Asasin american (Mitch Rapp #1) · Vince Flynn – „Nu-i supăra pe zei.”

Cărți Foxisme Recenzii
Comandă
9

Uimitor

Asasin american (Mitch Rapp #1) · Vince Flynn – „Nu-i supăra pe zei.”
Asasin american (Mitch Rapp #1) · Vince Flynn – „Nu-i supăra pe zei.”

Două decenii de politică bazată pe interese de partid au lăsat națiunea americană într-o poziție extrem de vulnerabilă. Thomas Stansfield, Director de Operațiuni al CIA și veteran al Războiului Rece, este conștient că trebuie să-și pregătească agenția pentru următoarea mare provocare: războiul împotriva terorismului islamic. Planul său? Înființarea unei echipe de operațiuni clandestine, un grup de agenți care să-și desfășoare activitatea în afara structurilor de comandă - oameni care nu există.

Goodreads: 4.23

„Nu sunteţi soldaţi, nu sunteţi orbi, nu sunteţi roboţi.”

Spioni, asasini şi mercenari. Conspiraţii politice, trădări şi misiuni sub acoperire. Identităţi false, conturi şi planuri de rezervă, ordine şi reguli, limite şi restricţii. Nu-mi amintesc ultima oară când am citit un roman asemănător cu Asasin american, un thriller captivant şi alert, un volum care îşi merită cu prisosinţă apelativul de page-turner, la finalul căruia nu mi-am dorit decât să primesc următorul dosar şi să aflu identitatea următoarei ţinte.

După ce am hotărât la începutul anului să îmi diversific planurile de lectură, urmând ca genurile fantasy şi SF „să ocupe” o pondere mult mai mică, iar eu să fiu mult mai selectivă în privinţa titlurilor ce îmi ajung pe noptieră, m-am reîntors, după o absenţă îndelungată, la romanele de spionaj. Nici că aş fi putut să fac o alegere mai inspirată: Vince Flynn ştie cum şi, poate chiar mai important, când să îşi tortureze cititorii, cât să le împărtăşească, astfel încât ei să fie aproape disperaţi după următorul capitol, oferindu-le doza perfectă de adrenalină şi nerăbdare, de suspans şi incertitudine.

Poate că ai mai auzit o astfel de „mărturisire”, dar este purul adevăr: nu am putut să las cartea din mână. Nu am putut să mă opresc din citit. Am cărat-o peste tot cu mine, am citit pe furiş, oriunde am apucat, iar la final cu greu m-am abţinut să nu ţip de bucurie când am văzut că editura ne-a oferit o privire în spatele cortinei, un fragment din al doilea volum al seriei, Lovitură fatală.

„- Trăim într-o societate civilizată.

– Iar o societate civilizată nu ar putea niciodată să încurajeze asasinatul, chiar şi atunci când acesta ar servi interesului naţional.”

Probabil te gândeşti de ce este acest roman atât de special. Din fericire, nu trebuie să cauţi mult prea departe sursa entuziasmului meu, pentru că răspunsul este neaşteptat de simplu: personajele. Echipa creată de Vince Flynn asigură sarea şi piperul, iar interacţiunile dintre ei, indiferent de natura lor, surprind toate frustrările, dramele, incertitudinile şi pericolele ce îi împiedică să îşi facă planuri de viitor şi să (se) gândească mai departe de ziua de mâine. Chiar şi atunci când se opresc din alergat, sunt conştienţi că în orice moment ar putea să fie răpiţi şi, într-un final, ucişi, după ce au fost „eliberaţi” de povara informaţiilor deţinute.

Nu îţi dai seama dacă o astfel de viaţă i-a ales pe ei sau dacă ei au ales o astfel de viaţă. Poveştile lor nici că ar fi putut să fie mai diferite, însă sunt uniţi printr-un ideal comun: războiul împotriva terorismului islamic. Sub îndrumarea lui Thomas Stanfield, Director de Operaţiuni (CIA) şi veteran al Războiului Rece, este înfiinţată o echipă de operaţiuni clandestine. Aceşti agenţi nu figurează în nicio bază de date. Oficial, nu lucrează pentru Statele Unite ale Americii. Dacă li se întâmplă ceva, sunt pe cont propriu.

