Recomandare: 8 cărți de citit de la Paladin și Young Art (2+1 CADOU)

Anul trecut am luat o pauză îndelungată de la două dintre genurile mele preferate: fantasy și YA. Am preferat să recitesc autori clasici și să descoper o altă latură a literaturii contemporane, să mă axez pe ficțiune istorică și pe colecții pe care le evitam până în acel moment, să îmi diversific lista de to-read și să revin (puțin) cu picioarele pe pământ, unde nu mă lupt cu demoni ai focului și nu cred în profeții vechi de sute de ani.

Schimbarea m-a ajutat din mai multe puncte de vedere și foarte puține romane nu s-au ridicat la nivelul așteptărilor, însă, de fiecare dată când ignoram romanele pe care doream cu ardoare să le devorez, mă simțeam vinovată față de autori și personaje, de parcă trișam și încercam să devin alt (tip de) cititor. 2017 a fost un experiment, unul încununat cu succes. Greșeala mea a fost că „am întrerupt” brusc legătura cu supranaturalul, legendele și miturile, cu poveștile ce mă țineau captivă între pagini până la răsăritul soarelui, când zâmbeam sau plângeam la vederea zecilor de pagini rămase. Voiam să evit finalul și să îmi astâmpăr curiozitatea, să prelungesc „tortura”, dar întotdeauna cedam. Încă procedez așa și nu simt niciun regret.

Prietenii de la Cartepedia spun că La noi, fiecare carte are omul ei. Eu consider că fiecare carte are mai multe suflete-pereche, acei cititori ce văd dincolo de aparențe și metafore, care își protejează cărțile și apreciază fiecare cuvânt, oricât de nemilos sau de greșit este, completând experiența unei lecturi memorabile, ce ar trebui să îți frângă inima pentru ca aventura să fie de neuitat.

Sunt încă amețită, într-un sens bun, după ce am primit primul colet de la Cartepedia (o să împărtășesc curând cu voi surprizele). Nu știu cum să le mulțumesc pentru încredere, pentru bucuria oferită, dar am câteva idei. Articole, recenzii, recomandări, multe poze și creșterea entuziasmului pentru lectură. Sună ca un plan bun, nu?

Până la finalul lunii, pe site-ul lor este oferta 2+1 CADOU la Editurile Paladin și Young Art: alegi trei cărți și plătești doar două! Cum cărțile Grupului Editorial Art ocupă un loc semnificativ în biblioteca mea, am stat ieri câteva minute bune în alegerea celor opt titluri ce mi-au răpit somnul. Dar nu pot să mă plâng: le-aș reciti cu drag, pe unele cu câteva pachete de șervețele la îndemână, pe altele cu teamă, pentru că atunci când cunoști toate răspunsurile și ești conștientă de greșelile ce urmează, nefericirea crește când îți amintești că soarta personajelor nu se află în mâinile tale. Adevărul (trist) este că niciodată nu s-a aflat, dar îl ignorăm și ne prefacem că avem și noi un cuvânt de spus.

Editura Paladin

Al Cincilea Anotimp (Pământul sfărâmat #1), de N.K. Jemisin

Am crezut că Jemisin a devenit una dintre autoarele mele preferate după ce am citit Luna ucigașă și Cele o sută de mii de regate, dar abia când am descoperit seria Pământul sfărâmat mi-am dat seama că „mărturisirea” a fost rostită mult prea devreme. Când o citești pe Jemisin, trăiești și respiri fantasy. De câteva luni încerc să îmi adun gândurile și să scriu un articol despre Al Cincilea Anotimp, însă cum aș putea să sintetizez în 1.500 sau 2.000 de cuvinte (nici nu concep să scriu mai puțin la un astfel de roman), complexitatea și originalitatea ce sălășluiesc în seria Pământul sfărâmat, această capodoperă fantasy pentru care nu pot să simt decât admirație, fascinație și dor? Să afirm că mi-a plăcut la nebunie pare să fie o blasfemie. Nu am fost niciodată înșelată cu atâta dezinvoltură de o carte și de personaje: toate teoriile și supozițiile mele s-au dovedit a fi eronate, iar finalul este perfect și cutremurător, în „armonie” cu imaginația și talentul autoarei. Te asigur, cititor drag, că nu ai citit niciodată ceva asemănător cu Al Cincilea Anotimp!

