Doina Ioanid lansează volumul „Cele mai mici proze“ la Iași, vineri 28 iulie
Vineri, 28 iulie, de la ora 18.00, editura Nemira lansează volumul de poezii Cele mai mici proze, de Doina Ioanid, apărut în colecția de poezie Vorpal la Iași. Evenimentul are loc la Librăria Humanitas.
Vorbesc despre carte: Șerban Axinte și Bogdan Crețu.
Scriitoarea Doina Ioanid este la Iași pentru o lună, în cadrul Rezidențelor FILIT – Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași – pentru scriitori români, program care încurajează creația contemporană.
„Cele mai mici proze e o carte în care se aude întruna lipa-lipa, târș-târș și se merge mult, chiar și atunci când nu se pleacă, în care se circulă întruna, fie și pe loc. Uneori doar cu gândul, trimis înainte, înapoi, în toate direcțiile, într-un autobuz londonez, într-un aeroport îndepărtat, până pe palier sau până în beci, de unde sunt aduse mușcatele. Este aici o artă poetică, în care umorul ia în stăpânire cea mai adâncă amărăciune a unei lumi periferice, unde nu știi niciodată dacă frunzele sunt afară, dacă se văd pe geam ori s-au mutat deja înăuntru, la fel ca vrăbiile, mușcatele, albinele, loboda sau gladiolele.“ Svetlana Cârstean
„Fiecare volum al Doinei Ioanid e un teritoriu inconfundabil, cu regulile lui de organizare și cu legile lui de existență. E o «țară»– cu un relief și cu o atmosferă cu totul particulare. Totul e proaspăt, inedit înCele mai mici proze – o carte despre femei și despre universul lor. Obiecte variate – de la papucii umili sau ustensilele de bucătărie la foaia de hârtie care le consemnează existența «feminină» –, cași locurile sau peisajele la fel de variate (casa bunicilor, străzile Parisului ori «marginea Bucureștiului cea veche») dau conținut unor spații «de trecere», unui prezent dens, dar și unui trecut învăluitor ca un parfum sau ca o șansonetă. O tensiune constantă străbate, pe dedesubt, ca un curent freatic, teritoriul Țării Papucia.” Bianca Burța-Cernat
Atacul roiului (Neîmblânziții #2) · Jacob Grey
„- Ca neîmblânzit, acum ai niște responsabilități, Caw. Lumea nu trebuie să afle cine ești. Oamenii nu sunt de încredere.” Când am făcut cunoștință cu Harry Potter, pe lângă faptul că voiam să merg la Hogwarts, să beau ceai cu Hagrid și să mă joc cu creaturile fantastice pe care încerca să le ascundă (fără succes) pe meleagurile castelului, îmi mai doream și o baghetă, o pelerină la fel de lungă ș...[Read More]
The Reason I Jump · Naoki Higashida
Te-ai pierdut vreodată pe o stradă întortocheată, cu blocuri înalte, ce par că se întind până la cer, și care vor să se închidă deasupra ta? Ai mers tot mai repede pe strada interminabilă de pe care vrei să scapi, dar care pare să nu se termine ? Ți-a trecut prin gând că poate nu vei scăpa niciodată? Precum o pietricică pe asfalt, unii oameni nu se încadrează șabloanelor. Astfaltul nu e drept – e ...[Read More]
Dumplin’ (Dumplin’ #1) · Julie Murphy – „Vreau o viață pe măsura formelor mele“
„Vreau o viață pe măsura formelor mele.” Am citit ultima pagină, am închis copertele și acum stau și privesc în gol. Singurul lucru la care mă pot gândi este lectura abia terminată, aspectele importante și deosebit de relevante pe care cartea le prezintă. Îmi vine în minte melodia lui Beyonce – Pretty Hurts, despre toate acele tinere doritoare de coroane și panglici colorate care să le întă...[Read More]
Șoareci și oameni · John Steinbeck – „N-am vrut să fac rău.”
„- Ce ușor aș mai duce-o dac-aş fi singur.” John Steinbeck nu a scris romane. John Steinbeck a scris capodopere. La răsărit de Eden şi Fructele mâniei vor ocupa întotdeauna un loc special în biblioteca mea, mulţumită părinţilor mei, care întotdeauna au ştiut ce şi când să îmi recomande. M-au ajutat să descopăr bucuria, plăcerea lecturii, conştienţi de preţul pe care urma să-l plătesc. Nu mă refer ...[Read More]