„Nu pot să mă deplasez cu mașini blindate. Un episcop este un pastor, un părinte. Din acest motiv am spus, încă de la început, că voi călători numai dacă îmi va fi întotdeauna posibil contactul cu persoanele.“ – Francisc
Un extraordinar jurnal, de la fața locului, de-a lungul miilor de drumuri ale speranței noastre.
După ce l-a intervievat pe Papa Francisc pentru cartea Numele lui Dumnezeu este Milostivirea, publicată în întreaga lume, jurnalistul de la Vatican Andrea Tornielli – care a însoțit toate vizitele apostolice în avionul papal – a ales să relateze marile teme și gesturi ale acestui pontificat prin intermediul deplasărilor în Italia, Brazilia, Cuba, Statele Unite, Africa, Asia, dar și Lesbos, Sarajevo, Lund…
Teritorii captivante și orașe emblematice, locuri complexe și populații eterogene, unde Papa a denunțat cu fermitate narcotraficul, vânzarea de arme, corupția și a definit ca tragedie umanitară problema migrațiilor dinspre Sud spre Nord. Un Papă pelerin al păcii, dar și un profet incomod, care invită Bisericile locale să fie din nou aproape de zonele marginale ale societății.
Fără să omită episoade inedite și delicioase din culisele zborurilor papale, Tornielli se oprește asupra unor întâlniri semnificative: de la Obama la Fidel Castro, de la Bartolomeu I la Patriarhul rus Kiril, de la Abu Mazen la Shimon Peres.
În dialogul exclusiv cu jurnalistul de la Vatican, Papa amintește anecdote publice și private din zborurile intercontinentale și explică refuzul categoric de a se supune regulilor rigide de securitate când îmbrățișează mulțimile.
ANDREA TORNIELLI – Jurnalist la Vatican și al cotidianului La Stampa, responsabil al site-ului web Vatican Insider, colaborează cu diverse reviste italiene și internaționale. L-a intervievat pe Papa Francisc pentru cartea Numele lui Dumnezeu este Milostivirea și este autorul a numeroase alte publicații, dintre care amintim prima biografie a Pontifului, Francesco. Insieme, tradusă în 16 limbi, și volumul Papa Francesco. Questa economia uccide, tradusă în 9 limbi.
„Sunt al tău și tu ești al meu. Cu toții suntem meniți cuiva, iar eu sunt menirea ta.” Nu este ușor să vorbești despre o carte care te-a răvășit. Nu știi ce cuvinte să alegi pentru a exprima (tot) ce ai simțit. Vrei să o recitești cât mai repede, pentru a păstra atmosfera sumbră și întunecată, ritmul alert și haosul ce însoțește acțiunea, călătoria ce modelează timpul și străbate arșița deșertului...[Read More]
Ne plac jocurile pentru că ne ajută să evadăm din realitate, pentru că ne amăgesc cu iluzia libertăţii. Renunţăm la identitatea noastră, ne scuturăm de probleme şi de nemulţumiri, ne schimbăm idealurile sau înfăţişarea, ca să păşim pe un tărâm virtual, unde legile pot să fie cu uşurinţă rescrise, iar gândurile şi cunoştinţele noastre nu mai reprezintă un impediment în îndeplinirea viselor pe care ...[Read More]
După experiența deosebit de neplăcută de acum câțiva ani cu Prizonieră în pânza de păianjen, când David Lagercrantz a încercat să continue seria Millennium, dar s-a împleticit pe parcurs, de parcă nu ar fi știut încotro să-i îndrume pe Lisbeth Salander şi pe Mikael Blomkvist, la fel de pierduți ca el în vâltoarea conspirațiilor politice, religioase și teroriste reciclate într-un mod cu adevărat m...[Read More]
Puterea este ca o febră: te copleşeşte şi nu poate să fie controlată. În primele zile, încerci să ignori simptomele, însă devii conştient de schimbări, de particulele fine de energie ce îţi strălucesc în vârfurile degetelor, de pulsul accelerat, de dorinţa de a ceda şi de a îmbrăţişa harul primit. Puterea este o monedă cu două fețe, atât un har, cât şi un blestem. În viziunea lui Naomi Alderman, e...[Read More]