Doina Ioanid lansează volumul „Cele mai mici proze“ la Iași, vineri 28 iulie
Vineri, 28 iulie, de la ora 18.00, editura Nemira lansează volumul de poezii Cele mai mici proze, de Doina Ioanid, apărut în colecția de poezie Vorpal la Iași. Evenimentul are loc la Librăria Humanitas.
Vorbesc despre carte: Șerban Axinte și Bogdan Crețu.
Scriitoarea Doina Ioanid este la Iași pentru o lună, în cadrul Rezidențelor FILIT – Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași – pentru scriitori români, program care încurajează creația contemporană.
„Cele mai mici proze e o carte în care se aude întruna lipa-lipa, târș-târș și se merge mult, chiar și atunci când nu se pleacă, în care se circulă întruna, fie și pe loc. Uneori doar cu gândul, trimis înainte, înapoi, în toate direcțiile, într-un autobuz londonez, într-un aeroport îndepărtat, până pe palier sau până în beci, de unde sunt aduse mușcatele. Este aici o artă poetică, în care umorul ia în stăpânire cea mai adâncă amărăciune a unei lumi periferice, unde nu știi niciodată dacă frunzele sunt afară, dacă se văd pe geam ori s-au mutat deja înăuntru, la fel ca vrăbiile, mușcatele, albinele, loboda sau gladiolele.“ Svetlana Cârstean
„Fiecare volum al Doinei Ioanid e un teritoriu inconfundabil, cu regulile lui de organizare și cu legile lui de existență. E o «țară»– cu un relief și cu o atmosferă cu totul particulare. Totul e proaspăt, inedit înCele mai mici proze – o carte despre femei și despre universul lor. Obiecte variate – de la papucii umili sau ustensilele de bucătărie la foaia de hârtie care le consemnează existența «feminină» –, cași locurile sau peisajele la fel de variate (casa bunicilor, străzile Parisului ori «marginea Bucureștiului cea veche») dau conținut unor spații «de trecere», unui prezent dens, dar și unui trecut învăluitor ca un parfum sau ca o șansonetă. O tensiune constantă străbate, pe dedesubt, ca un curent freatic, teritoriul Țării Papucia.” Bianca Burța-Cernat
Toți cei din familia mea au ucis pe cineva · Benjamin Stevenson
Cu mici excepții, reuniunile de familie nu sunt nici pe departe un prilej de sărbătoare, însă cea din Toți cei din familia mea au ucis pe cineva reușește să îmbine într-un mod inedit traumele din copilărie, secretele, tragediile și minciunile, până când ajungi să-i privești pe toți Cunninghamii cu neîncredere și să-ți notezi pe furiș anumite informații, mai ales după ce naratorul îți oferă atât de...[Read More]
O lume se destramă (The African Trilogy #1) · Chinua Achebe
Strămoșii au pus bazele celor nouă sate ale Umuofiei cu mult timp în urmă. De atunci, clanul și-a construit o întreagă civilizație proprie, sub supravegherea zeilor și strămoșilor deopotrivă, pe care nu i-a uitat. Deși asemănătoare cu cele ale altor clanuri din tribul Ibo, modul de viață, legendele și tradițiile clanului sunt unice în felul lor. Viața clanului se învârte în jurul recoltei și al mi...[Read More]
Dumplin’ (Dumplin’ #1) · Julie Murphy – „Vreau o viață pe măsura formelor mele“
„Vreau o viață pe măsura formelor mele.” Am citit ultima pagină, am închis copertele și acum stau și privesc în gol. Singurul lucru la care mă pot gândi este lectura abia terminată, aspectele importante și deosebit de relevante pe care cartea le prezintă. Îmi vine în minte melodia lui Beyonce – Pretty Hurts, despre toate acele tinere doritoare de coroane și panglici colorate care să le întă...[Read More]
A cincea oară în decembrie · James Kestrel
Unele romane te surprind încă din primele capitole cu acel sentiment de familiaritate aproape ireal. În cazul de față, simți că intuiești încotro se îndreaptă acțiunea sau ce decizii ar putea lua protagonistul, însă realizezi mult prea târziu că intenția autorului a fost, de la bun început, să întețească brusc flacăra nostalgiei din sufletele cititorilor de literatură polițistă clasică, doar ca să...[Read More]