Lemnul-vrăjitor. Un lemn conștient. Cel mai prețios lucru din lume. Ca multe alte bunuri neprețuite din această lume, se găsește numai pe Tărâmul Ploilor Sălbatice. Bingtown este un târg în care se aduc mărfuri exotice, dar și casa unei bresle de negustori faimoși pentru corăbiile lor vii – nave foarte rare, făcute din lemn-vrăjitor, ce se desăvârșesc atunci când se trezesc la viață și devin conștiente. Corăbiile vii sunt atât de scumpe, încât prețul lor poate fi plătit numai pe parcursul mai multor generații.
Goodreads: 4.15
De două săptămâni vânez cuvinte. Scriu, editez și șterg. Tai paragrafe și rescriu idei, dar tot nu sunt mulțumită. Sper că ești fericită, Robin Hobb: m-ai abandonat pe Fluviul Ploilor Sălbatice, la mila căpitanului Kennit, unde mă lupt cu șerpi de mare, blesteme și profeții, prinsă între promisiunile Negustorilor Vechi și întrebările Vivaciei, doamna mea de vânt și lemn. Aș putea să părăsesc Corabia magiei și să revin la realitate, să îmi astâmpăr curiozitatea legată de lemnul-vrăjitor și să mă pregătesc pentru următoarea aventură, însă ceva mă oprește. Cineva mă oprește.
Așa cum Cassandra Clare a creat universul Vânătorilor de Umbre, Robin Hobb ne invită să descoperim seria Realm of the Enderlings, care cuprinde mai multe trilogii și nuvele, acțiunea având loc în același univers. Sunt 16 romane (ordinea o găsești aici), iar la Editura Nemira au apărut deja două trilogii (trilogia Farseer și trilogia Omul arămiu); ideal este să începi cu Ucenicul asasinului, o capodoperă fantasy și un roman must-read, însă, dacă nu stai bine la capitolul „răbdare”, iar Corabia magiei „a ancorat” deja pe raftul tău, închide telefonul, renunță la weekend-ul Netflix, lasă crush-ul să sufere câteva ore și savurează 856 de pagini cum rar vei mai citi în următoarea perioadă.
Instalove-ul este o sentință nedreaptă. Doar eu puteam să mă îndrăgostesc după primul capitol și să strecor mult prea des semnul de carte între pagini, prelungind (aparent) la nesfârșit expedițiile de pe Canalul Interior, revoltele năierilor, nefericirea sclavilor și nedreptățile îndurate de Althea și Wintrow Vestrit, două personaje condamnate să își abandoneze visele și să respecte normele unei societăți ce le respinge chemarea și le ignoră talentele (din fericire, flacăra rebeliunii arde în continuare în sufletele lor).
Am iubit trilogia Farseer și am suferit alături de FitzChivalry Farseer. Am urmărit cum un copil memorează ce ierburi îţi provoacă o moarte lentă şi ce poţiuni poţi pregăti pentru a scăpa repede de un adversar. Am învățat cum să torturezi și să prelungeşti agonia, cum să devii invizibil şi aliatul întunericului, cum să reții toate detaliile dintr-o încăpere, toate obiectele, de la formă şi textură, la culoare şi poziţie. Am fost convinsă că prima călătorie în universul Realm of the Enderlings nu poate să fie surclasată, însă talentul lui Robin Hobb îți taie răsuflarea.
Oh, ce lume extraordinară a putut să creeze în seria Corăbiile însuflețite! Lemn-vrăjitor și corăbii atinse de magie, artefacte fermecate și secrete întunecate, creaturi nebănuite, aliați misterioși, pasiuni interzise, ambiții ce supraviețuiesc testul timpului și personaje mi-nu-na-te, de la antagoniști fermecători și pirați sufletiști, la eroine îndrăznețe și tineri ce își acceptă moștenirea, păstrându-și inocența, naivitatea și sufletul curat. Cum să nu iubești o astfel de lume? Cum să nu te atașezi de personaje și să ignori temporar conceptele de „bine” și de „rău”, atras de argumentele ambelor facțiuni?
Admiri ambiția celui ostracizat de societate, dispus să își vândă sufletul și să sfideze regulile pentru o izbândă ce i-ar strecura numele în mituri, legende și balade. Judeci femeia ce acceptă să fie folosită și maltratată, orbită de iubire, dorință și de un devotament aproape feroce, inuman de toxic. Și suferi alături de cei persecutați și jefuiți de șansă, împinși dincolo de limite și nevoiți să își demonstreze la nesfârșit valoarea și forța. E atât de simplu să empatizezi cu personaje ce îți împărtășesc virtuțile, convins că victoria finală trebuie să le aparțină, încât uiți că toate au drepturi, voci și idealuri, dezvoltate pe furiș, în umbra unui catarg sau în spatele tejghelei, pe holurile unui bordel sau la o adunare ce ar putea să schimbe pentru totdeauna soarta corăbiilor magice.
