Lansare de carte: Carnete de război, de Grigore Romalo (Istorie cu blazon)
Editura Corint vă invită la evenimentul de lansare a volumului Carnete de război de Grigore Romalo, apărut în colecția Istorie cu blazon. Evenimentul va avea loc joi, 1 februarie, ora 18:00, în saloanele Jockey Club (Strada Episcopiei nr. 9, Bucuresti).
În cadrul evenimentului vor lua cuvântul:
- Dan Romalo, fiul autorului, prefațator și îngrijitor al ediției
- Georgeta Filitti, istoric
- Sergiu Iosipescu, istoric
- Filip-Lucian Iorga, coordonatorul colecției Istorie cu blazon
Lansarea va fi moderată de către Ana Antonescu, director editorial al Editurii Corint.
„Câtă angoasă și suferință la câteva sute de metri, din care nu vedem și nu auzim nimic. Trebuie să fi trecut prin asta ca să-i poți înțege pe bieții oameni. Câteodată parcă înnebunești. Acest război este considerat ca o calamitate inumană, ceva ce trebuie să înduri, ca un mare flagel medieval. Sfârșești prin a te crede fratele dușmanului, gândindu-te că și el împărtășește soarta aceasta monstruoasă. Ți se pare imposibil că voința umană este cea care a declanșat asta și o întreține cu dragoste. Aproape că ura față de inamic dispare instinctiv. ” – Grigore Romalo
Grigore Romalo s-a născut în Bucureşti, în 1890, ca urmaş al mai multor familii boiereşti româneşti. A fost nepotul lui Iancu Bălăceanu, om politic cu rol determinant în aducerea Principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen pe tronul României, în 1866, şi fiul lui Eduard Romalo, medicul Curţii Regale.
A făcut parte din „Birjărie”, grupul de prieteni ai Principelui Moştenitor Carol, viitorul Rege Carol al II-lea. A studiat la Institutul Politehnic din Zürich, iar între 1916 şi 1918 a luat parte la Primul Război Mondial. A luptat pentru eliberarea Transilvaniei, apoi pe frontul din Moldova, distingându-se în bătălia de la Mărăşti, şi a fost aghiotantul generalului Văitoianu. După pacea separată a României cu Puterile Centrale, a plecat cu misiunea militară a generalului Berthelot şi s-a înrolat voluntar în armata franceză. A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” şi cu Legiunea de onoare franceză. A murit în 1928. Carnetele sale de război sunt o mărturie prețioasă și inedită despre Primul Război Mondial.
Istoria cu blazon este istoria elitelor autentice. Studii istorice, jurnale, memorii, monografii, evocări, literatură „cu ştaif”, reeditări sau mărturii inedite ne vor ajuta să recuperăm istoria dramatică şi plină de farmec a vechilor elite româneşti sau de pe alte meleaguri.
Negru ca abanosul (Albă-ca-Zăpada #3) · Salla Simukka
„A fost odată o cheie care a așteptat răbdătoare mult și bine. A fost odată o cheie care voia să descuie iarăși cufărul și să scoată la lumină tainele dinăuntru. A fost odată ca niciodată o cheie mutată din vechea ei ascunzătoare într-un loc nou, săpat în piatră veche.” Seriile populare beneficiază de un fandom impresionant (uneori, isteric), de numeroase fan art-uri, ficuri, „amintiri” personaliz...[Read More]
Pasagera · Alexandra Bracken · „Veșnicia nu-i acum. Veșnicia nu-i nici măcar mâine.”
Întotdeauna mi-am dorit să călătoresc în timp. Să vizitez Florența alături de Leonardo da Vinci, protejată de sigiliul familiei Medici. Să o eliberez pe Anne Boleyn din Turnul Londrei, conștientă de consecințe, de furia unui rege nemilos și crud, obișnuit să obțină tot ce își dorește. Să-l conving pe Filip al IV-lea cel Frumos să-i cruțe pe templieri și să-l salvez pe Jacques de Molay, distrugând ...[Read More]
Alb ca zăpada (Albă-ca-Zăpada #2) · Salla Simukka
„La fel de important precum eroul său, poate chiar mai important, când e vorba despre poveste, este inamicul său. Răul. Răul imens, de necuprins, crud, sinistru, care atrage atenția oamenilor precum un magnet. Pot nega existența răului, dar, în același timp, îi fascinează. Devorează răul până li se face rău. Vor să vină cineva și să-l stârpească. Vor un erou. Într-o poveste, un erou nu apare totuș...[Read More]
Micuțele doamne · Louisa May Alcott
Întotdeauna mi-am dorit un frate mai mare. Un aliat, un complice, un prieten. Cineva care să mă ocrotească, dar nu în felul în care o fac părinții. O umbră șireată și imprevizibilă, care mi-ar fi strecurat pastă de dinți în papuci și sos de roșii în șampon. Un băiat veșnic nemulțumit de preferințele mele literare, muzicale sau cinematografice. M-ar fi tachinat zi și noapte, mai ales dacă și-ar fi ...[Read More]