Legături Primejdioase: O piesă despre lupta dintre rațiune și dorință
Cu cât învățăm mai mult despre relațiile dintre oameni, cu atât realizăm ce cantitate insignifiantă de cunoștințe deținem vizavi de propria persoană. Ne scăldăm atât de adânc în apele iluziilor pe care ni le-am creat despre noi, încât ajungem să trăim prin imaginea pe care o au ceilalți cu privire la existența noastră. Anumite alegeri făcute la o vârstă imatură, o abordare inedită a unor situații sociale pentru care este stabilit non-verbal standardul „așa trebuie să reacționezi”, o manieră diferită de a privi lumea (afectată, bineînțeles, de experiențele ce alimentează continuu înțelepciunea), sunt aspecte ale vieții care ne stigmatizează și ne conduc în mod tragic la a trăi o viață care nu ne aparține.
Vicontele de Valmont, jucat hipnotizant de un Florin Piersic Jr. pe care declar cu regret că nu l-am cunoscut mai devreme pe scena teatrului, cade în capcana propunerii venite din partea fostei lui iubite și chiar spune, parafrazez „cum aș putea să te refuz, dragă Merteuil? Am o reputație de păstrat”. Dar ce este aceasta reputație și de ce luptăm cu ardoare să menținem vie o latură artificială, care nu are legătură cu ce se întâmplă de fapt în interiorul nostru?
Valmont este acel personaj în aparență negativ, pe care îți dorești să-l urăști, dar pur și simplu nu poți. Ajutat de un decor magic, ce teleportează treptat spectatorii la sfârșitul secolului XVIII, când se petrece acțiunea, Florin Piersic Jr. dă viață, prin jocul său actoricesc impecabil, Legăturilor Primejdioase pe care tot el le formează cu celelalte personaje. Madame de Merteuil îl provoacă pe Valmont să o seducă pe tânăra și nevinovata Cecile de Volanges înaintea căsătoriei cu fostul ei iubit, Contele de Bastide. Însă acesta are un alt țel, acela de a câștiga inima prea curată a frumoasei Madame de Tourvel.
Așa cum iubirea nu ține cont de rasă, gen sau vârstă, Valmont trebuie să o aibă pe Madame de Tourvel în ciuda purității sale și a principiilor solide în care crede cu ardoare. El afirmă că „Nu vreau doar să o cuceresc. Vreau să îmi cadă la picioare, să se lase pradă păcatului și să uite de credința ei“. O afirmație extrem de curajoasă, având în vedere faptul că cele două tinere ajung să trăiască sub același acoperiș. Cum va putea el, în același timp, să satisfacă poftele inimii și să păstreze reputația bărbatului care poate cuceri orice femeie?
Legături Primejdioase este o piesă despre lupta dintre rațiune și dorință. Un joc al ego-ului, în care propriile năzuințe sunt mai presus decât binele celor din jur. Cursa nebună, pe care o pornesc Valmon și Merteuil către atingerea scopurilor lipsite de orice virtuți și a căror finalități nu au un deznodământ clar, este lipsită de scrupule, iar emoțiile nu sunt decât un semn de slăbiciune.
Florin Piersic Jr. ne face cunoștință, de-a lungul piesei, cu Vicontele de Valmont, dar și mai fascinant este cum reușește să spargă al patrulea zid și să o îndemne pe Merteuil să se prezinte în fața noastră: „haide, spune-le și lor cine ești”. Un și mai mare semn de întrebare apare în jurul momentelor în care actorul interacționează cu publicul: oare face parte din scenariu sau este improvizație? La urma urmei, nici nu știu dacă este important, cât timp un singur un om poate, cu o ușurință ieșită din comun, să se joace cu mințile atâtor oameni.
Plină de emoții și condimentată cu momente de umor fin, piesa mi-a dat un sentiment puternic de regret că a luat sfârșit și că am ajuns în tristul și inevitabilul moment de a mă ridica în picioare și a transmite actorilor, prin aplauzele mele umile, toată admirația și aprecierea pentru acești oameni care își iubesc meseria.
La final am să vă las un banc savuros, pe care trebuie să-l auziți din gura talentatului Ionuț Vișan: Dracu era foarte supărat că nu găsea o soție cuminte, frumoasă, deșteaptă, devreme acasă și așa mai departe. Și pentru că nu o găsea găsea, s-a gândit să ceară ajutorul lui Dumnezeu: „Doamne, ajută-mă să o găsesc, că de prea mult timp o caut”. La care Dumnezeu îi spune: „Mergi în cea mai populată Piață de pe Pământ și pune acolo o oglindă. Cea care nu se va uita, aceea va fi soția ta”. Zis și făcut. Așa ajunge Dracu să se însoare. Morala? O aflați dacă mergeți la Teatrul Mic să vizionați piesa Legături Primejdioase. Este pusă în scenă de 3 ori în luna aprilie, deci aveți de unde alege.
Sabia de sticlă (Regina roșie #2) · Victoria Aveyard
„Dacă sunt o sabie, atunci sunt o sabie făurită din sticlă. Și simt că deja am început să mă sparg.” Romanele YA se termină întotdeauna cu (cel puțin) un cliffhanger: nu se poate altfel. Este o lege nescrisă, aprobată de către toți autorii, o lege ce sfâșie și distruge treptat sufletul cititorului, care este tentat să arunce cartea pe geam sau să îi trimită mesaje mai mult sau mai puțin politicoas...[Read More]
Acolo unde cântă racii · Delia Owens
Știți cum reacționez când un roman îmi este recomandat zi de zi, noapte de noapte? Când îmi apar la interval de câteva ore notificări, recenzii, impresii și laude, toate promițându-mi o lectură minunată, de neuitat? Îl ignor. Îl ascund în bibliotecă, aștept să treacă hype-ul, apoi îl savurez în tihnă, fără să fiu presată sau constrânsă de nevoia de a-l citi cât mai repede. E o „presiune” indirectă...[Read More]
Misterul ceasului din perete · John Bellairs · „Nu muri înainte să apuc și eu să te cunosc!”
„Nu muri înainte să apuc și eu să te cunosc!” TIC-TAC. TIC-TAC. TIC-TAC. Nu, nu e vremea să te trezești. Adevărul este că nu știu când te-ai decis să citești articolul, însă, indiferent de circumstanțe, sper că nu ești înconjurat(ă) de ceasuri cu pendul de torsiune, cadrane solare, lumânări gradate și clepsidre. Dacă ai avut ghinionul să te întâlnești (deja) cu excentricul Jonathan Barnavelt, prob...[Read More]
Salvând-o pe Francesca · Melina Marchetta – „Te compar cu toate lucrurile pe care nu le pot avea când mi le doresc.”
„Mă lasă să îi mângâi cicatricea de pe abdomen, cicatricea pe care eu i-am lăsat-o acolo. – Erai așa de grăbită și eu voiam să te mai țin un pic doar pentru mine… murmură aproape adormită. Chiar și atunci eram în război. Când o să cresc, o să fiu mamă.” În filme, cărți și seriale, liceul este prezentat drept o perioadă dificilă și stresantă, un loc „dominat” de majorete cu talie de vie...[Read More]