Doina Ioanid lansează volumul „Cele mai mici proze“ la Iași, vineri 28 iulie
Vineri, 28 iulie, de la ora 18.00, editura Nemira lansează volumul de poezii Cele mai mici proze, de Doina Ioanid, apărut în colecția de poezie Vorpal la Iași. Evenimentul are loc la Librăria Humanitas.
Vorbesc despre carte: Șerban Axinte și Bogdan Crețu.
Scriitoarea Doina Ioanid este la Iași pentru o lună, în cadrul Rezidențelor FILIT – Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași – pentru scriitori români, program care încurajează creația contemporană.
„Cele mai mici proze e o carte în care se aude întruna lipa-lipa, târș-târș și se merge mult, chiar și atunci când nu se pleacă, în care se circulă întruna, fie și pe loc. Uneori doar cu gândul, trimis înainte, înapoi, în toate direcțiile, într-un autobuz londonez, într-un aeroport îndepărtat, până pe palier sau până în beci, de unde sunt aduse mușcatele. Este aici o artă poetică, în care umorul ia în stăpânire cea mai adâncă amărăciune a unei lumi periferice, unde nu știi niciodată dacă frunzele sunt afară, dacă se văd pe geam ori s-au mutat deja înăuntru, la fel ca vrăbiile, mușcatele, albinele, loboda sau gladiolele.“ Svetlana Cârstean
„Fiecare volum al Doinei Ioanid e un teritoriu inconfundabil, cu regulile lui de organizare și cu legile lui de existență. E o «țară»– cu un relief și cu o atmosferă cu totul particulare. Totul e proaspăt, inedit înCele mai mici proze – o carte despre femei și despre universul lor. Obiecte variate – de la papucii umili sau ustensilele de bucătărie la foaia de hârtie care le consemnează existența «feminină» –, cași locurile sau peisajele la fel de variate (casa bunicilor, străzile Parisului ori «marginea Bucureștiului cea veche») dau conținut unor spații «de trecere», unui prezent dens, dar și unui trecut învăluitor ca un parfum sau ca o șansonetă. O tensiune constantă străbate, pe dedesubt, ca un curent freatic, teritoriul Țării Papucia.” Bianca Burța-Cernat
Un gentleman de ocazie · Sebastian Barry
Cât de talentat poate să fie Sebastian Barry! E uimitor cum reușește să strecoare în romane scurte, ce refuză să depășească 300 de pagini, atât de multă bucurie și speranță, atât de multă durere și deznădejde. Emoțiile și gândurile personajelor se revarsă în paragrafe aparent nesfârșite, sentimente și idei care împletesc firele narative și axele temporale cu ajutorul unui stil alert și captivant, ...[Read More]
Un drum lung până jos · Jason Reynolds · Să nu plângi. Să nu torni. Să te răzbuni.
„Oamenii întotdeauna îi iubesc pe oameni mai mult când sunt morți.” Roman, poezie, confesiune și sicriu. Un drum lângă până jos nu este un volum obișnuit. Nu poate să fie încadrat într-un singur gen literar, etichetat și abandonat pe rafturile cititorilor, mereu în așteptarea unui stil revoluționar și a unei povești ce sfidează tiparele literaturii contemporane. Ne dorim haos și distrugere, război...[Read More]
A Thousand Splendid Suns · Khaled Hosseini
„One could not count the moons that shimmered on her roofs, Or the thousand splendid suns that hide behind her walls.” A trecut aproape o săptămână de când am terminat acest roman. A trecut aproape o săptămână în care nu m-am putut gândi la altceva în afară de cum m-a făcut să mă simt acest roman. A trecut aproape o săptămână și nu m-am putut convinge să scriu recenzia pentru acest roman. Nu, pur ...[Read More]
O mie nouă sute optzeci și patru · George Orwell
Să respecți societatea în care trăiești se poate dovedi dificil atunci când ai o personalitate puternică și explozivă, când îți place să supraanalizezi fiecare amănunt al lumii din jur, nesfiindu-te să îți exteriorizezi raționamentele alcătuite în momentul respectiv cu oricine are ghinionul să se afle în preajma ta. Dar, când societatea nu mai acționează spre binele tuturor, ci spre binele unui gr...[Read More]