al doilea volum chiar acum, cred că aş fi dispusă să renunţ şi la 200 de cărţi din bibliotecă pentru a afla ce se întâmplă mai departe.

După Prințul nemilos, am nevoie de răspunsuri. Vreau să mă întorc în Tărâmul Zânelor. Vreau să vizitez Curtea Unseelie şi să aflu cine este patroana nopţii, să îi întâlnesc pe fiii Amurgului, la Curtea Seelie, să le găsesc pe Făpturile Sfioase, Zânele Sălbatice. Vreau să plec în altă misiune cu Stafia, Gândacul şi Bomba. Aşa că dacă mă poţi ajuta şi să îmi curmi suferinţa, pentru că doar suferinţa poate să fie sentimentul trăit în acest moment, aştept un mesaj şi un răspuns la strigătul meu de ajutor.

P.S.: Nu există altă explicaţie, am inhalat praf de zâne. Și nici măcar nu l-am cunoscut pe Regele malefic.

P.P.S.: Nu pot să vă dezvălui foarte multe despre Madoc, dar relaţia dintre el şi Jude este uimitoare. Uimitoare, dar dureroasă.

10

Perfect

Împrăștiată, dar creativă, cu nasul în cărți și mereu pe fugă. Încăpățânată și cu un doctorat în Sarcasm. Dușmanul declarat al somnului. Cinefilă de mică, cu căștile în urechi oriunde merge, imaginația o îndeamnă să viseze în cele mai (ne)potrivite momente.

1 Comment

  1. Recenzia ta ma face sa cred ca am inhalat si eu praf de zane pentru ca nu ma mai pot gandi la alta carte decat la asta. :)))))
    Abia astept s-o citesc! 🙂

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*

Lost Password

Powered by watch naruto shippuden watch one piece watch one punch man online

Download by Wordpress Nulled Themes Keepvid youtube downloader