Doina Ioanid lansează volumul „Cele mai mici proze“ la Iași, vineri 28 iulie
Vineri, 28 iulie, de la ora 18.00, editura Nemira lansează volumul de poezii Cele mai mici proze, de Doina Ioanid, apărut în colecția de poezie Vorpal la Iași. Evenimentul are loc la Librăria Humanitas.
Vorbesc despre carte: Șerban Axinte și Bogdan Crețu.
Scriitoarea Doina Ioanid este la Iași pentru o lună, în cadrul Rezidențelor FILIT – Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași – pentru scriitori români, program care încurajează creația contemporană.
„Cele mai mici proze e o carte în care se aude întruna lipa-lipa, târș-târș și se merge mult, chiar și atunci când nu se pleacă, în care se circulă întruna, fie și pe loc. Uneori doar cu gândul, trimis înainte, înapoi, în toate direcțiile, într-un autobuz londonez, într-un aeroport îndepărtat, până pe palier sau până în beci, de unde sunt aduse mușcatele. Este aici o artă poetică, în care umorul ia în stăpânire cea mai adâncă amărăciune a unei lumi periferice, unde nu știi niciodată dacă frunzele sunt afară, dacă se văd pe geam ori s-au mutat deja înăuntru, la fel ca vrăbiile, mușcatele, albinele, loboda sau gladiolele.“ Svetlana Cârstean
„Fiecare volum al Doinei Ioanid e un teritoriu inconfundabil, cu regulile lui de organizare și cu legile lui de existență. E o «țară»– cu un relief și cu o atmosferă cu totul particulare. Totul e proaspăt, inedit înCele mai mici proze – o carte despre femei și despre universul lor. Obiecte variate – de la papucii umili sau ustensilele de bucătărie la foaia de hârtie care le consemnează existența «feminină» –, cași locurile sau peisajele la fel de variate (casa bunicilor, străzile Parisului ori «marginea Bucureștiului cea veche») dau conținut unor spații «de trecere», unui prezent dens, dar și unui trecut învăluitor ca un parfum sau ca o șansonetă. O tensiune constantă străbate, pe dedesubt, ca un curent freatic, teritoriul Țării Papucia.” Bianca Burța-Cernat
A Thousand Splendid Suns · Khaled Hosseini
„One could not count the moons that shimmered on her roofs, Or the thousand splendid suns that hide behind her walls.” A trecut aproape o săptămână de când am terminat acest roman. A trecut aproape o săptămână în care nu m-am putut gândi la altceva în afară de cum m-a făcut să mă simt acest roman. A trecut aproape o săptămână și nu m-am putut convinge să scriu recenzia pentru acest roman. Nu, pur ...[Read More]
Visul își alege visătorul · Laini Taylor · Strange the Dreamer #1
Molii, nori, flori, foc și fantome. Copii furați și hoți la scară legendară. O sută de fâșii de întuneric, născute din ură și mânie, nostalgie și tristețe, teamă și speranță. Dorința unei muze, copleșită de coșmaruri. Și visul unui bibliotecar, dependent de povești, basme, legende și mituri, acum un călător însetat de cunoaștere, întemnițat de Laini Taylor în Visul își alege visătorul, un roman sc...[Read More]
Luna ucigașă (Vise întunecate #1) · N. K. Jemisin – „Știai că scrierea poveștilor le ucide?”
„Știai că scrierea poveștilor le ucide?” După câteva minute risipite în neant, timp în care am admirat coperta și am zâmbit la scurta notă a autorului, m-am desprins cu ușurință de realitate și de lumea înconjurătoare pentru a păși pe străzile din cetatea Gujaareh, unde am fost prinsă într-un vis mult prea frumos și tulburător pentru a-i dori sau grăbi sfârșitul. Nu este un secret că iubesc cărțil...[Read More]
Urlet în tăcere (Urlet în tăcere #1) · Marina Neagu
„- Ți-ai dorit vreodată ceva atât de mult, încât simți că mori dacă nu-l ai? Simplu gând te ține treaz noaptea. Nu poți să respiri, nu poți să dormi.” Trebuie să îți fac o mărturisire: când am cunoscut-o pe Marina Neagu, am avut emoții foarte mari. Nu știu de ce, dar mă așteptasem să nu mă placă sau să mă fac de râs, pentru că sunt o persoană foarte copilăroasă și vorbesc exagerat de mult când sun...[Read More]