În timp ce Fabian Risk veghează asupra fiicei sale, Matilda, împuşcată şi aflată în comă la spitalul din Helsingborg, un băiat refugiat din Siria este ucis în mod brutal, aruncând poliţia oraşului într-o nouă investigaţie complexă a unei crime de natură rasială. Dar nimic nu este atât de clar pe cât ar părea şi, atunci când sunt comise mai multe crime, Lilja, Klippan şi colegii lor de la poliţia din Helsingborg pornesc într-o vânătoare disperată după mai mulţi ucigaşi. În cele din urmă, Fabian este forţat să revină mai devreme la serviciu, chiar dacă ar prefera să se concentreze asupra familiei, iar şeful poliţiei, Astrid Tuvesson, trebuie să-şi scurteze programul în doisprezece paşi pentru alcoolici ca să supravegheze investigaţiile paralele, în ciuda faptului că abia a început tratamentul.
Goodreads: 3.79
Dacă Stefan Ahnhem se întoarce în România, o să merg cu Motivul X la el și o să-l întreb De ce?. De ce a încheiat un thriller nu cu un cliffhanger, ci cu TREI, simțind nevoia să testeze memoria cititorilor cu o ghicitoare aparent imposibil de rezolvat? Trebuie să recitesc primele trei romane: dacă nici măcar colegii lui Fabian nu știu de ce li se pare familiar un nume, în condițiile în care sunt obișnuiți să lucreze mai multe cazuri în paralel, ce șanse am eu să-l identific pe misteriosul P. Milwokh, când am citit cele patru romane de-a lungul a nu mai puțin de doi ani?
Am crezut că e o anagramă, am transformat literele în cifre & numere, sperând să existe o legătură cu codurile găsite de Risk în sertarul „magic”, însă nu am reușit decât să mă întristez și să rămân cu și mai multe întrebări. Nu e prima oară când primesc „teme” de la un autor, dar aș fi avut nevoie de câteva indicii în plus. Sunt prea multe variabile, motiv pentru care am început să mă consult cu ceilalți fani ai seriei.
Concluzia? Stefan Ahnhem a reușit ce și-a propus: ne-a prins în capcană cu primul indiciu dintr-un treasure hunt ce își va găsi rezolvarea abia după publicarea celui de-al 5-lea roman al seriei, X Ways to Die. Știu că trebuie să am răbdare și că nu am niciun drept să-l judec, însă nu e corect – toate cazurile au rămas nerezolvate și am nevoie de răspunsuri. Nu mai spun că personajul meu preferat e lost-in-action și comunică prin mesaje și bilețele voit „rătăcite”.
Ah, cât de răutăcios și nedrept poate să fie autorul! Dacă volumele 4 și 5 ar fi apărut împreună, poate că nu aș fi fost atât de supărată pe el. Nu știu dacă ideea finalului i-a aparținut lui sau editorului, însă un lucru e clar: Fabian Risk trebuie să se revanșeze față de fanii săi.
Când credeam că autorul nu poate să fie mai macabru de atât, îi reunește în Motivul X pe pedofili, naziști și xenofobi: o combinație letală. Aproape că am pierdut șirul firelor narative, deși am citit romanul în două zile. E un page-turner minunat de captivant, macabru, brutal și violent, așa cum ne-a obișnuit Ahnhem, însă oare pe fiecare stradă din Helsingborg se ascunde un criminal? I-am privit cu neîncredere până și pe colegii lui Fabian, cu toate că Ingvar Molander ocupă (detașat) primul loc pe lista oamenilor în care nu poți să ai încredere. Ironia? A fost personajul meu preferat în Victimă fără chip, apoi a fost surclasat de Dunja Hougaard, omologul danez al lui Fabian Risk.
„Nu era nimic mai rău decât criminalii care își pierdeau curajul și se apucau să moară înainte să poată fi făcuți să-și explice motivele.”
