Doina Ioanid lansează volumul „Cele mai mici proze“ la Iași, vineri 28 iulie
Vineri, 28 iulie, de la ora 18.00, editura Nemira lansează volumul de poezii Cele mai mici proze, de Doina Ioanid, apărut în colecția de poezie Vorpal la Iași. Evenimentul are loc la Librăria Humanitas.
Vorbesc despre carte: Șerban Axinte și Bogdan Crețu.
Scriitoarea Doina Ioanid este la Iași pentru o lună, în cadrul Rezidențelor FILIT – Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași – pentru scriitori români, program care încurajează creația contemporană.
„Cele mai mici proze e o carte în care se aude întruna lipa-lipa, târș-târș și se merge mult, chiar și atunci când nu se pleacă, în care se circulă întruna, fie și pe loc. Uneori doar cu gândul, trimis înainte, înapoi, în toate direcțiile, într-un autobuz londonez, într-un aeroport îndepărtat, până pe palier sau până în beci, de unde sunt aduse mușcatele. Este aici o artă poetică, în care umorul ia în stăpânire cea mai adâncă amărăciune a unei lumi periferice, unde nu știi niciodată dacă frunzele sunt afară, dacă se văd pe geam ori s-au mutat deja înăuntru, la fel ca vrăbiile, mușcatele, albinele, loboda sau gladiolele.“ Svetlana Cârstean
„Fiecare volum al Doinei Ioanid e un teritoriu inconfundabil, cu regulile lui de organizare și cu legile lui de existență. E o «țară»– cu un relief și cu o atmosferă cu totul particulare. Totul e proaspăt, inedit înCele mai mici proze – o carte despre femei și despre universul lor. Obiecte variate – de la papucii umili sau ustensilele de bucătărie la foaia de hârtie care le consemnează existența «feminină» –, cași locurile sau peisajele la fel de variate (casa bunicilor, străzile Parisului ori «marginea Bucureștiului cea veche») dau conținut unor spații «de trecere», unui prezent dens, dar și unui trecut învăluitor ca un parfum sau ca o șansonetă. O tensiune constantă străbate, pe dedesubt, ca un curent freatic, teritoriul Țării Papucia.” Bianca Burța-Cernat
Negru ca abanosul (Albă-ca-Zăpada #3) · Salla Simukka
„A fost odată o cheie care a așteptat răbdătoare mult și bine. A fost odată o cheie care voia să descuie iarăși cufărul și să scoată la lumină tainele dinăuntru. A fost odată ca niciodată o cheie mutată din vechea ei ascunzătoare într-un loc nou, săpat în piatră veche.” Seriile populare beneficiază de un fandom impresionant (uneori, isteric), de numeroase fan art-uri, ficuri, „amintiri” personaliz...[Read More]
Toți cei din familia mea au ucis pe cineva · Benjamin Stevenson
Cu mici excepții, reuniunile de familie nu sunt nici pe departe un prilej de sărbătoare, însă cea din Toți cei din familia mea au ucis pe cineva reușește să îmbine într-un mod inedit traumele din copilărie, secretele, tragediile și minciunile, până când ajungi să-i privești pe toți Cunninghamii cu neîncredere și să-ți notezi pe furiș anumite informații, mai ales după ce naratorul îți oferă atât de...[Read More]
Fata A · Abigail Dean
În următoarele minute veți păși în Casa Ororilor, locul unde șapte copii și-au pierdut inocența. Copilăria le-a fost umbrită de un Tată însuflețit de un idealism fanatic și de o Mamă instabilă, care și-a sacrificat fiii și fiicele unui monstru cu chip de om, dispus să-i înjosească, să-i bată și să-i țină închiși precum niște animale într-o casă murdară și dezgustătoare, transformată treptat într-o...[Read More]
Zile fără sfârșit · Sebastian Barry – „Foamea te lipseşte de ceea ce eşti.”
„Foamea te lipseşte de ceea ce eşti.” Praf de puşcă şi cartuşe îmbrăcate în nămol. Haine rupte, murdare, lipite de piele. Semne pe braţe, mâini şi picioare, pe obraji şi în căuşul palmei, unde încă este vizibilă urma lăsată de patul armei. Trupuri învelite în regrete şi ezitări, sentimente interzise în mijlocul vărsării de sânge. Şi un câmp de luptă pustiu şi liniştit, o imagine păgână a naturii, ...[Read More]