Doina Ioanid lansează volumul „Cele mai mici proze“ la Iași, vineri 28 iulie
Vineri, 28 iulie, de la ora 18.00, editura Nemira lansează volumul de poezii Cele mai mici proze, de Doina Ioanid, apărut în colecția de poezie Vorpal la Iași. Evenimentul are loc la Librăria Humanitas.
Vorbesc despre carte: Șerban Axinte și Bogdan Crețu.
Scriitoarea Doina Ioanid este la Iași pentru o lună, în cadrul Rezidențelor FILIT – Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași – pentru scriitori români, program care încurajează creația contemporană.
„Cele mai mici proze e o carte în care se aude întruna lipa-lipa, târș-târș și se merge mult, chiar și atunci când nu se pleacă, în care se circulă întruna, fie și pe loc. Uneori doar cu gândul, trimis înainte, înapoi, în toate direcțiile, într-un autobuz londonez, într-un aeroport îndepărtat, până pe palier sau până în beci, de unde sunt aduse mușcatele. Este aici o artă poetică, în care umorul ia în stăpânire cea mai adâncă amărăciune a unei lumi periferice, unde nu știi niciodată dacă frunzele sunt afară, dacă se văd pe geam ori s-au mutat deja înăuntru, la fel ca vrăbiile, mușcatele, albinele, loboda sau gladiolele.“ Svetlana Cârstean
„Fiecare volum al Doinei Ioanid e un teritoriu inconfundabil, cu regulile lui de organizare și cu legile lui de existență. E o «țară»– cu un relief și cu o atmosferă cu totul particulare. Totul e proaspăt, inedit înCele mai mici proze – o carte despre femei și despre universul lor. Obiecte variate – de la papucii umili sau ustensilele de bucătărie la foaia de hârtie care le consemnează existența «feminină» –, cași locurile sau peisajele la fel de variate (casa bunicilor, străzile Parisului ori «marginea Bucureștiului cea veche») dau conținut unor spații «de trecere», unui prezent dens, dar și unui trecut învăluitor ca un parfum sau ca o șansonetă. O tensiune constantă străbate, pe dedesubt, ca un curent freatic, teritoriul Țării Papucia.” Bianca Burța-Cernat
Pinguinul care voia să afle mai multe · Jill Tomlinson
„De unde știi că suntem la capătul lumii?” În urmă cu un deceniu, când încercam să îmi conving părinții să-mi cumpere o bufniță (nici nu au vrut să audă de o panteră, deși știau cât de mult o iubesc pe Bagheera), l-am întâlnit pe Mumble, un pinguin imperial care spărgea gheața atunci când cânta, având o voce ascuțită, care i-a câștigat, fără drept de apel, titlul de „cel mai netalentat cântăreț di...[Read More]
Britt-Marie a fost aici · Fredrik Backman
Când Fredrik Backman mi-a propus să o însoțesc pe Britt-Marie până în Borg, nu m-am gândit că o voi abandona la o bază de agrement, având toate șanșele să fie lovită de o minge sau să alunece, încă din prima zi, pe o podea înfricoșător de murdară. Am vrut să-i ofer un sfat sau un cuvânt de încurajare, să-i spun că bicarbonatul nu este o soluție universală și că ar trebui să-l uite pe „dragul” de K...[Read More]
Renașterea (Assassin’s Creed #1) · Oliver Bowden – „Adevărul se negociază în fiecare zi.”
„Adevărul se negociază în fiecare zi. Trebuie să te obișnuiești cu asta, Ezio.” Am descoperit jocurile din seria Assassin’s Creed în ultimul an de liceu, într-o perioadă de stres, nervi și insomnii, fiind mereu cu gândul la bacalaureat, la admitere și la un șir (aparent) nesfârșit de examene, teste și simulări. Nu aveam răbdare să citesc, nu simțeam nevoia să ies din casă sau să socializez. ...[Read More]
Patrick Melrose. Nu contează. Vești rele. · Edward St. Aubyn
Ai recunoscut vreodată că ești dependent? De cei din jur, de televizor, de social media, de telefon, de acele pastile mici și albe pe care le iei din instinct de fiecare dată când te doare capul, convins că îți mențin sub control migrenele? Dacă nu observi din timp semnele, dependențele ajung să te controleze. Să te corupă. Să te schimbe. Să te autodistrugă, așa cum a descoperit și Patrick Melrose...[Read More]