Doina Ioanid lansează volumul „Cele mai mici proze“ la Iași, vineri 28 iulie
Vineri, 28 iulie, de la ora 18.00, editura Nemira lansează volumul de poezii Cele mai mici proze, de Doina Ioanid, apărut în colecția de poezie Vorpal la Iași. Evenimentul are loc la Librăria Humanitas.
Vorbesc despre carte: Șerban Axinte și Bogdan Crețu.
Scriitoarea Doina Ioanid este la Iași pentru o lună, în cadrul Rezidențelor FILIT – Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași – pentru scriitori români, program care încurajează creația contemporană.
„Cele mai mici proze e o carte în care se aude întruna lipa-lipa, târș-târș și se merge mult, chiar și atunci când nu se pleacă, în care se circulă întruna, fie și pe loc. Uneori doar cu gândul, trimis înainte, înapoi, în toate direcțiile, într-un autobuz londonez, într-un aeroport îndepărtat, până pe palier sau până în beci, de unde sunt aduse mușcatele. Este aici o artă poetică, în care umorul ia în stăpânire cea mai adâncă amărăciune a unei lumi periferice, unde nu știi niciodată dacă frunzele sunt afară, dacă se văd pe geam ori s-au mutat deja înăuntru, la fel ca vrăbiile, mușcatele, albinele, loboda sau gladiolele.“ Svetlana Cârstean
„Fiecare volum al Doinei Ioanid e un teritoriu inconfundabil, cu regulile lui de organizare și cu legile lui de existență. E o «țară»– cu un relief și cu o atmosferă cu totul particulare. Totul e proaspăt, inedit înCele mai mici proze – o carte despre femei și despre universul lor. Obiecte variate – de la papucii umili sau ustensilele de bucătărie la foaia de hârtie care le consemnează existența «feminină» –, cași locurile sau peisajele la fel de variate (casa bunicilor, străzile Parisului ori «marginea Bucureștiului cea veche») dau conținut unor spații «de trecere», unui prezent dens, dar și unui trecut învăluitor ca un parfum sau ca o șansonetă. O tensiune constantă străbate, pe dedesubt, ca un curent freatic, teritoriul Țării Papucia.” Bianca Burța-Cernat
De veghe între lumi · Marisha Pessl · „Suntem fantome. Suntem aer. Suntem aproximări.”
Isterie. Panică. Furie. Disperare. Teamă. Cinci emoții pentru cinci prieteni. În fața vilei din Wincroft, supravegheată de Paznic, sunt pregătită să votez. Am stat de mii de ori de veghe și am studiat cu atenție fiecare deznodământ, fiecare alegere, fiecare sacrificiu. Le-am ascultat poveștile și le-am descoperit secretele. Le-am urmărit prăbușirea, nebunia și abandonul. Sunt rușinați și obosiți, ...[Read More]
Asasin american (Mitch Rapp #1) · Vince Flynn – „Nu-i supăra pe zei.”
„Nu sunteţi soldaţi, nu sunteţi orbi, nu sunteţi roboţi.” Spioni, asasini şi mercenari. Conspiraţii politice, trădări şi misiuni sub acoperire. Identităţi false, conturi şi planuri de rezervă, ordine şi reguli, limite şi restricţii. Nu-mi amintesc ultima oară când am citit un roman asemănător cu Asasin american, un thriller captivant şi alert, un volum care îşi merită cu prisosinţă apelativul de p...[Read More]
Corabia magiei (Corăbiile însuflețite #1) · Robin Hobb
De două săptămâni vânez cuvinte. Scriu, editez și șterg. Tai paragrafe și rescriu idei, dar tot nu sunt mulțumită. Sper că ești fericită, Robin Hobb: m-ai abandonat pe Fluviul Ploilor Sălbatice, la mila căpitanului Kennit, unde mă lupt cu șerpi de mare, blesteme și profeții, prinsă între promisiunile Negustorilor Vechi și întrebările Vivaciei, doamna mea de vânt și lemn. Aș putea să părăsesc Corab...[Read More]
Jurnalul secret al lui Hendrik Groen, 83 de ani şi ¼ – „Bătrân, dar nu mort.”
„Trăim într-o ţară liberă şi fiecare poate să ţină în casă câţi biscuiţi cu unt vrea.” La 83 de ani şi-un sfert, Hendrik Groen mi-a (re) amintit cât de preţioasă, fragilă şi minunată poate să fie viaţa; a fost nemilos cu mine. M-a târât la ateliere de gătit şi pictat, pe terenuri de golf şi în parcuri. M-a învăţat cum „să conduc” un scuter şi mi-a arătat unde pot să ascund checul preparat de doamn...[Read More]