Calea regilor (Arhiva luminii de furtună #1), de Brandon Sanderson

În așteptarea celui de-al doilea roman al seriei, vreau să îți recomand două cărămizi înfricoșătoare și să trăiești pe pielea ta o aventură ce îți va pune mintea în pericol și instinctele în dificultate. Am terminat al doilea volum din Calea regilor într-o duminică seară, pe la două dimineața, epuizată, amețită și puțin neliniștită, pentru că nu aveam cu cine să vorbesc despre serie sau să fac schimb de teorii. Sanderson este autorul care știe cum să te tortureze, să te enerveze și să te înfurie, ca apoi să îți zâmbească și să te îndrume în direcția potrivită, doar pentru a te șoca sau a te zdruncina la final, în ultimele capitole, când trebuie să reconsideri tot ceea ce ai citit și să schițezi o plecăciune pentru viclenia și ingeniozitatea de care a dat dovadă.

Calea regilor este o provocare pentru cititorii curajoși, care își doresc să citească o operă fantasy complexă și spectaculoasă, cu personaje memorabile și misterioase, pe fundalul unor legende care încă au influență în prezent, la sute de ani distanță, când Sanderson se folosește de toate resursele sale pentru a ne arunca într-un tărâm zguduit de războaie, minciuni și trădări, unde trebuie să-l identificăm repede atât pe cel care va aduce izbăvirea, cât și pe cel care va aduce pieirea, înainte să fie prea târziu.

 

Furia roșie (Furia roșie #1), de Pierce Brown

Sunt cărţi despre care aş putea să vorbesc minute, ore, zile în şir, fără să îmi repet ideile sau să îmi plictisesc auditoriul. Sunt cărţi care mă smulg din realitate şi mă aruncă într-un tărâm străin şi primejdios, unde sunt nevoită să mă adaptez noilor legi, dacă vreau să supravieţuiesc şi să descopăr misterele pe care le-a pregătit autorul pentru mine. Sunt cărţi despre care nu pot să vorbesc imediat, chiar dacă aventura abia s-a încheiat şi eu încă sunt acolo, cu mintea şi cu sufletul, la limita dintre ficţiune şi realitate, trecut şi prezent, bine şi rău.

Sunt cărţi care m-au impresionat şi Furia roșie este una dintre ele; un roman SF violent, o distopie incredibilă şi captivantă, o aventură care nu vrei să se sfârșească. Katniss? Ender? Harry Potter? Percy Jackson? Să îți faci loc pe listă pentru Darrow, un protagonist complex şi impresionant, mai vulcanic şi mai încăpăţânat ca Ender, mai puternic, mai viclean şi mai rece faţă de Katniss, autorul oferindu-i o evoluţie spectaculoasă de-a lungul seriei. Sondor al Iadului din Lykos, soţ îndrăgostit şi vesel, prieten, frate şi coleg de nădejde. Acesta este un Darrow al trecutului, al viselor spulberate şi al sufletului sfărâmat, o umbră a tânărului care lucra pentru un viitor mai bun al omenirii, sperând la dreptate, egalitate şi onoare din partea superiorilor săi. Nu vrei să îți încrucișezi pașii cu Darrow din prezent. Dar nici nu ai de ales.

 

Renașterea (Assassin’s Creed #1), de Oliver Bowden

Am descoperit jocurile din seria Assassin’s Creed în ultimul an de liceu, într-o perioadă de stres, nervi și insomnii, fiind mereu cu gândul la bacalaureat, la admitere și la un șir (aparent) nesfârșit de examene, teste și simulări. Am descoperit cărțile la un târg de carte, câțiva ani mai târziu, un pachet cu 7 volume (între timp, numărul a crescut), dar ceva m-a împiedicat să le cumpăr. După ce am citit primul roman în engleză, mi-am regretat decizia. Treptat, am uitat de serie, apoi Renașterea a apărut la Editura Paladin și am știut că mă voi reapuca de jocuri și că zilele și nopțile mele de asasin(at) încă nu s-au terminat.