Corăbiile din lemn-vrăjitor întotdeauna le-au aparținut Negustorilor Vechi din Bingtown. După moartea a trei generații, corăbiile se însuflețesc. Trăiesc. Respiră. Visează. Sunt legate de fiecare membru al echipajului și le cunosc sentimentele, temerile și pașii. Sunt conștiente de fiecare suflet de pe bord, putând să le ofere alinare, încurajări și un prieten de nădejde, însă, așa cum legendele ne sunt martori, unele corăbii și-au ucis echipajele sau au refuzat să își asculte căpitanii, transformând fiecare ordin într-un act de revoltă și nesupunere. Sângele nu poate să fie șters sau uitat, fiind absorbit pentru totdeauna de lemnul-vrăjitor.
Nu ai idee cât de mult îmi doresc să urc pe o astfel de corabie. Să mă sprijin de copastie și să îi ofer o parte din amintirile mele. Să îmi lipesc palmele de lemnul-vrăjitor și să simt „suflul” corabiei, să o privesc atunci când își deschide ochii și îmi susține privirea, în aparență neștiutoare și curioasă ca un copil. Apoi, când mă voi aștepta cel mai puțin, voi surprinde tristețea ce îi întunecă trăsăturile cioplite în lemn. Sunt amintirile celor uciși, care și-au oferit amintirile și cunoștințele lemnului-vrăjitor, trei generații care trăiesc în continuare pe mare, în inima și sufletul unei ființe ce nu are drepturi și libertăți.
Vivacia, corabia familiei Vestrit, m-a lăsat de foarte multe ori fără cuvinte. Încearcă să își găsească identitatea după însuflețire, să se apropie de membrii familiei și să îi țină aproape, însă este respinsă, ignorată sau nevoită să se despartă de singura persoană care o iubește și o înțelege mai bine ca oricare dintre cei aflați la bord. Prinsă într-o rețea de intrigi de familie, ambiții scăpate de sub control și datorii ce pun în pericol viitorul Negustorul Vechi, Vivacia suferă în tăcere și primește fiecare lovitură fără să riposteze, sperând la o minune și la puțină înțelegere, la cineva care nu-i respinge îmbrățișarea și nu o consideră ceva nefiresc, demonic, rău.
Nu este nici lemn, nici corabie, nici femeie. Este o unealtă și un mijloc de îmbogățire, un avantaj și un premiu prețios, râvnit până și de șerpii de mare, atrași în dansul încâlciturii.
Legăturile dintre Vivacia, Althea și Wintrow transformă Corabia magiei într-o lectură neașteptat de emoționantă. Ei îi este furată moștenirea, iar lui îi este respinsă chemarea către Sa (nu îți spun cine sau ce este). Althea și-a petrecut aproape întreaga viață la bordul corabiei, sub îndrumarea tatălui său. Vivacia i-a aparținut înainte de însuflețire: i-a fost soră, prietenă și casă. Trădată de familie, trebuie să își recâștige corabia, chiar dacă totul este împotriva ei: legea, sexul, chiar și propria mamă, ce îi cunoaște suferința, însă alege să ocolească adevărul și să îi ignore lacrimile și rugămințile disperate.
Althea pare o tânără răsfățată, obișnuită să obțină tot ce își dorește. Își recunoaște târziu greșelile, acționează din impuls, când este furioasă, tristă sau la limita răbdării, nu știe să diferențieze ajutorul de milă și își pune toate atuurile în joc bazându-se pe un jurământ rostit la mânie. Maturizarea este brutală și o trezește la realitate. Viața pe mare este aspră când căpitanul nu îți este tată, când banii sunt puțini și greu de câștigat. Dar nu renunță. Orice s-ar întâmpla, refuză să renunțe. Îndură vulgaritățile năierilor, mirosurile de sub punte și lipsa igienei, frigul, foametea și murdăria, agățându-se cu dinții și cu unghiile de fiecare victorie, indiferent cât de măruntă și de nesemnificativă pare la prima vedere.
Nu este o tânără inocentă, ușor de speriat. Poate să devină căpitanul Vivaciei și să își recâștige moștenirea, să își apere onoarea și să se reîntoarcă victorioasă în Bingtown. Visul ei niciodată nu se va stinge, așa cum va afla în curând și Brashen Trell, un alt pion rătăcit pe tabla de joc. Între atât de multe conspirații și alianțe, aproape că nu mi-a venit să cred că sunt răsplătită și cu un slow-burn romance în Corabia magiei sau că aștept cu nerăbdare următoarea confruntare dintre Althea și Brashen.
