Negru ca abanosul (Albă-ca-Zăpada #3) · Salla Simukka

Cărți Foxisme Recenzii
Comandă
9

Uimitor

10

User Avg

Negru ca abanosul (Albă-ca-Zăpada #3) · Salla Simukka
Negru ca abanosul (Albă-ca-Zăpada #3) · Salla Simukka

A fost odata o fată... care avea o umbră.

Trupa de teatru a unui liceu de artă pune în scenă o versiune modernă a basmului Albă ca Zăpada, cu Lumikki Andersson în rolul principal. Repetițiile merg bine, iar între Lumikki și băiatul care-l interpretează pe vânător pare să existe o chimie palpabilă.

Oare Lumikki s-a îndrăgostit pentru prima oară?

Cu puțin înainte de premieră, lui Lumikki îi parvine un șir de scrisori semnate de un admirator secret, a cărui pasiune pentru ea se preschimbă rapid într-o obsesie periculoasă.

Încercând să afle adevărata identitate a hărțuitorului, Lumikki trebuie să aducă la lumina cele mai sumbre secrete din propriul trecut. Iar cum premiera spectacolului se apropie cu repeziciune, Lumikki trebuie să-l prindă în capcană pe hărțuitorul său, cu sufletul negru ca abanosul.

Goodreads: 3.48

„A fost odată o cheie care a așteptat răbdătoare mult și bine.
A fost odată o cheie care voia să descuie iarăși cufărul și să scoată la lumină tainele dinăuntru.
A fost odată ca niciodată o cheie mutată din vechea ei ascunzătoare într-un loc nou, săpat în piatră veche.”

Seriile populare beneficiază de un fandom impresionant (uneori, isteric), de numeroase fan art-uri, ficuri, „amintiri” personalizate sau, atunci când și norocul se strecoară în ecuație, de o ecranizare binemeritată, care, sperăm noi, cei optimiști și veșnic stresați de rezultatul final, nu va distruge sursa scrisă. Orbiți fiind de promovarea pe care ele o primesc, pierdem din vedere seriile mai controversate, care nu se folosesc de „ingrediente” clasice, ușor clișeice, pentru a trezi interesul, seriile care încă nu au o voce atât de puternică încât să capteze atenția cititorilor și să-și mărturisească secretele, rămânând mereu în umbră în librării, ignorate sau uitate mult prea repede. Din păcate, trilogia „Albă-ca-Zăpada” a autoarei Salla Simukka se încadrează în a doua categorie.

Ați citit vreodată o carte dintr-o singură suflare? O suflare timidă, care tremură atunci când este descătușată, care poate să oprească timpul, sfidându-i legile, în același mod în care Legolas spulberă legile fizicii în The Hobbit: The Battle of the Five Armies? Cu doar 159 de pagini de parcurs, un număr mult prea mic pentru o protagonistă atât de incredibilă și de fascinantă, am terminat romanul în jumătate de oră, după ce l-am amânat câteva luni, din dorința de a lăsa seria neterminată și de a nu o finaliza.

Nu am întâlnit foarte multe eroine pe care să le apreciez sau care să mă împiedice să-mi dau ochii peste cap (mă refer strict la literatura contemporană). Hermione Granger. Inej Ghafa. Karou. Șeherezada.June Iparis. Robin Ellacott. Viola Eade. Lisbeth Salander. Mustang. Acum, Lumikki Andersson.

Trilogia nu se apropie de sfera fantastică, însă Lumikki este magică, într-un fel abstract și greu de înțeles, imposibil de reliefat prin intermediul cuvintelor. În continuare un suflet chinuit, bântuit de șoapte din trecut, de fantasme care o împiedică să trăiască în prezent, Lumikki pare să-și fi găsit un echilibru după întâmplările din volumele precedente, un loc al ei, în care se simte bine și se află în siguranță. Cel mai important? Este fericită.

Are trăsăturile potrivite pentru a o interpreta pe Albă ca Zăpada, iar versiunea modernă a basmului pare special croită pentru ea, pentru firea ei imprevizibilă și atracția ei pentru neconvențional. Între repetiții și un grup nou de „amici”, mult prea curioși să o cunoască pe adevărata Lumikki Andersson, eroina despre care a scris presa în urmă cu câteva luni, reușesc să se infiltreze câteva scrisori anonime, atent meșteșugite, opera unui obsedat periculos, care o pândește pe Lumikki și pare să știe totul despre ea.

„Lumikki a mea,

Prințul tău nu te cunoaște. Nici cel din piesă, nici din viața reală. Nu-ți vede decât învelișul exterior. Nu vede decât o parte din tine. Eu văd mai profund, îți citesc în suflet.

Ai mâinile pătate de sânge, Lumikki. Știi doar. Amândoi o știm.

Îți văd toate mișcările.

Ne auzim cât de curând. Până atunci să știi un lucru: dacă spui cuiva, fie și unui singur om, că ți-am scris, o să curgă imediat și mai mult sânge. Iar atunci nimeni nu o să scape cu viață de la premiera piesei tale.

Cu drag,

Admiratorul tău, Umbra ta”

Echilibrul, așa fragil cum era, se destramă. Lumikki nu știe în cine ar putea să aibă încredere. Orice ar face, indiferent cât de mult ar încerca, tot singură se simte. Nu se poate concentra la repetiții și se pierde în rol. Nu poate să doarmă sau să-și deschidă sufletul în fața lui Sampsa, vânătorul care i-a furat inima și care reușise, pentru o perioadă scurtă de timp, să o facă să uite de necazurile care au urmărit-o în trecut.