Stilul lui Oliver Bowden este alert și cursiv, ideal pentru cei ce caută o lectură rapidă și încărcată cu suspans. Deși capitolele sunt scrise sub formă de misiuni, simțindu-se o ruptură în ritm și în acțiune, în special pentru cei nefamiliarizați cu universul jocurilor, conspirațiile îți vor ține mintea ocupată, iar numărul impresionant de personaje te va atrage din ce în ce mai adânc în misterele protejate de Ordinul Asasinilor. Renașterea este primul pas făcut de cititori în lumea asasinilor, un roman din care nu lipsesc trădările, secretele și enigmele, o operă de ficțiune istorică ingenioasă și captivantă, cu personaje memorabile. Pentru o experiență de neuitat, îți recomand să joci Assassin’s Creed II în paralel cu lectura. Nu o să regreți!

 

Editura Young Art

Flori pentru Algernon, de Daniel Keyes 

Când m-am decis să citesc Flori pentru Algernon, ştiam că nu o să fie o lectură uşoară sau plăcută. Romanul era întotdeauna acolo, în bibliotecă, pe noptieră sau uitat pe birou, mereu la vedere, o provocare pe care îmi era teamă să o accept, pe care o evitam cu încăpăţânare, fiindcă nu eram pregătită să îi cunosc pe Charlie şi pe Algernon. Nu voiam să le aflu secretele sau dorinţele, nu voiam să mă ataşez de ei sau să le înţeleg temerile, nu voiam să sufăr şi să le împărtăşesc durerea.

Din păcate, am cedat. Am terminat cartea cu ochii în lacrimi, tristă şi furioasă, trădată de autor. Am plâns până când mi-am simţit ochii din nou uscaţi şi pleoapele grele. Am plâns pentru mine, pentru Charlie şi pentru Algernon, pentru societatea nedreaptă în care trăim, pentru oportunităţi ratate şi vise abandonate, pentru un viitor incert şi nesigur, pentru nesiguranţa care îmi ghidează fiecare pas şi pentru ultimele rânduri aşternute de Charlie, copil şi bărbat, erou şi victimă.

Nu regret că am citit Flori pentru Algernon; nici nu se pune problema. Regret că mă „împiedic” în propriile cuvinte, că nu pot să îmi fac ordine în gânduri şi că de fiecare dată când recitesc anumite capitole simt din nou cum lacrimile se adună în spatele pleoapelor, cerşind propria eliberare. Şi mă simt vinovată pentru că nu am putut să îl ajut pe Charlie, pentru că nu am putut să îi ofer un sfat sau o îndrumare. În schimb, i-am urmărit ascensiunea şi prăbuşirea, sperând că autorul ne va ierta pe amândoi şi că vom avea o şansă la „izbăvire”. Am fost surprinsă să constat că mulţi au iubit deznodământul şi au aplaudat alegerea autorului. Poate sunt prea tânără, prea naivă, dar finalul mi-a sfâşiat sufletul. A fost nedrept. Crud, dur şi nedrept.

 

Darul lui Jonas (The Giver #1), de Lois Lowry

Sunt rare cărţile pe care vrei să le reciteşti la câteva secunde după ce le-ai terminat. Sunt preţioase şi merită un loc special în bibliotecă. Sunt comori nesperate, pe care vrei să le împărtăşeşti cu cei din jur sau despre care ai putea să vorbeşti ore întregi, fără să găseşti cuvintele potrivite pentru a descrie cât de importante au fost romanele respective pentru tine.

Am citit Darul lui Jonas în mai puţin de o oră, absorbită de simplitatea alarmantă a poveştii, de frumuseţea şi delicateţea cu care autoarea a creat acest univers distopic, atât de rece şi perfect, încât, cu cât citeam mai departe, mă lăsam cuprinsă de un sentiment nesfârşit de tristeţe şi de abandon, puţin înfricoşată de naturaleţea cu care oamenii au renunţat la toate acele elemente care ne oferă viaţă, culoare şi un scop.

