„Nu pot să mă deplasez cu mașini blindate. Un episcop este un pastor, un părinte. Din acest motiv am spus, încă de la început, că voi călători numai dacă îmi va fi întotdeauna posibil contactul cu persoanele.“ – Francisc
Un extraordinar jurnal, de la fața locului, de-a lungul miilor de drumuri ale speranței noastre.
După ce l-a intervievat pe Papa Francisc pentru cartea Numele lui Dumnezeu este Milostivirea, publicată în întreaga lume, jurnalistul de la Vatican Andrea Tornielli – care a însoțit toate vizitele apostolice în avionul papal – a ales să relateze marile teme și gesturi ale acestui pontificat prin intermediul deplasărilor în Italia, Brazilia, Cuba, Statele Unite, Africa, Asia, dar și Lesbos, Sarajevo, Lund…
Teritorii captivante și orașe emblematice, locuri complexe și populații eterogene, unde Papa a denunțat cu fermitate narcotraficul, vânzarea de arme, corupția și a definit ca tragedie umanitară problema migrațiilor dinspre Sud spre Nord. Un Papă pelerin al păcii, dar și un profet incomod, care invită Bisericile locale să fie din nou aproape de zonele marginale ale societății.
Fără să omită episoade inedite și delicioase din culisele zborurilor papale, Tornielli se oprește asupra unor întâlniri semnificative: de la Obama la Fidel Castro, de la Bartolomeu I la Patriarhul rus Kiril, de la Abu Mazen la Shimon Peres.
În dialogul exclusiv cu jurnalistul de la Vatican, Papa amintește anecdote publice și private din zborurile intercontinentale și explică refuzul categoric de a se supune regulilor rigide de securitate când îmbrățișează mulțimile.
ANDREA TORNIELLI – Jurnalist la Vatican și al cotidianului La Stampa, responsabil al site-ului web Vatican Insider, colaborează cu diverse reviste italiene și internaționale. L-a intervievat pe Papa Francisc pentru cartea Numele lui Dumnezeu este Milostivirea și este autorul a numeroase alte publicații, dintre care amintim prima biografie a Pontifului, Francesco. Insieme, tradusă în 16 limbi, și volumul Papa Francesco. Questa economia uccide, tradusă în 9 limbi.
„Un sărut, să transform coşmarul într-un basm. Un sărut, să dovedesc că eram normală, odată pentru totdeauna. Un sărut, să am o poveste reală.” Am o problemă cu romanele YA. Le devorez, le recomand, le recitesc şi îmi stresez (uneori) prietenii, însă, de cele mai multe ori, îmi displace personajul principal feminin. Fie că este prea plângăcioasă şi refuză să asculte de sfaturile celor din jur, fie...[Read More]
Suntem judecați pentru fiecare gură de aer care ne umple plămânii. După culoarea pielii, religie, orientare sexuală, educație, moștenire, gene, aspect și vocabular. După felul în care ne îmbrăcăm, mergem, mâncăm, râdem sau gesticulăm. Fiecare tic, indiferent cât de mic sau fugitiv, fie că este un zâmbet strâmb, care poate ascunde o dantură imperfectă, sau o șuviță încolăcită strâns în jurul degetu...[Read More]
Producțiile marca Disney sunt cunoscute pentru finalurile fericite în care forțele „binelui” ies învingătoare și răufăcătorii sunt izgoniți pe tărâmuri necunoscute și care nu reprezintă o mare importanță. Suntem obișnuiți ca personajele „rele” să fie doar intriga peste care se trece în doar două ore de film sau câteva pagini de carte; e ceva normal ca întruchiparea răului să dispară din peisaj, al...[Read More]
Cu toții avem o parte întunecată. Ne strângem gândurile întunecate și le separăm de cele care ne reprezintă cu adevărat am vrea să fie reprezentative pentru noi. Învățăm să trăim cu o parte malefică, care nu iese la suprafață (prea des). Confecționăm noi personalități pentru diferite scopuri, obiecte de studiu sau relații interpersonale, le combinăm și le descopunem, le eliminăm și umplem alveolel...[Read More]