„Sunt un cetățean al lumii care se bucură de afecțiunea oamenilor. Și acelor oameni vreau să le spun povestea mea.” – Andrés Iniesta
Andrés Iniesta avea 12 ani atunci când scouterii l-au invitat la faimoasa academie a Barcelonei, La Masia. La scurt timp după ce s-a alăturat clubului, Pep Guardiola a spus despre el “Puștiul ăsta o să ne scoată pe toți la pensie”.
Iniesta a devenit rapid o figură permanentă la mijlocul terenului, ajutând clubul să câștige o serie impresionantă de trofee, printre care opt titluri La Liga și patru trofee de Liga Campionilor. Alături de naționala Spaniei, Iniesta a câștigat de două ori Campionatul European și a înscris golul victoriei în finala Campionatului Mondial din 2010.
În spatele paselor, ale mișcărilor pline de grație, ale distincțiilor și trofeelor primite, se ascunde o persoană inteligentă și grijulie care, până acum, a lăsat ca picioarele sale incredibil de talentate să vorbească în locul lui.
Cartea Artistul. În pielea lui Iniesta conturează un autoportret plin de viață al maestrului Spaniei prin intermediul propriilor sale cuvinte, dar și ale antreprenorilor, coechipierilor, adversarilor, prietenilor și familiei. Rezultatul este unul mai mult decât interesant, este de-a dreptul fascinant.
Când alegi o carte deschizi o lume. Nouă, plină de provocări, momente de suspans, drame și eșecuri, dar și clipe de emoție pură, glorie și triumf. Niciodată nu știi ce se va întâmpla, însă e minunat să te scufunzi în ea, fără nicio idee despre ceea ce îți va oferi. Sau despre eroul pe care îl vei descoperi. Sau eroina pe care o vei îndrăgi și cu care te vei identifica.
„- Banii și crimele nu respectă granițele, de ce-ar face-o oamenii?” Contrastele se atrag. Antiteza, folosită atât de des în literatură, fie că ne referim la literatura clasică sau la cea contemporană, nu pune în balanţă doar diferenţele dintre societăţi, diferenţe surprinse cel mai vizibil în opere fantasy sau science fiction, unde regulile pot să fie, până la un anumit punct, modelate atât de in...[Read More]
Suntem judecați pentru fiecare gură de aer care ne umple plămânii. După culoarea pielii, religie, orientare sexuală, educație, moștenire, gene, aspect și vocabular. După felul în care ne îmbrăcăm, mergem, mâncăm, râdem sau gesticulăm. Fiecare tic, indiferent cât de mic sau fugitiv, fie că este un zâmbet strâmb, care poate ascunde o dantură imperfectă, sau o șuviță încolăcită strâns în jurul degetu...[Read More]
„- Spune cuvintele! […] – Fă ce vrei cu mine, Stăpâne al Nopții!” „Lucrez” la această recenzie de câteva săptămâni. Am tăiat, am șters și am rescris. Am ascuns cartea în bibliotecă, am uitat-o acasă și am recitit câteva capitole, căutând o sursă de inspirație, căutând cuvintele potrivite pentru a vă descrie cât de mult mi-a plăcut și cât de greu mi-a fost să o citesc lent, să prelungesc „tor...[Read More]
„Și trăiau cu toții într-o casă mică și strâmbă.” Grinzi oblice. Structură de lemn. Holuri spațioase. Lemn de stejar bine lustruit. Alamă strălucitoare. Lambriuri de un albastru pal. Și mobilă înzorzonată cu brocarturi. Pășește cu încredere în Casa strâmbă, sanctuarul familiei Leonides și un roman scris din „plăcere pură” de Agatha Christie, care se întoarce cu vinovăție la „origini”, la seringă ș...[Read More]