Încă din primele pagini, îţi dai seama cât de greşită este lumea lui Jonas. Totul este perfect. Totul este sub control. Nu ai posibilitatea sau dreptul de a face alegeri, pentru că ele au fost deja luate pentru tine. Eşti o marionetă veselă şi naivă, care nu îşi vede sforile, chiar dacă păpuşarul este mereu în umbra ta şi îţi gestionează fiecare mişcare, pentru a te îndruma pe drumul pe care el l-a stabilit pentru tine. Sentimentele şi-au pierdut puterea şi profunzimea. Se rezumă la câteva „declaraţii” acceptate în comunitate, la un zâmbet slab şi fals, la o atingere uşoară pe umăr (doar dacă faceţi parte din aceeaşi familie), la gesturi nenaturale şi dureros de privit. Totul este o piesă de teatru, în care actorii sunt mulţumiţi de rolurile pe care le-au primit şi nu încearcă să improvizeze sau să îşi depăşească limitele. Totul este perfect… până când se trezeşte Jonas.

Făuritoarea de albastru (The Giver #2), de Lois Lowry

După ce am citit Darul lui Jonas, am vrut să mă distanţez de seria lui Lois Lowry. Am avut nevoie de spaţiu şi de timp. Spaţiu, pentru a mă reapuca de un hobby „clasic”, la care am renunţat în ultimul an de liceu, dar pe care l-am redescoperit prin Jonas: pictura. Timp, pentru a-mi ordona gândurile şi sentimentele, pentru a putea reflecta asupra lumii în care Jonas a fost prizonier, o lume fără amintiri, rece şi inumană, unde totul era premeditat, controlat, transformând noţiunea de „a trăi” în „a respecta” și „a executa”.

Nu am să fac o comparaţie între cele două romane, fiindcă sunt mult prea diferite pentru o „analiză” corespunzătoare, deşi temele abordate în Făuritoarea de albastru sunt la fel de nemiloase ca şi cele prezentate în Darul lui Jonas. Lectura este cu atât mai emoţionantă, ţinând cont că acţiunea se desfăşoară prin ochii unui copil, care are curajul de a întreba şi de a trece peste limitele impuse de adulţi, care refuză să îi răspundă la întrebări sau să îi împărtăşească adevărul. Termenul de „egalitate” este manipulat de conducere, pentru a împiedica evoluţia armonioasă a noii generaţii: fiecare trebuie să îşi cunoască partea, să îşi dezvolte talentul şi… atât. Nimic mai mult. Nicio informaţie în plus, nicio curiozitate care să clatine un echilibru iluzoriu, care este acceptat din instict, din lipsă de opţiuni sau soluţii.

Seria lui Lois Lowry ar trebui să fie lectură obligatorie în şcoli. Romanele ţi se vor strecura pe sub piele, îţi vor invada mintea, te vor distrage şi te vor sufoca, în timp ce personajele vor trage de tine, într-un univers format din coşmaruri şi păcate neelucidate, pentru a îţi arăta ce se poate întâmpla când uiţi, când ignori tot ceea ce ai, doar pentru a urmări un ideal fals, care va dizolva tot ce ai câştigat până în acel moment.

 

Castelul de sticlă, de Jeannette Walls

După ce am terminat Castelul de sticlă, am încercat imediat să scriu recenzia. Nu am reuşit. Nu am ştiut cum să îți descriu sentimentele contradictorii pe care acest roman le-a declanşat în mine, nu am ştiut cum să îmi controlez furia acumulată cu fiecare capitol, când, tulburată de adevărul din spatele cuvintelor, realizam că sunt un simplu impostor care parcurge jurnalul unui copil matur şi inteligent, care a avut curajul să ne povestească despre toate întâmplările care i-au marcat copilăria şi adolescenţa, întâmplări care nu au reuşit să îi spulbere speranţa într-un viitor mai bun.

Jeannette Walls şi-a înfruntat trecutul şi a aşternut pe hârtie povestea vieţii ei şi a familiei sale, cu dragoste şi folosind un umor fin, aproape duios, chiar şi în momentele în care orice cititor ar simţi dezgust şi mânie la adresa anumitor personaje. Autoarea a devenit călăuza noastră în timp, a înlăturat teama şi neliniştea care puteau să o împiedice să fie sinceră cu noi sau să o convingă să aplice mici schimbări în amintirile ei, însă după ce vei parcurge primele capitole vei realiza că nimic nu a fost ascuns sau înlăturat din poveste, indiferent cât de jenant sau crud ar putea să pară în ochii tăi.

