Legături Primejdioase: O piesă despre lupta dintre rațiune și dorință
Cu cât învățăm mai mult despre relațiile dintre oameni, cu atât realizăm ce cantitate insignifiantă de cunoștințe deținem vizavi de propria persoană. Ne scăldăm atât de adânc în apele iluziilor pe care ni le-am creat despre noi, încât ajungem să trăim prin imaginea pe care o au ceilalți cu privire la existența noastră. Anumite alegeri făcute la o vârstă imatură, o abordare inedită a unor situații sociale pentru care este stabilit non-verbal standardul „așa trebuie să reacționezi”, o manieră diferită de a privi lumea (afectată, bineînțeles, de experiențele ce alimentează continuu înțelepciunea), sunt aspecte ale vieții care ne stigmatizează și ne conduc în mod tragic la a trăi o viață care nu ne aparține.
Vicontele de Valmont, jucat hipnotizant de un Florin Piersic Jr. pe care declar cu regret că nu l-am cunoscut mai devreme pe scena teatrului, cade în capcana propunerii venite din partea fostei lui iubite și chiar spune, parafrazez „cum aș putea să te refuz, dragă Merteuil? Am o reputație de păstrat”. Dar ce este aceasta reputație și de ce luptăm cu ardoare să menținem vie o latură artificială, care nu are legătură cu ce se întâmplă de fapt în interiorul nostru?
Valmont este acel personaj în aparență negativ, pe care îți dorești să-l urăști, dar pur și simplu nu poți. Ajutat de un decor magic, ce teleportează treptat spectatorii la sfârșitul secolului XVIII, când se petrece acțiunea, Florin Piersic Jr. dă viață, prin jocul său actoricesc impecabil, Legăturilor Primejdioase pe care tot el le formează cu celelalte personaje. Madame de Merteuil îl provoacă pe Valmont să o seducă pe tânăra și nevinovata Cecile de Volanges înaintea căsătoriei cu fostul ei iubit, Contele de Bastide. Însă acesta are un alt țel, acela de a câștiga inima prea curată a frumoasei Madame de Tourvel.
Așa cum iubirea nu ține cont de rasă, gen sau vârstă, Valmont trebuie să o aibă pe Madame de Tourvel în ciuda purității sale și a principiilor solide în care crede cu ardoare. El afirmă că „Nu vreau doar să o cuceresc. Vreau să îmi cadă la picioare, să se lase pradă păcatului și să uite de credința ei“. O afirmație extrem de curajoasă, având în vedere faptul că cele două tinere ajung să trăiască sub același acoperiș. Cum va putea el, în același timp, să satisfacă poftele inimii și să păstreze reputația bărbatului care poate cuceri orice femeie?
Legături Primejdioase este o piesă despre lupta dintre rațiune și dorință. Un joc al ego-ului, în care propriile năzuințe sunt mai presus decât binele celor din jur. Cursa nebună, pe care o pornesc Valmon și Merteuil către atingerea scopurilor lipsite de orice virtuți și a căror finalități nu au un deznodământ clar, este lipsită de scrupule, iar emoțiile nu sunt decât un semn de slăbiciune.
Florin Piersic Jr. ne face cunoștință, de-a lungul piesei, cu Vicontele de Valmont, dar și mai fascinant este cum reușește să spargă al patrulea zid și să o îndemne pe Merteuil să se prezinte în fața noastră: „haide, spune-le și lor cine ești”. Un și mai mare semn de întrebare apare în jurul momentelor în care actorul interacționează cu publicul: oare face parte din scenariu sau este improvizație? La urma urmei, nici nu știu dacă este important, cât timp un singur un om poate, cu o ușurință ieșită din comun, să se joace cu mințile atâtor oameni.
Plină de emoții și condimentată cu momente de umor fin, piesa mi-a dat un sentiment puternic de regret că a luat sfârșit și că am ajuns în tristul și inevitabilul moment de a mă ridica în picioare și a transmite actorilor, prin aplauzele mele umile, toată admirația și aprecierea pentru acești oameni care își iubesc meseria.
La final am să vă las un banc savuros, pe care trebuie să-l auziți din gura talentatului Ionuț Vișan: Dracu era foarte supărat că nu găsea o soție cuminte, frumoasă, deșteaptă, devreme acasă și așa mai departe. Și pentru că nu o găsea găsea, s-a gândit să ceară ajutorul lui Dumnezeu: „Doamne, ajută-mă să o găsesc, că de prea mult timp o caut”. La care Dumnezeu îi spune: „Mergi în cea mai populată Piață de pe Pământ și pune acolo o oglindă. Cea care nu se va uita, aceea va fi soția ta”. Zis și făcut. Așa ajunge Dracu să se însoare. Morala? O aflați dacă mergeți la Teatrul Mic să vizionați piesa Legături Primejdioase. Este pusă în scenă de 3 ori în luna aprilie, deci aveți de unde alege.
Dumplin’ (Dumplin’ #1) · Julie Murphy – „Vreau o viață pe măsura formelor mele“
„Vreau o viață pe măsura formelor mele.” Am citit ultima pagină, am închis copertele și acum stau și privesc în gol. Singurul lucru la care mă pot gândi este lectura abia terminată, aspectele importante și deosebit de relevante pe care cartea le prezintă. Îmi vine în minte melodia lui Beyonce – Pretty Hurts, despre toate acele tinere doritoare de coroane și panglici colorate care să le întă...[Read More]
Un băiat numit Crăciun · Matt Haig · „O imposibilitate este o posibilitate pe care încă n-ai înțeles-o.”
„O imposibilitate este o posibilitate pe care încă n-ai înțeles-o.” Am trecut de vârsta la care așteptam cu nerăbdare prima ninsoare, ca să fac îngerași de zăpadă și să particip la competiții de „bulgăreală”, prilej cu care aveam o scuză să-mi „lovesc” colegii. Nu mai cred în „magia sărbătorilor”, iar pe Moș Crăciun l-am cunoscut la o vârstă fragedă, când mi-am surprins părinții aranjând cadourile...[Read More]
Șoareci și oameni · John Steinbeck – „N-am vrut să fac rău.”
„- Ce ușor aș mai duce-o dac-aş fi singur.” John Steinbeck nu a scris romane. John Steinbeck a scris capodopere. La răsărit de Eden şi Fructele mâniei vor ocupa întotdeauna un loc special în biblioteca mea, mulţumită părinţilor mei, care întotdeauna au ştiut ce şi când să îmi recomande. M-au ajutat să descopăr bucuria, plăcerea lecturii, conştienţi de preţul pe care urma să-l plătesc. Nu mă refer ...[Read More]