Nu au nume, un trecut şi, în condiţiile date, nu au nici şanse foarte mari pentru un viitor. Sunt fantome. Spioni. Asasini. Şi nimeni şi nimic nu îi poate opri. Însă unde îi găseşti pe aceşti recruţi? Cum le câştigi încrederea şi loialitatea? Ce i-ar putea convinge să renunţe la tot ce au, la prieteni şi familie, la realizări şi vise, pentru a-şi dedica vieţile unei cauze soră cu moartea?

După o cercetare riguroasă, Mitch Rapp pare să fie candidatul ideal. Tânăr, atletic, cu un psihic ce îi sperie şi îi fascinează în egală măsură pe mentorii săi, „arma” de care CIA-ul are nevoie pentru a echilibra forţele şi a-şi recâştiga o parte din prestigiu. În ultimele trei decenii, numărul agenţilor americani infiltraţi pe teritoriul inamic a scăzut dramatic. Nu au pregătirea necesară, motivaţia, puterea, de a-şi completa misiunile. Dispar, renunţă sau aleg să se retragă. Cu excepţia lui Mitch Rapp.

Ca şi „profesorii” săi, şi eu l-am subestimat. Are doar 23 de ani, nu are pregătire militară, este imaginea clasică de golden boy, sportiv de elită şi student Ivy League. După doar 44 de pagini, mi-am schimbat părerea. Rapp este un personaj fascinant, „prins” între două identităţi: sunt momente în care autorul ne permite să îl vedem pe „Mitch cel bun”, ce reuşeşte să se bâlbâie, să se înroşească şi să se facă de râs în doar câteva minute în faţa unei femei frumoase, reamintindu-ne că este încă foarte tânăr, cu o experienţă limitată de viaţă.

„Ştia ce urma să se întâmple. Urma să fie antrenat, pregătit, transformat într-o armă perfectă, după care urma să fie trimis să-i vâneze. Pe fiecare, unul câte unul. Pe toţi cei care conspiraseră să ucidă acei civili nevinovaţi într-o zi friguroasă de decembrie.”

La polul opus, nu aş putea afirma că există un „Mitch cel rău”, dar cel care acceptă condiţiile impuse de CIA şi participă la un antrenament intensiv, sub atenta supraveghere a lui Stan Hurley, este un bărbat rece, nemilos, de o rezistenţă inumană. Sunt sigură că, indifeernt de unde ţi-ai obţinut informaţiile, din cărţi, filme, seriale sau, cel mai bine, din realitate, ştii ce implică antrenamentul unui soldat sau al unui agent. Nimic nu se compară cu provocările lui Hurley, care nu se sfieşte să tragă în ucenicii săi, să îi tortureze şi să îi exploateze, până în punctul în care sfârşesc în lacrimi sau renunţă.

Îl poţi eticheta ca fiind un antrenor crud, dar el ştie ce îi aşteaptă. Agenţii pregătiţi de el trebuie să reziste în faţa unui interogatoriu, zile, săptămâni, poate chiar luni sau ani. O să fie supuşi la orori inimaginabile, vor fi trimişi în cele mai periculoase zone din lume, iar, la final, când îşi vor avea ţinta în faţă, o singură secundă de ezitare, un glonte blocat pe ţeava pistolului sau o mişcare greşită din încheietură, poate să facă diferenţa dintre viaţă şi moarte.

Stan Hurley este diavolul în persoană şi, de departe, personajul meu preferat. La aproape 60 de ani, duşmanii încă se tem de el. Numele lui este un blestem şi o incantaţie. Fostă Beretă Verde, Hurley este unul dintre cei mai buni asasini americani, un talent greu de întrecut (dar Mitch este pe drumul corect), un bărbat sălbatic, vulcanic şi răzbunător, care a creat panică în rândurile inamicilor. Temperamentul lui mereu a constituit o problemă, completat de numeroasele sale vicii, însă este singurul care îi poate transforma pe recruţi în soldaţi şi agenţi, singurul ce îi poate învăţa cum să supravieţuiască şi să reziste, indiferent de condiţii şi de pericole.

Echipa este completată de Irene Kennedy, analist CIA şi protejata lui Thomas Stanfield, şi de psihologul Tom Lewis.