Ne iubim şi ne respectăm părinţii, apreciem eforturile pe care le fac pentru a ne oferi un trai mai bun şi susţinerea lor necondiţionată, ca să reuşim în tot ce ne propunem, dar ce se întâmplă atunci când ei aleg un stil de viaţă diferit şi uşor controversat, prin care întoarcem spatele legilor, fugim de poliţie şi din spitale, supravieţuim de pe o zi pe alta şi suntem sfătuiţi să fim optimişti şi încrezători chiar şi când avem stomacul gol şi cei din jurul nostru ne rănesc sau îşi bat joc de noi?

Castelul de sticlă este o poveste adevărată, tulburătoare şi dramatică, despre destinul unor copii inteligenţi şi curajoşi, crescuţi de părinţii lor într-un mediu instabil şi nesănătos, unde regulile nu au valore sau importanţă, iar aventura continuă la nesfârşit. Sunt zile în care ei nu au ce să mănânce sau unde să stea, când tremură de frig şi de foame, însă speranţa răsare când îşi dau seama cât de puternică este legătura dintre ei. Mai au o şansă la o viaţă normală. Poate este ultima.

Oferta 2+1 CADOU Paladin și Young Art este valabilă până la sfârșitul lunii pe Cartepedia!

Împrăștiată, dar creativă, cu nasul în cărți și mereu pe fugă. Încăpățânată și cu un doctorat în Sarcasm. Dușmanul declarat al somnului. Cinefilă de mică, cu căștile în urechi oriunde merge, imaginația o îndeamnă să viseze în cele mai (ne)potrivite momente.

Fragment în avanpremieră: Eliberează-mă, de Tahereh Mafi

Ayayay! Nu aveți idee cât sunt de fericită în acest moment! Luna aceasta, la Leda Edge, apare Eliberează-mă, de Tahereh Mafi, al doilea volum al seriei Atingerea lui Juliette, traducere de Shauki Al-Gareeb (mulțumim că ai salvat seria!!!). Ediția include nuvela lui Adam, Frânge-mă. Juliette a ajuns la Punctul Omega. E un loc pentru oameni asemenea ei – oameni înzestrați – și, de asemenea, sediul o...[Read More]

Fragment în avanpremieră: Miraj, de Somaiya Daud

Miraj, de Somaiya Daud, apare în luna octombrie în colecția Nemira Young Adult. Într-o lume dominată de brutalul imperiu Vathek, Amani, o fată de optsprezece ani, este o visătoare. Ea visează la viața de dinainte de ocupație, la poeziile vechi pe care le adoră, la aventuri și călătorii dincolo de căminul ei izolat. Dar Amani e răpită și dusă în mare secret la palatul regal, unde descoperă că arată...[Read More]

Studiu despre magie, de Maria V. Snyder (fragment)

Studiu despre magie, de Maria V. Snyder, continuarea romanului Studiu despre otravă și al doilea volum al Cronicilor din Ixia, apare la finalul lunii ianuarie în colecția Leda Edge. Traducere de Oana Stănescu. TREBUIE SĂ ÎȘI CONFRUNTE TRECUTUL TREBUIE SĂ ÎȘI STĂPÂNEASCĂ VIITORUL. Yelena s-a reîntors în patria sa natală, în Sitia. Numai că reuniunea cu membrii neamului Zaltana nu este chiar așa cum...[Read More]

Éric Vuillard, laureatul Premiului Goncourt 2017, vine în România (București, Timișoara și Iași)

Editura Litera și Institutul Francez din România anunță venirea autorului Éric Vuillard în țara noastră, în perioada 27 septembrie – 1 octombrie 2018. O serie de evenimente și întâlniri cu cititorii vor marca lansarea oficială a cărții distinse cu Premiul Goncourt 2017, „Ordinea de zi”, astfel: București, joi, 27 septembrie, ora 19.00, „Dezbaterile de la Elvire” cu Éric Vuillard și Cezar Paul-Băde...[Read More]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*

Lost Password

Powered by watch naruto shippuden watch one piece watch one punch man online

Download by Wordpress Nulled Themes Keepvid youtube downloader