Jocul de-a șoarecele și pisica dintre Fabian și Molander se întrerupe abrupt, în punctul culminant. Am sperat că mai există un epilog, un capitol-surpriză din X Ways to Die, dar Ahnhem ne abandonează în mijlocul tuturor anchetelor, replica finală fiind la fel de tăioasă ca o palmă primită pe nedrept.
Discuțiile și interacțiunile dintre cei doi colegi au o latură neașteptat de comică: în timp ce Fabian nu reușește să se concentreze și se comportă straniu, dându-i de bănuit lui Molander, acesta îl tachinează și îl provoacă neîncetat, fiecare cuvânt părând să capete o semnificație ascunsă. Nu-ți dai seama dacă știe sau dacă-l suspectează pe Risk, dacă îl manipulează și vrea să știe cât de multe lucruri a descoperit, sau dacă replicile acide sunt doar un semn că își pierde răbdarea și îl testează pe Fabian, așteptând momentul prielnic pentru a întrerupe șarada. Vânătoarea „internă” e intensă și fascinantă, iar când a treia persoană intervine în micul lor joc… lucrurile scapă (din nou) de sub control.
„– Fără aceste două lucruri – încredere și secrete – o căsnicie fie este măcinată pe dinăuntru de gelozie și confruntări, fie devine atât de plictisitoare, încât ucide sufletul.”
Legăturile dintre membrii familiei Risk sunt complicate, toxice și emoționante. Fabian nu este nici pe departe unul din personajele mele preferate. Nu excelează în niciun rol, nici măcar ca inspector criminalist (își asumă riscuri inutile și le ascunde informații importante colegilor săi, însă are instincte bune și o viziune ușor neortodoxă asupra cazurilor), dar schimbarea este vizibilă în Motivul X. Poate pentru prima oară, Fabian este cel care ia inițiativa și refuză să asiste la prăbușirea propriei familii.
Sonja este tulburată și bântuită, la un pas să cedeze și să se scufunde într-un abis din care nimeni nu o mai poate salva, Mathilda este de nerecunoscut și ușor aeriană, ca apoi să devină înfricoșător de calmă și de calculată, iar Theodor pare decis să urmeze drumul spre autodistrugere, chinuit de faptele comise în Minus optsprezece grade și de evenimentele din ultimele săptămâni.
Fisurile par imposibil de remediat. Ușile rămân închise, muzica acoperă strigătele părinților, mesele în familie sunt o corvoadă și meniul este un veșnic motiv de ceartă. Supranaturalul tinde să le amenințe tuturor viitorul (încă nu-mi dau seama ce are de gând autorul), și toți îl acuză, chiar și indirect, pe Fabian. El a adus răul în casa lor și nu l-a oprit la timp. El și-a distrus familia și a ignorat semnele rău-prevestitoare. Însă tot Risk este cel care încearcă să-i readucă pe toți cu picioarele pe pământ și să-i salveze.
„– Văd că ai ceva pe suflet. Ceva apăsător, care te roade, și dacă crezi că o să dispară de la sine, te înșeli. O să fie din ce în ce mai rău. Și dacă nu faci ceva în privința asta, în cele din urmă o să putrezești pe dinăuntru.”
Mi-au plăcut enorm de mult discuțiile tată-fiu: unele au fost explozive, altele s-au transformat în monologuri – un tată disperat să-și salveze fiul și un băiat hotărât să-i rănească pe toți cei din jurul său, recalcitrant, nevrotic, trist și furios. Pare că singura dorință a lui Theodor este să-l vadă pe Fabian înfrânt și distrus. „Soluția” de la finalul romanului Motivul X mi s-a părut cea mai potrivită (și corectă), însă va urma o perioadă foarte dificilă și solicitantă pentru familia Risk. Să sperăm că între timp Ahnhem va descoperi și semnificația cuvântului „milă” în X Ways to Die, fiindcă personajele și-au câștigat dreptul de a sta cât mai departe de linia focului – măcar pentru un volum.
Imaginația autorilor de thrillere nu încetează să mă uimească. Fiecare criminal are un modus operandi, o semnătură distinctivă, dar cel din Motivul X schimbă puțin regulile și s-ar putea să îți amintească de un personaj emblematic din