Wintrow are parte doar de necazuri, ghinioane, vânătăi și nedreptăți. E un visător și un artist, un băiat retras de la studiile religioase, azvârlit pe o corabie ce îl înspăimântă și îl fascinează în egală măsură. Viața ca năier este un coșmar și un blestem. Îndură numeroase abuzuri de la echipaj, inclusiv de la căpitan, un candidat potrivit la titlul de cel mai violent, nedrept și nemilos tată din lume. Orice ar face, mereu dă greș. Este persecutat, înjosit și o dezamăgire pentru toți. Un băiat atât de bun și de blând devine o umbră pe punte și un nou motiv de nefericire pentru Vivacia, care nu știe cum să-l ajute și să-i ia durerea.
Chiar dacă Wintrow încearcă să își ignore sentimentele, ține enorm de mult la Vivacia. Uneori, uită că este singura lui prietenă și o pedepsește pentru propria nefericire, iar ea tace, ascultă sau îi acceptă ura, convinsă că va veni o zi în care va accepta legătura dintre ei și nu-i va mai respinge prezența.
Cât timp bărbații sunt plecați pe mare, puterea trece în mâinile femeilor. Din păcate, încredințarea averii unui Negustor Vechi unei femei s-a transformat într-o „dovadă de vulgaritate și prostie”. În timp ce soții, tații și frații lor traversează Fluviul Ploilor Sălbatice, unde doar Negustorii din Bingtown și Tărâmul Ploilor Sălbatice au dreptul să vândă sau să cumpere mărfuri, drept ce le aparține prin lege, femeile mențin gospodăriile și contabilitatea, au grijă de pământuri și de recolte, cu atât mai mult dacă refuză să aibă în serviciu sclavi și sunt dezgustate de ideea unui astfel de aranjament. Străinii vor să schimbe legea și să dețină corăbii magice, să creeze tensiuni între Negustorii Vechi și să instaureze datini noi. Schimbarea este inevitabilă, iar amenințările vor avea repercursiuni.
„Oamenii prudenți nu au niciodată încredere în norocul lor.”
Dacă îți plac personajele perseverente, ambițioase și malefice, s-ar putea să treci de partea căpitanului Kennit, care a pus ochii pe Vivacia. Visul lui este să ajungă Rege peste Insulele Piraților. În timp ce „colegii lui de breaslă” trăiesc doar pentru abordaje, cindin, băutură, jocuri de noroc și femei dispuse să le satisfacă orice dorință pentru câteva monede strecurate între așternuturi, ambițiile lui Kennit se extind dincolo de Canalul Interior. Vrea să unească insulele și orașele piraților, să împiedice raidurile negustorilor de sclavi pe tărâmurile lor, să facă negoț cu alte porturi, să elimine amenințarea ștreangului și, poate cel mai important, să le ofere piraților legitimitate.
E un antagonist diabolic, charismatic și inteligent. În mod normal, s-ar regăsi printre personajele mele preferate din Corabia magiei, dar, cum faptele lui din Ship of Destiny (Corăbiile însuflețite #3) nu pot să fie iertate, cu greu m-am abținut să nu-l disprețuiesc și să îi doresc moartea. Kennit pare dezgustat atunci când cineva îi arată afecțiune. E un mister cum reușește să câștige și să mențină loialitatea celor din jur, când el îi manipulează cu atât de multă ușurință fără să își ascundă intențiile. Da, posedă acel „magnetism” cu care sunt „binecuvântați” the bad guys, dar oare nimeni nu conștientizează vastitatea planurilor sale? Cum am menționat și puțin mai devreme: este diabolic.
Corăbii din lemn-vrăjitor, artefacte magice, ființe misterioase, pirați nemiloși, șerpi de mare și o aventură excepțională, imposibil de uitat. Dragoste de la primul capitol. Robin Hobb este o asasină misterioasă, o vrăjitoare a cuvintelor, un căpitan de nădejde și cea mai talentată autoare de fantasy medieval pe care am avut onoarea să o descopăr. Corabia magiei va rămâne unul dintre cele mai bune romane citite în 2019 și sper ca numărul mare de pagini să nu reprezinte un semnal de alarmă pentru cititori. O să îți dorești întotdeauna mai mult. Mai multe trădări și conspirații, mai multe lupte pe mare și abordaje în miez de noapte, mai multe discuții cu Vivacia și reîntâlniri cu Althea, Wintrow, Brashen și Kennit. All aboard!
Romanul Corabia magiei este disponibil pe Cartepedia.
