Volumul Ecaterina cea Mare. Portretul unei femei este a doua carte din monumentala trilogie pe care renumitul istoric american Robert K. Massie a dedicat-o familiei imperiale a Romanovilor, dinastia care a condus Rusia timp de mai bine de trei secole, până în 1917.
Volumul este disponibil pentru precomandă exclusiv pe site-ul Editurii ALL.
Pe durata campaniei de precomandă, volumul are un preț special de 100 lei. Livrarea cărților precomandate se va face începând cu data de 1 martie 2018.
Volumul Ecaterina cea Mare. Portretul unei femei, o istorie a puterii și a pasiunii de gen feminin reprezintă un portret sensibil și complex, nu doar al unei gigantice personalități din istoria Rusiei, ci și al unei femei în carne și oase.
Pe 21 aprilie 1729, la orele două și jumătate noaptea, s-a născut Sofia Augusta Fredericka de Anhalt-Zerbst, cea care avea să devină împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei. Mama ei, Johanna, care avea numai 16 ani la acel moment, și-a întâmpinat cu o cruntă dezamăgire primul copil. Dragostea pătimașă pentru fiul mult dorit, Wilhelm Christian, născut 18 luni mai târziu, s-a transformat treptat în obsesie pe parcursul celor 12 ani ai scurtei lui vieți marcate de boală.
Prin favorizarea celui de-al doilea copil, Johanna își pusese deja amprenta asupra caracterului fetiței. Deși ajunsă la rangul de împărăteasă, aflată la apogeul puterii sale autocratice, Ecaterina își va dori, mai mult decât să trezească admirația oamenilor și să-și asigure supunerea lor necondiționată, să găsească acea căldură umană fundamentală pe care nu a primit-o din partea mamei. Nici atunci când i se spunea că este pe cât de urâtă, pe atât de obraznică, nici când era supusă la un lung șir de umilințe și interdicții, Sofia nu se răzvrătea fățiș, înăbușindu-și propriile opinii. Mai târziu, această obișnuință de a-și disimula orgoliul sub masca smereniei avea să devină o tactică intenționată și utilă la care împărăteasa apela ori de câte ori se confrunta cu o criză sau cu un pericol. Când se simțea amenințată, se înfășura temporar în mantia sfielii, a respectului și a supunerii.
Lucrarea despre Ecaterina cea Mare este a doua carte din trilogia pe care Robert K. Massie a dedicat-o familiei imperiale a Romanovilor. Editura ALL a publicat, în condiții grafice de excepție, și prima parte a trilogiei, Petru cel Mare. Viața și lumea lui, volum distins cu Premiul Pulitzer.
Păstrând același stil care îmbină valoarea documentară cu talentul narativ, istoria Ecaterinei cea Mare se conturează ca „o superbă poveste, spusă de un desavârșit povestitor” (The Wall Street Journal). Cu alte cuvinte, primim toate informațiile demne de o desăvârșită biografie istorică într-o manieră care o face la fel de fascinantă ca un roman.
Ducele de Buckingham, ambasadorul britanic în Rusia în perioada 1762-1765, a schițat perfect portretul Ecaterinei – „Poate cea mai potrivită descriere a ei ar fi că este, deopotrivă, femeie și împărăteasă.”, iar biografia lui Massie îi reflectă pe deplin viziunea. Lucrarea urmărește destinul acestei femei remarcabile pe parcursul a 7 secțiuni principale, care reunesc 73 de capitole:
Partea I: O PRINȚESĂ GERMANĂ
Partea a II-a: UN MARIAJ NEFERICIT
Partea a III-a: SEDUCȚIE, MATERNITATE ȘI CONFLICT
Partea a IV-a: CLIPA CEA MARE A SOSIT!
Partea a V-a: ÎMPĂRĂTEASA RUSIEI
Partea a VI-a: POTEMKIN ȘI FAVORITISMUL
Partea a VII-a: „NUMELE MEU ESTE ECATERINA A II-A”
„Massie a fost întotdeauna un biograf cu instincte de scriitor. El înțelege actiunea – destinul – ca pe o funcție a personajului, iar perspectiva narativă pe care o stabilește și o menține e de natură să-l facă pe cititor să creadă că figura somptuoasă a Ecaterinei cea Mare prinde viață, ca printr-o magie, chiar sub ochii lui.” – The New York Times Book Review
„Această lucrare nu se adresează numai istoricilor împătimiți și niciun cititor n-ar trebui să se sperie de volumul ei. Robert Massie a scris o biografie cuprinzătoare, pe care o citești ca pe un roman și pe care cu greu o mai lași jos din mână.” – The Washington Times
„Monştrii rămân, îngerii pleacă.” În Parfumul, de Patrick Süskind, unul dintre cele mai controversate şi tulburătoare romane pe care le-am citit, Jean-Baptiste Grenouille a transformat simțul olfactiv şi, implicit, mirosul, într-o armă. O armă cu care a ucis în numele unei nevoi copleşitoare, acea dorinţă pătimaşă de a crea o esenţă nouă, un parfum ce i-ar putea opri setea de autodepăşire odată cu...[Read More]
„Trăim într-o ţară liberă şi fiecare poate să ţină în casă câţi biscuiţi cu unt vrea.” La 83 de ani şi-un sfert, Hendrik Groen mi-a (re) amintit cât de preţioasă, fragilă şi minunată poate să fie viaţa; a fost nemilos cu mine. M-a târât la ateliere de gătit şi pictat, pe terenuri de golf şi în parcuri. M-a învăţat cum „să conduc” un scuter şi mi-a arătat unde pot să ascund checul preparat de doamn...[Read More]
„Dar ce era păcatul cu adevărat?” Nu cred că există un singur răspuns la întrebare. Nu cred că a trecut suficient timp de la terminarea romanului pentru a transpune în cuvinte toate sentimentele trăite de-a lungul lecturii, intensitatea furiei, gustul amar al dezamăgirii sau cel acru al dezgustului, fragilitatea iubirii sau tristeţea şi abandonul ce însoţesc ultimele cuvinte rostite de Masumeh: Ce...[Read More]
„La fel de important precum eroul său, poate chiar mai important, când e vorba despre poveste, este inamicul său. Răul. Răul imens, de necuprins, crud, sinistru, care atrage atenția oamenilor precum un magnet. Pot nega existența răului, dar, în același timp, îi fascinează. Devorează răul până li se face rău. Vor să vină cineva și să-l stârpească. Vor un erou. Într-o poveste, un erou nu apare totuș...[Read More]