„Aceasta era pădurea lui Lumikki. În bezna ei încăpeau laolaltă patima și frica, disperarea și bucuria. Aerul care-i umplea plămânii o amețea. În brațele pădurii, tot creștea și creștea, până la desăvârșire. Se depășea pe sine, era mai liberă decât oricând. Lumikki s-a întins la pământ și și-a lipit palma de solul umed, dorindu-și să devină și ea o rădăcină, să se confunde cu celelalte și să străpungă pământul până dădea de arcul vibrând al inimii.

Pădurea suspina și zvâcnea în jurul lui Lumikki, cu o bătaie unică. Bătaia inimii ei.”

Furie. Teamă. Haos. Așa se desfășoară fiecare zi din viața lui Lumikki. Schimbările nu întârzie să apară, iar atenția pe care o primește o îndeamnă să fie din ce în ce mai precaută, chiar și cu Sampsa, care nu vrea decât să o răsfețe și să o iubească. Legătura dintre ei mi s-a părut benefică. Nu este cel mai romantic termen pe care puteam să-l folosesc, dar Sampsa a fost ca un medicament pentru Lumikki, leacul de care ea a avut nevoie ca să învețe din nou să zâmbească. E „băiatul bun”, lipsit de aroganță, care nu trebuie să îmbrățișeze rolul de „șmecheraș” pentru a câștiga fata.

„- Bună dimineața, Frumoasa Adormită, a salutat-o Sampsa, aplecându-se s-o sărute iarăși pe Lumikki.

– De când e gluma asta veche? a mormăit Lumikki, întinzându-și brațele, care-i amorțiseră.

– De mai bine de un secol.

Simțea râsul lui Sampsa ca o furnicătură pe gât. O gâdila. Era plăcut.”

Însă, spre marea mea surprindere, autoarea a optat pentru un triunghi amoros care începe și se sfârșește brusc, de parcă a uitat să adauge cuprinsul și a sprintat până la final, doar ca să termine povestea mai repede, în condițiile în care totul părea să meargă bine pentru protagonistă, o adevărată premieră pentru aceasta trilogie.

Blaze a părăsit-o pe Lumikki. I-a frânt inima și a abandonat-o. Durerea a trecut, inima s-a vindecat și ea și-a găsit „cavalerul în armură strălucitoare” în Sampsa. Însă, cum totul era prea frumos ca să dureze, prezența lui Blaze încă o tulbură pe Lumikki și se topește mai repede ca o lumânare de Crăciun când el îi încalcă intimitatea și uită semnificația „spațiului privat”.

Nu vreau să divulg de ce Blaze este un personaj diferit, foarte rar întâlnit în literatură, însă mi-am dorit să dispară din prima clipă în care i-am zărit numele pe pagină. Not this again. Este doar un egoist. Un laș. Care ar trebui să își facă din nou bagajele și să dispară. De data aceasta, pentru totdeauna.

„- Ne vedem curând, prințesa mea. Și tu știi doar. N-o să reușim să păstrăm prea mult timp distanța.”

Amintirile din copilărie sunt o comoară neprețuită. Pentru Lumikki, sunt doar minciuni frumos ambalate. Memoria ei o înșală, o îndepărtează de adevăr. Părinții ei nu par dornici să-i împărtășească neliniștea. Constrânsă de acest admirator posesiv și gelos, care îi amenință viața lui Sampsa și pare dornic să comită o crimă, cu cât mai repede, cu atât mai bine, Lumikki este forțată să îi accepte condițiile, să îi confere lui toată puterea, devenind o simplă marionetă, care nu poate să își rupă sforile, oricât de mult s-ar strădui.

Lumikki Andersson ar putea să fie fiica lui Lisbeth Salander. Asemănarea este vizibilă, un motiv în plus pentru a citi această trilogie pierdută pe rafturi. Majoritatea eroinelor sunt nesigure pe ele, iau decizii prostești, nu învață din greșeli și nu sunt atente la detalii. Lumikki este o excepție. Are o voință de fier, o personalitate complexă și un psihic puternic. Este inteligentă, curajoasă și conștientă de defectele ei, fără să-și pună în umbră calitățile. Dar este și foarte tânără. Și singură. Nu știe cum să îi lase pe ceilalți să se apropie de ea. Se teme de lumea înconjurătoare, deși face eforturi substanțiale pentru a ascunde acest amănunt.

Am fost puțin dezamăgită de felul în care autoarea a ales să încheie trilogia. Cred că Lumikki merita o „soartă” mai bună, un „premiu”, oricât de mic, pentru nesfârșitele probleme pe care le-a avut de înfruntat. Sperasem că voi regăsi personaje din volumele anterioare, că în Negru ca abanosul se vor lega toate întâmplările, însă fiecare roman poate să fie citit ca unul de sine stătător, ceea ce e concomitent un plus și un minus pentru serie.

Cu un stil la fel de fluid, poetic și răvășitor, Salla Simukka încheie triloga Albă-ca-Zăpada cu un roman alert și captivant, care se termină mult prea repede, fără să îți ofere timpul necesar pentru a-ți lua la revedere de la personaje.
Cu un final dramatic, umbrit de tristețe, Lumikki Andersson dispare din viața noastră, dar și nu din bibliotecă, unde întotdeauna va avea un loc al ei.

Mulțumesc Editurii Trei pentru roman!

9

Uimitor

Împrăștiată, dar creativă, cu nasul în cărți și mereu pe fugă. Încăpățânată și cu un doctorat în Sarcasm. Dușmanul declarat al somnului. Cinefilă de mică, cu căștile în urechi oriunde merge, imaginația o îndeamnă să viseze în cele mai (ne)potrivite momente.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*

Lost Password

Powered by watch naruto shippuden watch one piece watch one punch man online

Download by Wordpress Nulled Themes Keepvid youtube downloader