Irene Kennedy niciodată nu îşi pierde concentrarea sau răbdarea, în condiţiile în care este mereu înconjurată de bărbaţi secretoşi, colerici sau agresivi, ce au tendinţa să o protejeze, să îi ascundă informaţii şi să schimbe subiectul de discuţie când se apropie de ei, păstrând discuţiile despre crime şi asasinări pentru altă ocazie. Ceea ce ei refuză să înţeleagă, să accepte, este că Irene nu este fragilă sau uşor de înspăimântat. Ştie ce fac agenţii din echipa de operaţiuni speciale. Cunoaşte identitatea victimelor, trecutul lor, legăturile pe care le-au avut cu lumea interlopă. Până la urmă, ea face selecţia recruţilor, ea îi trimite la Stan Hurley.

„- Nu mă interesează semantica. Contractor extern, mercenar, agent, ofiţer operativ… asasin… Ideea e să merg, să găsesc inamicul şi să-i trag un glonţ în cap, nu-i aşa?

– Cred că e o definiţie corectă. Presupun că răspunsul e da.

– Deci sunt un asasin.

– Nu încă, zâmbi ea. Până acum nu ai omorât pe nimeni.”

Tom Lewis, chiar dacă apare foarte puţin în roman, m-a impresionat prin abilitatea cu care construieşte şi controlează conversaţiile cu celelalte personaje, aducându-le mereu în punctul dorit de el. Nu este un manipulator şi spune întotdeauna ce gândeşte, fără restricţii. Le cunoaşte defectele şi abilităţile, talentele şi temerile. Lewis urmăreşte schimbările apărute în profilul psihologic, se asigură că agenţii sunt pregătiţi să ducă la îndeplinire misiunile ce urmează să le fie atribuite, conştient de responsabilitatea ce îi apasă umerii, el având un vot decisiv în avansarea sau retragerea lor de pe teren.

„- Răzbunare?

– Prefer cuvântul pedeapsă, dar cred că depinde de cum vrei să-l defineşti.

Lewis fu încântat de distincţie. Era familiarizat cu diferenţa dintre cele două cuvinte.

– Aş vrea să aud definiţia ta.

– Răzbunarea este sălbatică, mai puţin calculată… şi profund personală.

– Şi pedeapsa?

Rapp se gândi un moment, după care răspunse cu voce clară:

– Pedeapsa e corectă din punct de vedere moral şi pe deplin meritată.”

De partea cealaltă a baricadei, personajul care mi-a atras cel mai mult atenţia a fost Sayyed, un sirian ce pare să fie de partea tuturor (mai puţin a americanilor, desigur), un torţionar talentat, recunoscut pentru metodele sale eficiente, prin care îşi convinge victimele să mărturisească orice, fără să se murdărească prea tare pe mâini sau să se grăbească. Pentru el, tortura este o formă de artă.

Înfruntarea principală, dintre Jihadul Islamic şi Statele Unite ale Americii, se transformă într-un câmp terifiant de luptă, unde alianţele se află în continuă schimbare. Bineînţeles, ruşii sunt şi ei implicaţi, nu lipsesc nici evadările desprinse din jocuri video, momente de relaxare, glume deocheate, eclipsate de apelativele şi „complimentele” specifice lui Stan Hurley, numeroase crime şi asasinate, discuţii şi dezvăluiri intime, precum şi milioane de dolari furaţi, sursa unor scene neaşteptat de comice.

Eu citest foarte rar romane de spionaj, dar Asasin american este mai mult de atât: un roller-coaster, un thriller politic, o doză explozivă de adrenalină. Misiunea mea s-a încheiat, iar acum trimit provocarea mai departe: ai ce îţi trebuie ca să devii următorul recrut?
Romanul a fost ecranizat în 2017 cu Dylan O’Brien, Michael Keaton și Sanaa Lathan în rolurile principale.

9

Uimitor

Împrăștiată, dar creativă, cu nasul în cărți și mereu pe fugă. Încăpățânată și cu un doctorat în Sarcasm. Dușmanul declarat al somnului. Cinefilă de mică, cu căștile în urechi oriunde merge, imaginația o îndeamnă să viseze în cele mai (ne)potrivite momente.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*

Lost Password

Powered by watch naruto shippuden watch one piece watch one punch man online

Download by Wordpress Nulled Themes Keepvid youtube downloader