Doina Ioanid lansează volumul „Cele mai mici proze“ la Iași, vineri 28 iulie
Vineri, 28 iulie, de la ora 18.00, editura Nemira lansează volumul de poezii Cele mai mici proze, de Doina Ioanid, apărut în colecția de poezie Vorpal la Iași. Evenimentul are loc la Librăria Humanitas.
Vorbesc despre carte: Șerban Axinte și Bogdan Crețu.
Scriitoarea Doina Ioanid este la Iași pentru o lună, în cadrul Rezidențelor FILIT – Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași – pentru scriitori români, program care încurajează creația contemporană.
„Cele mai mici proze e o carte în care se aude întruna lipa-lipa, târș-târș și se merge mult, chiar și atunci când nu se pleacă, în care se circulă întruna, fie și pe loc. Uneori doar cu gândul, trimis înainte, înapoi, în toate direcțiile, într-un autobuz londonez, într-un aeroport îndepărtat, până pe palier sau până în beci, de unde sunt aduse mușcatele. Este aici o artă poetică, în care umorul ia în stăpânire cea mai adâncă amărăciune a unei lumi periferice, unde nu știi niciodată dacă frunzele sunt afară, dacă se văd pe geam ori s-au mutat deja înăuntru, la fel ca vrăbiile, mușcatele, albinele, loboda sau gladiolele.“ Svetlana Cârstean
„Fiecare volum al Doinei Ioanid e un teritoriu inconfundabil, cu regulile lui de organizare și cu legile lui de existență. E o «țară»– cu un relief și cu o atmosferă cu totul particulare. Totul e proaspăt, inedit înCele mai mici proze – o carte despre femei și despre universul lor. Obiecte variate – de la papucii umili sau ustensilele de bucătărie la foaia de hârtie care le consemnează existența «feminină» –, cași locurile sau peisajele la fel de variate (casa bunicilor, străzile Parisului ori «marginea Bucureștiului cea veche») dau conținut unor spații «de trecere», unui prezent dens, dar și unui trecut învăluitor ca un parfum sau ca o șansonetă. O tensiune constantă străbate, pe dedesubt, ca un curent freatic, teritoriul Țării Papucia.” Bianca Burța-Cernat
Minunata familie Marvel · Brian Selznick – „Poate că familia lor avea o problemă cu timpul.”
„- Chiar şi un ceas defect arată ora corectă de două ori pe zi.” În spatele cortinei, costumele îi așteaptă pe artiști. Replicile sunt rostite în şoaptă, cuvintele sunt absorbite de hârtie și de suflet. Cerneala se usucă pe anunțurile de la casa de bilete. Titluri imense sunt imprimate pe afișe, cronici și critici, promisiunile unei noi capodopere. Actorii se ascund în cabinele de probă sau îşi în...[Read More]
Misterul ceasului din perete · John Bellairs · „Nu muri înainte să apuc și eu să te cunosc!”
„Nu muri înainte să apuc și eu să te cunosc!” TIC-TAC. TIC-TAC. TIC-TAC. Nu, nu e vremea să te trezești. Adevărul este că nu știu când te-ai decis să citești articolul, însă, indiferent de circumstanțe, sper că nu ești înconjurat(ă) de ceasuri cu pendul de torsiune, cadrane solare, lumânări gradate și clepsidre. Dacă ai avut ghinionul să te întâlnești (deja) cu excentricul Jonathan Barnavelt, prob...[Read More]
Ușa ferecată · Ruth Ware
Oare cine sau ce a convins-o pe Rowan Caine că i se potrivește rolul/slujba de bonă? Se plânge non-stop de copiii aflați în grija ei (nici măcar bebelușii nu sunt cruțați, mai ales dacă aceștia îndrăznesc să-i tulbure somnul sau să-i păteze hainele de lucru), le oferă doar zâmbete forțate (spre deosebire de adulți, copiii „depistează” aproape imediat un surâs fals, ca niște mici detectivi iscusiți...[Read More]
Corabia magiei (Corăbiile însuflețite #1) · Robin Hobb
De două săptămâni vânez cuvinte. Scriu, editez și șterg. Tai paragrafe și rescriu idei, dar tot nu sunt mulțumită. Sper că ești fericită, Robin Hobb: m-ai abandonat pe Fluviul Ploilor Sălbatice, la mila căpitanului Kennit, unde mă lupt cu șerpi de mare, blesteme și profeții, prinsă între promisiunile Negustorilor Vechi și întrebările Vivaciei, doamna mea de vânt și lemn. Aș putea să părăsesc Corab...[Read More]