Doina Ioanid lansează volumul „Cele mai mici proze“ la Iași, vineri 28 iulie
Vineri, 28 iulie, de la ora 18.00, editura Nemira lansează volumul de poezii Cele mai mici proze, de Doina Ioanid, apărut în colecția de poezie Vorpal la Iași. Evenimentul are loc la Librăria Humanitas.
Vorbesc despre carte: Șerban Axinte și Bogdan Crețu.
Scriitoarea Doina Ioanid este la Iași pentru o lună, în cadrul Rezidențelor FILIT – Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași – pentru scriitori români, program care încurajează creația contemporană.
„Cele mai mici proze e o carte în care se aude întruna lipa-lipa, târș-târș și se merge mult, chiar și atunci când nu se pleacă, în care se circulă întruna, fie și pe loc. Uneori doar cu gândul, trimis înainte, înapoi, în toate direcțiile, într-un autobuz londonez, într-un aeroport îndepărtat, până pe palier sau până în beci, de unde sunt aduse mușcatele. Este aici o artă poetică, în care umorul ia în stăpânire cea mai adâncă amărăciune a unei lumi periferice, unde nu știi niciodată dacă frunzele sunt afară, dacă se văd pe geam ori s-au mutat deja înăuntru, la fel ca vrăbiile, mușcatele, albinele, loboda sau gladiolele.“ Svetlana Cârstean
„Fiecare volum al Doinei Ioanid e un teritoriu inconfundabil, cu regulile lui de organizare și cu legile lui de existență. E o «țară»– cu un relief și cu o atmosferă cu totul particulare. Totul e proaspăt, inedit înCele mai mici proze – o carte despre femei și despre universul lor. Obiecte variate – de la papucii umili sau ustensilele de bucătărie la foaia de hârtie care le consemnează existența «feminină» –, cași locurile sau peisajele la fel de variate (casa bunicilor, străzile Parisului ori «marginea Bucureștiului cea veche») dau conținut unor spații «de trecere», unui prezent dens, dar și unui trecut învăluitor ca un parfum sau ca o șansonetă. O tensiune constantă străbate, pe dedesubt, ca un curent freatic, teritoriul Țării Papucia.” Bianca Burța-Cernat
Sezonul accidentelor · Moïra Fowley-Doyle · „Mi-e frică de secretele tuturor.”
„Așa că hai să ridicăm paharele pentru sezonul accidentelor, Pentru râul de sub noi unde ne înecăm sufletele, Pentru vânătăi și secrete, pentru fantomele de pe tavan, Încă un pahar pentru drumul plin de apă.” Sunt sceptică atunci când vine vorba de note și de critici. Dacă aș lua în considerare doar rating-urile de pe IMDb și Goodreads, urmăresc prea multe filme și seriale average, nu apreciez sau...[Read More]
Negru ca abanosul (Albă-ca-Zăpada #3) · Salla Simukka
„A fost odată o cheie care a așteptat răbdătoare mult și bine. A fost odată o cheie care voia să descuie iarăși cufărul și să scoată la lumină tainele dinăuntru. A fost odată ca niciodată o cheie mutată din vechea ei ascunzătoare într-un loc nou, săpat în piatră veche.” Seriile populare beneficiază de un fandom impresionant (uneori, isteric), de numeroase fan art-uri, ficuri, „amintiri” personaliz...[Read More]
Ne vedem în Cosmos, prieteni! · Jack Cheng – „Care e sunetul unei singure mâini aplaudând?”
„Care e sunetul unei singure mâini aplaudând?” Ai simţit vreodată că îi dezamăgeşti pe cei din jurul tău? Că orice ai face, indiferent cât de multă muncă şi pasiune ai strecura în gesturile, faptele şi gândurile tale, niciodată nu o să fie îndeajuns? Vrei că imposibilul să îşi piardă nemurirea, să devină ceva tangibil şi realizabil, dar abia când ajungi aproape de limită, de graniţa dintre dorinţă...[Read More]
Cercul Polar · Liza Marklund
După ce am citit primele 6 volume din seria Annika Bengtzon (nu știu de ce i-am oferit atât de multe șanse autoarei după Studio 69 – poate fiindcă nu ratam nici măcar o singură carte din colecția numită cândva Seria neagră?), am știut că nu o să-mi placă defel Cercul Polar. O parte din mine a sperat că romanul nu o să fie ales pentru un blog tour Crime Club, însă ar fi trebuit să-mi amintesc o vec...[Read More]